Deși ne vine greu să recunoaștem (cel puțin noi, muncitorii de presă), se cam duce pe pustii și singura revoluție adusă de Revoluția din decembrie 1989-libertatea exprimării cuvântului necenzurat. De voie sau de nevoie, orice patron de presă a cenzurat sau a impus autocenzura și practică fără scrupule obediența în exprimarea unor adevăruri esențiale democrației și statului de drept. De voie sau de nevoie sau conform programului stabilit în nivelele înalte ale trădărilor naționale, în aceste zile este în curs destructurarea singurei uniuni de creație și utilitate publică a breslei ziariștilor-Uniunea Ziariștilor Profesioniști. Adică a oamenilor care au reușit, sau măcar încearcă, să trăiască din profesia de jurnalist. Această utilitate publică – uniunea de creație jurnalistică de larg interes public – este de peste trei luni supusă unui atac – operațiune de comando milițienească.
O grupare de puciști din chiar structura de conducere a UZP, numită de cunoscători „Uniunea Ziariștilor cu Epoleți”, a ocupat sediul UZP
a confiscat site-ul Uniunii și atacă continuu și subcultural o parte a conducerii UZP, după principiul derizoriului românesc: „eu ți-am dat drepturi, eu ți le suspend”. Sunt semne clare că se lucrează coordonat la anihilarea UZP, poate și pentru că a început să aibă consistență și coerență și propune societății repere profesionale și morale.
Dacă e să sintetizăm ce se întâmplă prin sediile și site-urile UZP
pe orice om de bun simț îl cuprinde revolta. Schematic, lucrurile s-au petrecut cam așa: „vin unii, se instalează în casa ta, confiscă tot ce era de confiscat, schimbă încuietorile și se baricadează înăuntru. Tu îi acționeazi în instanță, dovedești că ești proprietarul, obții actul doveditor (certificatul de grefă) eliberat de judecătorie, și-i notifici pe impostori să predea cheile și inventarul, la o dată anume. Ei, însă, încuie sediul și dispar, motivând anticipat că așteaptă sentința instanței, la data la care li s-a fixat termen”– fragment din articol apărut în www.uzp.org.ro.
Suntem deci în plină criză de legitimitate și legalitate, agresorii puciști stau în sediu, în timp ce conducerea legală, validată de Adunarea Generală și de Justiție, stă în stradă
De peste trei luni, toată activitatea UZPR a fost blocată, nu s-a mai acordat nicio legitimație, zeci de ziariști așteaptă cu dosarele la ușă, primirea indemnizațiilor a fost stopată, redacțiile publicațiilor UZPR au fost expulzate din sediu, seratele „Eminescu Jurnalistul” au fost oprite. Observatorii evoluțiilor spun că forțele care se opun președintelui Doru Dinu Glăvan (și acționează împotriva UZPR-ului, de fapt) sunt ample. Până și o parte a masoneriei a intrat în gașca puciștilor de la UZPR.
Miza acestui atac de amploare pare să fie deturnarea UZP de la o linie de conduită profesională cu accente naționale. În acest context, trebuie tratată cu respect rezistența de care dă dovadă președintele Uniunii în fața unui asediu atât de masiv și de concentrat.
Atacurile au fost stârnite, se pare, de perseverența demersurilor sale pentru declararea zilei de 28 iunie (ziua asasinării civile a lui Mihai Eminescu) drept Zi a Ziaristului Român.
Opoziția la această inițiativă a fost crâncenă. S-au opus, în cursul anului 2016, Georgică Severin (președinte, la vremea aceea, al Comisiei de Cultură din Senatul României), apoi, în 2017, Varujan Pambuccian și Marton Arpad, care au invocat amendamentul „de ce Ziua Ziaristului și nu Ziua Jurnalistului?”, trimițînd proiectul legislativ înapoi, la Comisia de Cultură a Camerei Deputaților (cameră decizională). După care a ieșit la anihilarea UZP linia a doua de diversioniști: USR-ul, prin deputatul Cristian Ghinea (fost membru al Centrului de Jurnalism Independent), atacă proiectul cu argumentul ridicol „ce ne trebuie Ziua Ziaristului, când avem Ziua Mondială a Presei?”, apoi chiar Centrul de Jurnalism Independent, care pledează împotriva proiectului. Efect de intimidare total- Comisia de Cultură (aceeași care votase aproape în unanimitate PENTRU declararea zilei de 28 iunie – Ziua Ziaristului Român), votează acum, în unanimitate, ÎMPOTRIVĂ.
În plină confruntare de „idei”, vine vacanța parlamentară și încep atacurile directe împotriva lui Doru Dinu Glăvan, respectiv puciul coloneilor (mai întâi trei, apoi patru, iar în final șapte). Unul dintre ei este colonel STS activ. Rezumativ, instituțiile statului de drept se năpustec în stil mafiot pe o chestiune de amplitudine și simbolistică națională – Ziua Ziaristului Român.
Nu se poate! spun USR-ul, Comisia de Cultură a Camerei Deputaților, un grup de colonei în rezervă și Serviciul de Telecomunicații Speciale
Ba, răspunde la apel și masoneria, prin persoana lui Bogdan Gamaleț, mare maestru în Marea Lojă Simbolică a României (conform referințelor pe cartea de vizită). Acesta prevede deja viitorul, în textul lacrimogen intitulat „Adio DDG” (fără semnul exclamării!).
Puciul propriuzis are loc în 2 septembrie 2017
Ion Petrescu trâmbițează pe blogul din Adevărul: Adi Cristi este noul preşedinte al Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România! Adunarea Generală Extraordinară a Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România a avut prezență de 100%, ceea ce constituie, cum afirma noul secretar general, Benone Neagoe, un record pentru Uniune. „La 1.800 de membri cu cotizaţiile la zi, erau necesari 90 de reprezentanţi. În majestuoasa sală “Carol I”, de la Biblioteca Centrală Universitară, din inima Capitalei, au fost prezenţi 65 de delegaţi, parte din ei având şi mandate de reprezentare validate, ale altor 25 de colegi. Au fost prezentate audienţei date concrete care au motivat atitudinea fermă a membrilor Consiliului Director faţă de abuzurile celui care a fost preşedinte UZP, DD Glăvan: fostul preşedinte al UZPR a acceptat plata cotizaţiei de către sute de persoane, care au fost puse imediat în drepturi, după ce au achitat cotizaţiile retroactive; 130 de dosare – primite prin Secretariatul tehnic – nu întrunesc condiţiile de acceptare pentru primirea indemnizaţiei; volumul salarial aprobat de fostul preşedinte, fără acordul Consiliului Director, se ridică la aproximativ 10.000 lei lunar, ceea ce este peste posibilităţile Uniunii”.
S-a invocat lipsa disciplinei financiar-contabile, nu s-a aprobat organigrama UZPR, etc. S-a cerut destituirea lui Doru Dinu Glăvan din funcţia de preşedinte al UZPR, cvorumul dubios a votat pentru.
Gruparea de forță administrativă și reparație morală „Noul UZP” este compusă din Mihai Miron – preşedinte onorific; Consiliul Director: Adi Cristi – preşedinte, Ion Petrescu – preşedinte executiv, Gabriela Rusu – vicepreşedinte, Benone Neagoe – secretar general, Gheorghe Frangulea – trezorier, Dumitru Constantin, Bogdan Gamaleţ, Casian Maria Spiridon, Cosmin Puriş, Gutiera Prodan şi Mihai Junea – membri. Membri supleanţi ai Consiliului Director sunt Florin Şperlea, Florian Bichir şi Georgeta Adam.
Apar și noii coordonatori de puci ai filialelor teritoriale: noul secretar general al UZPR şi Adrian Fulea. În urma votului, cetăţeanul Glăvan rămâne membru al UZPR, ipostază din care va şi răspunde, în faţa reprezentanţilor legii, pentru abuzurile comise cu bună ştiinţă.
Contrareacția a venit după o săptămână, la dimensiuni copleșitoare – Adunarea Generală Extraordinară a confirmat sprijinul UZPR pentru preşedintele în funcţie, Doru Dinu Glăvan
Vineri, 8 septembrie 2017, în Amfiteatrul 1 al Academiei de Ştiinţe Economice a avut loc Adunarea Generală Extraordinară a Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România, convocată statutar de preşedintele Uniunii, Doru Dinu Glăvan, la data de 29 iulie a.c., adunare care a îndeplinit cvorumul şi la care au participat, pe lângă cei mandataţi, peste 120 de membri, preocupaţi de problemele Uniunii. În expunerea sa, Preşedintele a respins cu argumente convingătoare şi documente oficiale toate afirmaţiile denigratoare, defăimătoare aduse Uniunii în ultima perioadă de un grup care a încercat să destabilizeze Uniunea a aproape 1800 de membri. Aici se cuvine o mica paranteză.
Dată fiind seria de uzurpări de funcții și oportunismele în adjudecarea de drepturi la pensie, numărul membrilor UZP este în curs de omologare
Lista membrilor cotizanți, actualizată la 1 martie 2016, cuprindea 900 de nume.
Directoarea Centrului pentru Jurnalism Independent, Ioana Avădani, a spus că „un număr de 900 de membri este uriaș pentru o organizație media.Colegii din organizațiile de media nu au sprijinit acest demers, pentru că, în loc să ofere un statut special jurnalistului, mai degrabă îl vulnerabilizează”.
Înaintea reprizelor de puci-contrapuci, efectivele de ziariști erau altele: la Adunarea Generală extraordinară din 2 septembrie 2017, UZP avea 1234 de membri. Pensionari: 605, total: 1839. 1807 și-au achitat cotizația la zi. După reprezentativitatea prevăzută de Statut, 1 la 20 de membri, reiese că la o prezență de 100%, în sală permitea prezența (cu mandate de reprezentare) a 90 de membri. Conform Statutului, cvorumul este asigurat de jumătate + 1 din total, adică de 46 de membri. Din București(938) pot participa 47 de membri. Din țară (916 membri) sunt reprezentativi 46 de membri. TOTAL București + țară = 93 de membri.
Reprezentativitatea și numărul de mandate calculate de Secretariatul tehnic al UZP Dede Glăvan arată altfel: București: activi 350, pensionari 174, TOTAL: 524 = 26 de mandate.
Distribuția mandatelor în țară se prezintă astfel: MUNTENIA –104 membri = 5 mandate; TRANSILVANIA –197 membri = 10 mandate; MOLDOVA –139 membri = 7 mandate; BANAT –121 membri = 6 mandate; OLTENIA –81 membri = 4 mandate; DOBROGEA 38 membri = 2 mandate; DIASPORA ( Austria, Chișinău, Franța, Italia, Cipru) = 40 membri = 2 mandate; TOTAL: 720 membri = 36 mandate; TOTAL BUCUREȘTI + ȚARĂ = 83 de mandate.
Adunarea Generală Extraordinară 8 septembrie şi-a manifestat sprijinul şi susţinerea pe mai departe a preşedintelui în funcţie, Doru Dinu Glăvan
De asemenea, Adunarea a hotărât excluderea celor care s-au făcut vinovaţi de uzurparea de calităţi oficiale, de confiscare prin rapt a sediului, a însemnelor Uniunii şi a paginii web, de lansare în media a unor atacuri incalificabile împotriva preşedintelui Uniunii. În final, Adunarea Generală Extraordinară a ales noile organe ale Uniunii – Consiliul Director, Comisia de cenzori, Comisia de atestare profesională şi Comisia de Onoare, Disciplină şi Arbitraj.
Consiliul Director al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, ales în Adunarea generală a UZP din 8 septembrie 2017
Glăvan Doru Dinu Pavel – preşedinte; Diaconu Mădălina Corina – secretar general
Milca Mihai – vicepreşedinte; Gîfu Daniela – vicepreşedinte, Iaşi; Băciuţ Nicolae – Mureş; Dabija Nicolae – Chişinău; Manea Dumitru (Miron Manega); Văduva Gheorghe; Stanciu Emil Petre; Vancea Vasile – Timişoara; Subţirelu Rodica Marioara; Membrii supleanţi:Ioaniţoaia Traian Ovidiu; Ogrinji Mihai; Onesa Răzvan Ionică; Comisia de Cenzori:Tobă Daniela Cristina; Rotaru Mariana; Cristescu Ilie. Comisia de Atestare:Marian Ovidiu; Stanciu Sorin; Marin Teodora; Uban Valentin; Zanfir Ovidiu; Comisia de Onoare, Disciplină şi Arbitraj: Coandă Gheorghe; Cionoff Şerban; Carp Firiţă; Vergu Iordache Mioara; Răcănel Petre
Între cei prezenţi la Adunarea Generală Extraordinară s-au aflat remarcabile personalităţi ale vieţii jurnalistice şi culturale naţionale, precum Neagu Udroiu, Nicolae Dan Fruntelată, Octavian Ştireanu, Octavian Andronic, Dan Constantin, Paul Dobrescu, Lucia Popescu Moraru, Smaranda Livescu, Ioan Erhan, Ion Andreiţă, Ovidiu Ioaniţoaia, Coca Cozma Teohare, Corneliu Vlad, Geo Raeţchi, Şerban Cionoff, Mircea M. Ionescu, Valeriu Pricină, Gheorghe Văduva şi mulţi alţii.
Au trecut două luni și situația operațiunilor la zi este următoarea
Sâmbătă 21 octombrie 2017, la sediul luat în ocupație, s-au adunat la o ședință de stat major combatanții puciști, adică UZP-ul cu epoleți-președintele onorific Mihai Miron, președintele Adi Cristi, consiliul Director al UZP, juriul de onoare și arbitraj, cenzorul, comisia de atestare profesională, șefii de departamente, coordonatorii filialelor teritoriale. Percutant și fără echivoc, s-a evaluat Starea Uniunii iar Consiliul Director a decis să trimită în justiție documentele care probează abuzuri ale fostului președinte al organizației. Punct ochit, punct lovit, scurt pe doi, militărește, echipa puciștilor în structură militarizată (mulți dintre membrii comandoului sunt militari de carieră, retrași la prestații jurnalistice și beneficii pensionaristice) vor să-l lichideze în regim de urgență pe președintele sportiv Doru Dinu Glăvan.
Și iată și Procesul verbal, încheiat în 25 octombrie 2017, la ușa cu gratii și lacăte de la sediul UZPR
Convocat din nou, Consiliul Director, legal constituit şi confirmat de Hotărârea Judecătoriei Sector 1 Bucureşti la data de 28 sept. 2017, împreună cu alţi membri din organismele oficiale ale Uniunii, precum şi membri UZPR sosiţi la sediul central, nu au beneficiat de intrarea în sediu. Acesta este de multe săptămâni închis cu un grilaj metalic şi cu lacăt, iar organismul executiv al UZPR, cel recunoscut în faţa justiţiei, nu poate să-şi desfăşoare activitatea.
De mai bine de 4 luni, activitatea este paralizată, uzurpatorii neavând nicio autoritate, nu pot efectua importante lucrări: eliberarea de adeverinţe jurnaliştilor pensionari, care aşteaptă de luni de zile să intre în drepturile conferite de Legea 83/2016; eliberarea legitimaţiilor pentru cei care şi-au depus dosarele pentru primire în UZPR; nu au autoritate şi legalitate de a susţine relaţii contractuale cu terţi; nu desfăşoară nicio activitate legată de produsele Uniunii, care sunt cele de utilitate publică – revistele „Cronica Timpului”, „Certitudinea”, Editura de carte UZP, Seratele lunare „Eminescu, jurnalistul” sau activitatea obşteacă şi de utilitate -Teatrul NOSTRUM.
În schimb, folosesc în continuare însemnele Uniunii, ale paginii oficiale de Internet, ponegrind, denigrând, prin minciuni şi invective pe preşedintele Uniunii şi, implicit, organizaţia noastră.
Suntem informaţi că pentru lunile august, septembrie şi octombrie nu există situaţiile economice și bilanţurile lunare.
Pentru toate acestea suntem îngrijoraţi, indignaţi şi dorim o grabnică rezolvare pe o cale dreaptă a justiţiei, care să înlăture gruparea uzurpatoare, pucistă.
Mărul otrăvit a fost introdus de coloneii PSD-UNPR
Până la data puciului, membrii Consiliul Director, organismul de conducere al UZPR, format din 11 persoane avea unitate de acțiune și de dirijisme financiare iar președintele Doru Dinu Glăvan (70 de ani), fost redactor-șef al studioului regional Radio Reșița din cadrul Societății Române de Radiodifuziune era o persoană agreabilă și competentă, chiar dacă era suspectat că nu are diplomă de studii superioare.
Fără acest puci interjurnalistic, nici n-am fi aflat că vicepreședinți ai UZPR sunt niște persoane cu antecedente morale grave și că fac parte din camarilele ticăloșite ale socialismului, revopsit cu ceva revoluție în capitalismul de cumetrie.
Exemple – noul președinte UZP, Adrian Rosentzveig, alias Adi Cristi, poet, ziarist și fost director general al trustului de Presă 24 ore (Iași), decorat în 2004 cu Ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler, Categoria A – Literatură, ins dedicat imobiliarelor , via primarii Simirad şi Nichita. Afacerile cu spaţii din patrimoniul public l-au făcut milionar pe jurnalistul Adi Cristi. Terenul şi clădirea de pe Elena Doamna, precum şi două spaţii comerciale de pe strada 14 decembrie 1989 i-au adus în conturi o avere de 300 000 de euro.
Anterior, le cumpărase de la Primărie, la preţuri modice, în rate. Căpătuit pe viață, jurnalistul şi poetul Adi Cristi s-a retras în lumea studiului: predă la Universitatea privată Apollonia, ocupă un post de director la Casa de Cultură „Mihai Ursachi” şi este doctorand în Ştiinţe Politice (admis cu media 5). După cum scrie publicația www.reporteris.ro, fesenist şi apoi social-democrat convins, Adi Cristi s-a înscăunat în vârful politicii şi administraţiei ieşene, ca propagandist desăvârşit pentru interesele administraţiilor Simirad şi Nichita. Pentru serviciile de imagine aduse, Adi Cristi a fost recompensat cu beneficii imobiliare importante, ca lider al revoluţionarilor ieşeni din Asociaţia „22 Decembrie 1989”. A vândut 180 mp din Centru cu minim 360.000 de euro. Pentru terenul de peste 2.000 mp şi clădirea de pe Elena Doamna, Adi Cristi a încasat, în total, circa 1 milion de euro din tranzacţiile cu spaţiile din patrimoniul public.
Coloneii Ion Petrescu, Benone Neagoie, Adrian Fulea, Dan Gîju sunt membri ai Consiliului Director pucist, și fac jurnalistică proRusia, anti americană și naționalistă (Petrescu), erau și înainte de puci „numărul 2 din UZPR” (Neagoe), iar Adrian Fulea este militar activ, purtător de cuvânt al Serviciului de Telecomunicații Speciale. Remarcabilă este și componența Comisiei de atestare profesională a UZPR: doi dintre cei cinci membri au grad de ofițer superior, iar un al treilea a condus publicații ale PCR.
Care ar putea fi trama excesului de pucism la UZZPP?
Totul pleacă de la victoria obținută de UZP (Președinte DD Glăvan) în Parlament: adăugarea breslei jurnaliștilor la categoria „uniunilor de creatori” și instituirea unei indemnizații pentru pensionarii sistemului public care sunt și membri ai uniunilor de creatori recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică. Potrivit Casei Naționale de Pensii Publice, uniunile recunoscute până acum ca fiind de utilitate publică sunt în număr de opt: Uniunea Scriitorilor din România, Uniunea Artiștilor Plastici, Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din România, Uniunea Teatrală din România, Uniunea Cineaștilor din România, Uniunea Autorilor și Realizatorilor de Film din România, Uniunea Arhitecților din România, Uniunea de Creație Interpretativă a Muzicienilor din România. Concret, indemnizația primită de fiecare dintre membrii acestor opt uniuni reprezintă jumătate din pensia titularului, cu condiția să nu depășească două salarii de bază minime brute pe țară. Cuantumul indemnizației se modifică de câte ori se modifică pensia titularului.
Acesta ar putea fi mobilul forte al puciului – gestionarea cotei de pensie suplimentară ce revine uniunii de creatori jurnaliști. Până la momentul intrării în legalitate și legitimitate, puciștii stau în sediu, în timp ce conducerea legală, validată de Adunarea Generală și de Justiție, stă în stradă. Nu e normal să fie invers?
Cel mai bun ziarist (din Galați) este cel care pleacă (la București)
Să dăm și nota locală a puciului jurnalistic de la Centru. Alta ar fi fost consistența asocierilor de creatori din media dacă și jurnaliștii din Galați ar fi fost activi și corect reprezentați la nivel național. Presa de Galați n-a avut însă noroc de patronii de presă providențiali, și s-a întâmplat ca în subtitlu. Iată doar câteva nume din lista jurnaliștilor plecați din Galați la București și în alte municipii reședințe de județ: Ovidiu Popica, Silviu Alupei, Mihail Gălățanu, Gabriel Bejan, Laura Dragomir , Florentina Fântânaru, Dorina Novac(Florea), Miruna Mihailovici, Georgiana Ciurea, Oana Cernat.
Puciul a fost posibil și prin anumite complicități locale, ce au exersat în ultimii 27 de ani alte puciuri, inclusiv asupra singurei asocieri sindicale din regiunea de sud-est, Societatea Jurnaliștilor din Galați. A fost de altfel și singura organizație care a participat la elaborarea codurilor deontologice ale jurnaliștilor, a fondat organizația națională pentru monitorizarea proceselor de presă, a fost membru fondator al Federației Jurnaliștilor și Tipografilor din România și a contribuit la semnarea primului Contract Colectiv pe ramura mass-media.
Această miză și directivele politice au concentrat seria de atacuri executate de agenți de diversiuni ca Dan Paic, Gabriela Cimpoca, Daniel Mihalașcu, Mihaela Kanti și parțial, Maria Măndița. Aceste puciuri contraproductive au facilitat apariția presei de partid și de pseudonim, activă odată cu anul 2005 și care se manifestă puternic astăzi în media gălățeană, prin apariția publicațiilor de partid (presa galați.ro., presagalațibrăila.com, stiridegalati.ro, expressdedunăre.ro, gazetagalațiului.ro).
Cine din Galați a blocat sau favorizat drumul către paralizarea structurii reprezentative a jurnaliștilor?
A lipsit la toate apelurile gruparea ziariștilor de la Viața Liberă, ce o putem numi gruparea Macovei-Lazarovici-Nanu, fiind în ordinea istorică a dezvoltării presei libere din Galați cea mai importantă din structura UZP. Membrii UZP din vechea redacție VL au plecat la pensie, către alte interese sau sunt în imposibilitate să plătească cotizațiile. Se pare că s-a încercat organizarea unei filiale locale a UZP, cu personalitate juridică proprie, coordonată de Maria Stanciu. Eforturile lăudabile nu s-au concretizat. Consemnul general a fost neimplicarea și tăcerea. S-au raliat la susținerea Consiliului Director UZP antepuci câțiva dintre membrii SJG care au promovat proiecte de presă zonale, cum este editarea publicației Bugeac – www.bugeac.net, pentru românii din Ucraina de Sud – regiunea Odesa și din Republica Moldova (www.oradoicinci.ro – Ora 25).
Remarcabilă solidarizarea în jurul echipei de conducere a UZP din jurul președintelui Doru Dinu Glăvan a jurnaliștilor corespondenți ai televiziunilor naționale, mobilizați de Marius Grama, ce au întocmit o listă de semnături pentru mandatarea lui Viorel Dinescu să participe și să voteze la Adunarea Generală a UZP din 8 septembrie. Acesta a fost singurul jurnalist din Galați care a reprezentat prin vot pe cei 29 de jurnaliști din Galați înscriși momentan în UZP.
Deocamdată, legitimitatea votului și a participării din 8 septembrie a fost validată și de justiție. Validarea UZP ca organizație de rezistență națională a acestei profesii respectabile în fața vulgarizării și destructurării mesajului public coerent va fi ținta următoarelor diversiuni puciste și a contrareacțiilor rapide corespondente. Nu este de dorit ca jurnalismul din România să repete experimentul umilirii metodice europene. Adică să aibă de ales dintre variantele experimentate deja: negocierea în genunchi (model dubleta crâncenă Iliescu-Năstase), mersul târîș (model tandemul sinistru Băsescu –Boc) sau grăpișul propus de incertul Iohannis și ce-o mai ieși din PSD. Dacă rămâne așa, jurnalistul ce protecție va avea de solicitat? A statului de drept, a celui nedrept sau a celui netrebnic?
PS: Acest text despre starea presei în tranziția de oriunde spre nicăieri nu putea fi scris decât în presa scăpată de sub controlul mogulilor. Să rămânem atunci la concluzia că patronul de presă – și limitările lui economice, politice, de conștiință, supranaționale, etc.- este sursa crizelor din mass-media?
