Vasile Alecsandri se răsucește în mormânt: liceu de elite cu lacăt la minte?

Într-o țară care își caută de 27 de ani spiritul democratic, de 10 ani în „marea familie europeană”, dictatorii rezistă încă de la putere. Și nu doar în vârfuri, dar se vede că și la temelie. Chiar și acolo de unde pornesc în viață, ca adulți, speranțele unei Românii mai bune.

Și să te mai miri că, odată ajunși să guste libertatea din țări cu adevărat democratice, „ca afară”, copiii noștri abia se mai întorc în România, adesea nici măcar în concedii. Și nici atunci dacă nu au ceva stringent de rezolvat, un document care să le asigure rămânerea pentru totdeauna aiurea ori să-și ajute vreun părinte pe care (încă) nu l-au putut lua cu ei definitiv.

După liceul clujean în care elevul Tudor Helgiu protestează fiindcă el și colegii săi au fost puși să se tundă, a venit și rândul Colegiului Național „Vasile Alecsandri” din Galați să-și etaleze pornirile comunistoide. Un alt Tudor, Cristian Gheorghe pe numele complet, se plânge că fostul LVA s-a transformat într-un soi de pușcărie educațională.

Iată mai jos, rezumat de Alternativa – Jurnalism fără mogul, ce susține de un tânăr olimpic (la Engleză – locul I la Naționala de profil din acest an) și cu premiul I în fiecare an de liceu.

„Institutia (…), prin alineatul „n”, art. 106 al Regulamentului Intern, (…) se face vinovata de lipsire de libertate in mod ilegal, in forma continuata, infractiune stipulata si pedepsita in art. 205 al Noului Cod Penal. Mai exact institutia, prin intermediul personalului de paza, ii impiedica fizic pe elevi sa paraseasca perimetrul scolii, inclusiv pe timpul recreatiilor scolare.”

Gardul a încolțit în vremea minerilor lui Ilici

Văzând aceste rânduri, nu pot să nu-mi amintesc toamna lui ’92 când, recent absolvenți de bac și proaspăt intrați la „fac”, treceam cu niște colegi de LVA pe Bălcescu. Am observat că, peste vechiul postament al gardului original (de mult dispărut), se apucaseră niște isteți să construiască unul nou, cel care se poate vedea și astăzi.

„- Ia uite, ăștia care vin după noi or s-aibă și gard!
– Da, da… Stai să vezi și când le-or băga și curent în el!”

Ani de zile, decenii chiar, inclusiv pe vremea comuniștilor, LVA-ul rezistase bine-merci fără gard și a scos, cu tot acest „neajuns”, promoții de excepție.

Dar, probabil, și-au dat și ei seama că foști absolvenți de aici și de la alte licee mai cu moț, din Galați și aiurea, au fost în fruntea celor care i-au dat nițel cu fundul de pământ pe „tovarăși” și pe „băieții” lor cu ochii albaștri. După mineriadele dintre 1990 și 1992, noua garnitură dar din același aluat s-a cocoțat definitiv în vârf, trimițând la plimbare, la odihnă sau la naiba multe din vechile murături semidocte doar ca să nu împartă cu ele tainul. Ori, și mai rău, să nu le trădeze, prin asemănare, proveniența comunistoidă, dictatorială, a apucăturilor de genul celor sesizate de Tudor C. Gheorghe.

„Prin implementarea articolului (…) mentionat din Regulamentul Intern, institutia le ingradeste elevilor, inclusiv celor cu varsta de peste 18 ani, dreptul la libertate individuală şi siguranţa persoanei, drept fundamental stabilit prin art. 23 din Constitutia Romaniei. In plus, prezentul Regulament se afla in directa contradictie cu alineatul „k”, art. 45 din Statutul Elevului, reglementare legala de rang superior, aprobata prin ordin de ministru, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, pe data de 10.08.2016. De asemenea, conform art. 53, alineatul 1 din Constitutia Romaniei, «Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.»”

Elitele tăcerii complice

Vă dați seama în ce hal a ajuns ditamai liceul „de elită” dacă un elev ajunge să „urechească” onor conducerea tocmai pentru aplicarea „după ureche” a legii! Se răsucește bietul poet și revoluționar pașoptist Vasile Alecsandri în mormânt văzând cum încearcă unii să pună lacăt tocmai pe spiritul de libertate al unor tineri.

„Unii dintre elevi sunt fortati sa apeleze la gesturi extreme, cum ar fi escaladarea gardului institutiei, pentru a parasi perimetrul scolii cu scopul de a cumpara alimente. Astfel de gesturi, motivate de nevoi legitime, pun grav in pericol integritatea fizica si sanatatea elevilor, cu atat mai mult cu cat, odata iesiti din unitate, le este interzis, de catre acelasi personaj de paza, sa intre inapoi pe usa, fiind astfel obligati practic sa escaladeze gardul de doua ori. Este doar o chestiune de timp pana cand situatia creata va duce la o tragedie. (…)

Implementarea acestui regulament abuziv reprezinta o incalcare grava a legislatiei nationale si a drepturilor omului, aducand atingere intereselor legitime ale elevilor institutiei. Astfel, zi de zi, elevii Colegiului National „Vasile Alecsandri” sunt supusi unui tratament ilegal, privativ de libertate fizica, de natura sa le afecteze siguranta, sanatatea, demnitatea.”

Este foarte grav dacă a ajuns un elev să le explice ditamai profesorilor cocoțați în funcții (mulți de către partide, nici decum de competență) cum stă treaba cu legile și legalitatea. Un adult în funcție publică nici n-ar trebui să deschidă ușa școlii fără să fie atent să nu încalce vreo lege cât timp e plătit din banii contribuabililor. Cu atât mai mult un profesor, un medic sau un magistrat, care pe lângă corectitudine au și uriașe responsabilități morale.

Să nu uităm că acum câțiva ani, un elev cu maxilarul rupt era oblojit la cabinetul medical al liceului în loc să fie trimis la Urgențe. Conducerea spera astfel să pună batista pe țambal, să nu se afle că în ditamai liceul de elite s-a petrecut un incident violent. O atitudine de oameni incapabili să realizeze că ascunderea sub preș a unei probleme înseamnă chiar acceptarea acesteia.

De fapt, și astăzi mai sunt unii care privesc elevii ca pe o turmă, buni de ținuți în țarc și educați cu forța. Iar când te porți cu niște tineri – mulți cu minți strălucite sau pe cale să se lumineze sublim – ca și când ar fi ceva mai mult decât niște animale, să nu te miri că răbufnesc. Și nu este vorba despre o rebeliune fără cauză, ci cu o cauză cât se poate de… naturală. Aceea de autoapărare.

PS: Fotografia lui Tudor Cristian Gheorghe de pe contul său de Facebook (mai sus) este însoțită de următoarele versuri: „Ești asaltat din toate părțile, cu forțe infinit mai tari ca ale tale: lupți./Te înfrâng: le sfidezi./Ești pierdut: ataci./Râzi, îți ascuți dinții și cuțitul, întinerești„. Grăitor, nu?

E suficient un click ca să-i ajuți pe Fărămoguli!