Nu mai puțin de 4 miliarde de euro vin în România pentru combatere secetă și irigații, prin PNRR. Ca să nu rămână de căruță și să aplice cu proiecte de investiții în sistemele de irigații, statul de partid trebuie să-și ia înapoi de la Federațiile Organizațiilor de Utilizatori de Apă (FOUAI) sistemele de irigat.
Asta ar fi un fel de contrarevoluție de ultimă oră, o reacție de tip „Decât mult și fără rost, mai bine puțin și prost!” la revoluția trântită în 2013 de partidul-stat PSD: organizațiile fermierilor iau pe gratis și folosesc instalațiile (prin ordin de ministru), iar statul plătește consumurile.
Hei rupul era dictat de oportunismul momentului – statul nu are bani, dar are gârlă de bani Uniunea Europeană, prin PNDR. Statul a dat, fermierii (prin șefii pesediști de FOUAI) au luat, dar după opt ani, ce era de revoluționat a involuat.
Ca să nu aibă deziluzii, fermierii în secetă din Câmpia Covurlui nu trebuie să-și facă iluzii că udă în 2021 mai mult ca în 2020
Anul 2020 a fost un an cumplit pentru fermierul de pe terasele și câmpia Covurlui. A lovit relativ puternic pandemia de Covid 19, dar a ars și a ras culturile agricole soarele și seceta. Suplimentar, a exterminat orice speranță de revigorare a culturilor, dogoarea propagandei electorale din seria de alegeri generale.
Fără a fi introduse în penal, promisiunile mincinoase privind raiul irigațiilor prin FOUAI au curs cu nemiluita. Au marșat cu diverse fonfleuri despre irigații ieftine cei din opziție, dar și cei de la Putere. Tot pentru impresia de maxim interes public, au trecut la interesul politic și înalții funcționari din Prefecturi.
Pentru ca aflatul în treabă să intre în paroxism, Prefectul de Galați a sunat goarna (chiar si cu poze fără mască, în plină pandemie, postate pe profilul său facebook), cum că vrea să îndrepte anumite lucruri care stopează activitatea sistemului de irigat gălățean.
Admirabil, până la Hristache nimeni nu a îndrăznit să verifice activitatea organizațiilor, dar mai ales a FOUAI Covurlui.
Asta suna a încă o revoluție în sistemul galățean de irigat. Cum adică, această aparență de eficiență în exploatația irigatului, nu e așa de eficientă? Se bagă mult prea mulți bani de la buget în FOUAI pentru decontarea apei si energiei electrice, ca să aibă fermierul apă ieftină la marginea tarlalei, și – la naiba! – îi curge doar apă extrem de scumpă?!
Seceta a ars, apa a curs, banii au curs în torente, canalele sistemului au fost mereu pline, dar – fatalitate de Covurlui – tot județul a fost declarat calamitat de secetă.
Vasăzică, irigatul duduie, dar despăgubitul și mai și. E și asta încă o treabă mare, de duhneală grea, ce pute a despăgubiri de sute de milioane. Chiar dacă părea că Covurluiul nu e Caracal…
Atât de creduli și duplicitari fiind alegătorii, dar nu atât de proști cât îi vrea țara, tot se cere formulată iar și iar dilema momentului în irigatul de plesneală bugetară: se poate face și altfel, dar merge și așa!? Răspuns corect: Nu merge!
E pus pe treburile contrarevoluționării involuției irigării pe Câmpia Covurlui și Senatorul PNL George Scarlat, președintele Comisiei de agricultură din Senat
A sintetizat special pentru Alternativa – Jurnalism fără mogul chestiunile zilei în această operațiune de anvergură și de durată, care trebuie făcută cu viteză maximă:
„Conducerea le-a aparținut și le aparține celor de la FOUAI Câmpia Covurlui. Ei sunt organizație de drept privat, dar de interes public, ei decid, fac oferte la fermieri, fermierii depun cereri de furnizare apă și servicii, care se centralizează la ANIF. Sunt inițiate proiecte, inclusiv legislative, vine PNRR și putem moderniza Câmpia Covurlui, dar trebuie transferată infrastructura la ANIF, pentru a depune SF și proiect tehnic. Dacă nu reușim… 2,5 mld vor fi date la Ministerul Agriculturii pentru desecări și irigații și combatere a erodării solului, în nord. Infrastructura o va deține ANIF central, directorul filialei Galați a ANIF va face doar formalitățile juridice. Sunt probleme de preluare, patrimoniul trebuie primit la același nivel de integritate, ceea ce este aproape imposibil. Legea este imperfectă, probabil că nici la preluare nu era totul funcțional, că altfel fermierii nu mai erau interesați, veneau doar să ceară apă…”,
spune George Scarlat.
Ploile nu prea vin, Guvernele se duc, fermierii rămân însă și cu sula proiectelor în coaste, și cu pompele demontate sau prăduite, dar cu sufletul în raiul canalelor de irigații pline cu apă gratis
Suntem în plin an nou agricol, și e jale mare printre fermierii în secetă, cică li se cer prea mulți bani pentru apa de irigații.
Și în Câmpia Covurlui de Galați e secetă prelungită, pierderile sunt de criză, OUAI –urile și FOUAI joacă fermierii pe reguli mafiote, nimeni nu justifică formarea prețurilor, zumzetul cel mai puternic vine dinspre zonele Schela, Negrea și Lozova.
Aici a lovit (și lovește încă) nașul irigațiilor din gruparea infracțională PSD, Petre Bărceanu din Schela, adică experții prăduirii sistemelor de irigat. Se întâmplă încă din 2012, atunci când a descălecat la ANIF Petre Bărceanu, de pe caii mai ai examenelor trucate și ai conflictelor de interese (era director executiv la ANIF, dar și jupân maxim la FOUAI Câmpia Covurlui).
Au trecut nouă ani de atunci, și Ministerul Agriculturii nu aude, nu vede și tace
Fermierii din Schela, Negrea, Lozova – FOUAI Câmpia Covurlui spun că nu-i cheamă nimeni la adunările generale ale OUAI /FOUAI și – nimic surprinzător – sunt împunși în coaste cu sula prețurilor mari la apa de irigat, taman când li se usucă mai rău recolta.
Exact ca la manualul de mafiotism, nașii irigatului nu măsoară debitele de apă livrate, fac calculele la hectar, nu la mia de metri cubi. Fie că este membru OUAI, fie că nu, fermierul nu trebuie să aibă control asupra cantității de apă pe care o primește.
Pentru câteva hectare, nașul Bărceanu nu te iartă. Boieria (și prostia) se plătește, nu? Hai, ai, n-ai , dai și 10 000 de lei!
Pentru irigațiile gravitaționale, unde apa curge doar la vale, se bagă taxa de urcat dealul: 30 – 60 de lei la mia de metri cubi
În ordinea curgerii apei de sus în jos și a plângerilor de jos în sus, astfel de dereglaje financiare ar fi fost ca niște degete în ochi pentru „specialiștii”scotocitului prin măruntaiele sistemelor de irigat, puși la treabă de Prefectul de Galați, în mai-iunie 2020.
Comisia plină de de inspectori și polițiști a lucrat, a raportat, dar concluziile controlului sunt cam secrete.
Dacă fermierul își ține gura, nașul Bărceanu îi dă apă, dacă nu, nu!
A scris despre maniera tribală de tarifare a apei de irigat pe Câmpia Covurlui și „România liberă”.
Astfel, „la nivelul OUAI Schela plot SPP 14 , tariful perceput fermierilor care nu sunt membri în OUAI pentru activități de irigat este de 550 de lei/1.000 m3 apă.
Fermierilor din afara cartelului irigațiilor pe bază de taxă de protecție, care vor să devină membri, li se solicită achitarea cotizațiilor de membru pentru intervalul 2005 – 2020, pe motiv că în acea perioadă s-au făcut investiții și mentenanță, și luxul de a avea apă pentru culturi agricole costă”.
Care să fie chichirezul acestui mucles administrativ? Nu cumva iar avem tâmpita poveste a deturnării banilor nerambursabili, veniți prin programul PNDR?
Din două una: ori Federația jupânului Bărceanu nu ajută fermierul deloc, ori constatările de calamitate au fost aranjate/fraudate
Iată o întrebare puternică, pentru un Prefect forte ca Gabriel Panaitescu.
A fost el în stare să verse călimara de tuș peste o amendă serioasă dată Combinatului Sidex de Garda de Mediu și nu e capabil să dea un pumn de Prefect de Covurlui european peste ceafa lată a unor plisnoci de partid?
E capabil și poate, dar vrea? O fi de acord cu chestia asta stăpânul inelelor de USR, Bogdan Rodeanu?
Până la publicarea concluziilor și constatărilor controlului Comisiei Prefectului, vin în constatări valuri de experți în irigații reușite sau finanțări ratate.
Vin miniștrii, pleacă prefecții, ministrul agriculturii a fost în septembrie 2020 la stația de la Dunăre, în martie s-a dus la Focșani.
Irigațiile sunt mereu pe lista priorităților, se promit investiții (încă de la PSD citire, dezvoltarea sistemului de irigaţii este prioritatea nr.1 în Ministerul Agriculturii, se doreşte să se ajungă la 2 milioane de hectare irigate până în anul 2020?), se anticipează alte crize, vor fi noi pierderi, în cifre, scăderi de afaceri de la 46 miliarde de lei în 2019, la 39 miliarde de lei în 2020.
Dacă apa va rămâne tot pe mâna unor samsari politici care au pus monopol pe apa de irigații, este posibil ca în 2022 să nu se depună proiectele, iar prin 2026 iar se va constata că s-a ratat și minimul necesar irigatului în Câmpia Covurlui – de 200-250 milioane de euro.
Fermieri, sperați, nu disperați! În fond, timpul și moartea le rezolvă pe toate.
Urmează noi scurgeri pe canale și în episodul II
Dacă vrei să sprijini publicația Alternativa – Jurnalism fără mogul, o poți face AICI. Sau dă click mai jos, spre contul de Patreon, pentru donații. Mulțumim.
