Le-au furat și această inițiativă civică! Apucături sovietice ale unei tinere reprezentante a guvernului au demobilizat voluntari gălățeni care sprijineau refugiații

Puțini știu că, și la Galați, încă de a doua zi după invadarea Ucrainei de către Rusia, voluntari care nu-și doresc publicitate i-au ajutat pe refugiați. Doar că la fel ca în cazul multor inițiative civice, pline de bune intenții, din urmă vin și cei care abia așteaptă s-o confiște și, eventual, s-o pună pe tavă autorităților lovite de microbul etatizării și cultului personalității lăbărțate în mass-media și pe rețelele sociale.

Mai mulți voluntari neafiliați vreunei asociații susțin că sunt acum forțați de autorități să se afilieze structurilor guvernamentale și asociațiilor „de casă” ale acestora, sub amenințarea că nu vor mai putea practica civismul dezinteresat în incinta vămii Giurgiulești din marginea Galațiului.

Și culmea este că aceste condiționări au fost transmise tocmai prin gura unei persoane din conducerea Prefecturii Galați la care te-ai aștepta cel mai puțin să fie „infestată” de microbul unor apucături sovietice de subordonare a societății civile. Este vorba despre Andra Mihaela Costache, ajunsă subprefect al Galațiului la doar 26 de ani, prin „grija” PNL.

Primii sosiți, primii șicanați

Conform voluntarilor care ne-au abordat să ne spună nemulțumirile lor, ei au fost inițial doar vreo 10. S-au contacta reciproc prin Facebook Messenger și și-au făcut un grup intern de WhatsApp.

Au activat din a doua zi a războiului – 25 februarie – nu doar în vama Giurgiulești, dar și la gară, unde plecau refugiații aflați în tranzit prin Galați sau la bac, pe unde traversează a doua oară Dunărea refugiații veniți prin vama Isaccea.

Autoritățile, prezente și ele din următoarea zi – 26 februarie – pe drumul de intrare al refugiaților dinspre vama Giurgiulești, nu au avut curaj să stea în vamă inițial. Fiindcă nu aveau cu ce.

I-am văzut și eu, în seara zilei de 27 februarie, când am fost să văd ce fac gălățenii cu spirit de inițiativă în sprijinul refugiaților la intrarea pe tărâm românesc.

Voluntarii aveau printre ei câțiva translatori – studenți din Moldova care vorbesc rusă, ba și unii care știu ucraineană – o grămadă de lucruri donate și așezate direct în drum, pe sensul de ieșire din vamă. Mâncare ambalată, fructe, băuturi pentru hidratare, produse de igienă personală etc., dar și cartele SIM, informații și sfaturi pentru cei nesiguri sau chiar dezorientați la ieșirea din Vama Giurgiulești, pe sensul de mers către Galați.

Impresionant, o parte dintre voluntari erau într-un continuu du-te-vino cu mașinile personale. Transportau refugiați care au intrat în România pe jos sau ghidau automobiliști ucraineni spre locurile de cazare ori ieșirile din Galați către restul României.

Autoritățile au stat mai întâi în drum, degeaba

La abia 7,5 km depărtare de vamă, stăteau autoritățile în primele zile, între căile ferate ce ies din Port Bazinul Nou și fosta stație de la capătul liniilor de tramvai ce duceau spre Șantierul Naval.

Un microbuz roșu al Inspectoratului pentru Situații de Urgență (ISU), o autospecială, dar și un cort stăteau degeaba fiindcă nimeni nu venea pe jos până acolo, iar mașinile erau deja în plin tranzit, ghidate de voluntari. Către mine au venit vreo 2-3 angajați în uniformă să mă oprească până s-au lămurit, în cvasiîntuneric, că am de fapt număr românesc…

Voluntarii ne-au relatat că, după vreo două zile, cei de la ISU au venit și și-au montat cortul în vamă, mai ales că și Crucea Roșie adusese unul. Doar că, pe lângă faptul că se poziționaseră pe sensul de ieșire din țară, nu pe cel de intrare, autoritățile nu aveau nici măcar un ceai cald.

De altfel, când pe 12 martie, sătui de presiunile autorităților, voluntarii au început demersurile de a-și lua lucrurile din spațiile pe care și-așa le-au primit după multe insistențe, cei de la ISU erau foarte neliniștiți de faptul că sunt lăsați fără ceainicele electrice și termosuri.

N-au avut mâncare, dar au împrumutat pentru poze

Tot voluntarii au fost cei care s-au descurcat – cooptând întreprinzători generoși din HoReCa – nu doar de niște ceai fierbinte, dar și de niște porții de mâncare caldă aduse direct în vamă. În special pe la orele prânzului, când se intensifica și fluxul de refugiați.

„S-au răcit și au trebuit aruncate câteva zeci de porții de mâncare într-o zi fiindcă cei de la Prefectură s-au apucat să le întindă pe mese și să ne pună să așteptăm să vină presa să le pozeze”,

ni s-au plâns voluntarii care nu vor să-și facă deocamdată cunoscută public identitatea, dar nu din teama autorităților.

„Oricum cei de la Prefectură ne știu pe toți, în special pe cei cu gura mare. Dar noi ne-am apucat să facem bine din convingere personală, nu ca să primim laude și să ne facă lumea statuie”,

ne-au mai precizat membrii echipei de voluntari neafiliați. Ei spun că fac totul din convingere și de aceea nu stau să umple Facebookul cu poze de-ale lor sau de-ale faptelor lor, și nici de-ale bieților refugiați.

Însă, când vine vorba de interese și de cine ar putea profita de pe urma unei imagini ample a mobilizării a sprijinului dat refugiaților ucraineni ce tranzitează Galațiul, voluntarii ne arată afișe apărute de curând pe pereții halei în care au fost primiți, după multe codeli și amânări, după multe nopți și zile în frig, în incinta Vămii Giurgiulești. Deși tot ei, voluntarii fără nume, au fost aceia care s-au descurcat să aducă niște paturi pentru cei ce trebuie să înnopteze în vamă, pături, pampers, prosoape, haine etc.

Și ne mai arată postări pe Facebook ale celor care au venit în urma lor și, susțin ei, au confiscat meritele ca să-și facă imagine în timp ce alergătura a rămas tot pe umerii celor care au făcut-o de la bun început.

„Echipa locală de sprijin Galați” s-a înființat abia pe 3 martie, definindu-se ca „grup de lucru al societății civile în colaborare cu Instituția Prefectului județului Galați”.

Neguvernamentale aliniate la comanda reprezentantei Guvernului

Deși nu sunt enumerate în mod explicit asociațiile neguvernamentale care s-au aliniat sub bagheta reprezentanților guvernului, acestea se vădesc din campania de imagine, cu multe poze și tipărituri frumos colorate.

Pe diverse afișe din vamă, flyere și fluturași apar foste nume celebre între rezerva de cadre portocalii gălățene din perioada de tristă amintire a PDL, dar și asociații cu puternic miros de trandafiri, duhnind de la o poștă a directori din Primărie sau interpuși ai acestora de prin cluburile sportive municipale, asociații de voluntari care fac joc de glezne și prim-ajutor pe la evenimente PSD etc.

Dar „oficialitatea” care i-a presat cel mai tare pe voluntari este Andra Costache, penelista ajunsă subprefect. Ea a venit în mod repetat din partea instituției să le ceară voluntarilor neafiliați să se înscrie accesând un link de pe site-ul instituției, să încheie contracte de voluntariat cu autoritățile și să-și inscripționeze mașinile cu însemne din care să reiasă, practic, că lucrează sub coordonarea acestora.

Voluntarii – care au apelat la toți cunoscuții pentru ajutor ori donații, care au pus din propriile buzunare ca să-i transporte pe refugiații fără mașini – s-au supărat tare pe presiunile făcute de autorități.

„Noi am apelat la firme private care ne-au ajutat cu transport gratuit atunci când se strângeau grupuri mai mari către aceeași destinație sau nu mai făceam noi față. Abia în ultimele zile (începând cu 9-10 martie, n.n.) a început să organizeze și Prefectura transportul refugiaților. Și, fiindcă nu au decât un microbuz la ISU Galați, au mai adus două de la ISU Mehedinți, unul din Dolj și unul din Olt. Iar acum noi să ne inscripționăm mașinile ca să dea ei bine?”

Autoritatea impusă rărește inițiativa dezinteresată

Voluntarii veniți pe cheltuiala lor, fără interese de „internship” care să le faciliteze o eventuală viitoare perspectivă angajare sau sprijin din tabăra instituțională, susțin că probabil au început, în opinia lor, să apară interese.

Pare că se pregătește terenul pentru viitoare decontări din fonduri europene ale cheltuielilor implicate de cazarea, hrana și transportul refugiaților.

Și pe ei nu-i interesează asta.

Pe ei îi interesează ca refugiații să poată comunica într-o limbă pe care o înțeleg, să primească explicații și îndrumări clare, precise, nu să fie trimiși la cazare unde, de exemplu, locurile erau deja ocupate și au trebuit să se apuce de bătut încă o dată străzile Galațiului în miez de noapte.

Pe ei îi interesează ca refugiații să primească un ceai cald, ba și o masă asemenea dacă se poate, imediat ce au intrat rebegiți în România. Și căldură umană, nu tratament rece, instituțional, „în limita atribuțiunilor”.

Mai grav, din câte se pare, de la presiunile de subordonare făcute de Prefectură încoace, se pare că o parte dintre voluntari, inclusiv dintre traducători, s-au demobilizat. Și aceasta e cu atât mai rău cu cât acum fluxul e din ce în ce mai crescut în Vama Oancea, unde autoritățile sunt și mai superficiale ca la Galați.

Noi am avut chiar o discuție cu d-na subprefect Costache, telefonic, imediat după ce am discutat cu voluntarii nemulțumiți. Discuție pe care o vom relata cât de curând dimpreună cu multe alte aspecte ciudate legate de cazare, dar și de o aparentă risipă de logistică a autorităților parcă anume făcută în vederea unor decontări ulterioare fulminante. Plus o comparație cu situația dintr-un județ alăturat unde, tot așa, reprezentanții Guvernului au vrut să-i încalece pe voluntarii gălățeni. Și, pe de altă parte, acestora li se pun în continuare bețe-n roate când vine vorba despre transportul refugiaților ucraineni.

Nu lăsa democrația nepăzită și ajută proiecte curajoase precum Alternativa – JFM! Poți face o donație AICI sau accesând, mai jos, contul de Patreon. Doar sprijiniți de către cititori ne vom putea continua demersul jurnalistic independent.

E suficient un click ca să-i ajuți pe Fărămoguli!