După un hei rup de patru zile, la săpăturile de la Cavoul Roman a urmat o pauză de patru zile. Până să reînceapă redescoperirea și punerea în operă arheologică a unuia dintre monumentele de arheologie și istorie de importanță națională de acum 1750 de ani, să săpăm după niște vorbe, acte și fapte din istoria foarte recentă, destul de agitată și abil contorsionată a Cavoului Roman.
Ca să nu-i expire și a doua autorizație de cercetare arheologică
exact în Săptămâna Mare a Paștelor a fost băgată prima lopată de arheolog în situl Cavoul Roman din Micro 19. De fapt, a fost băgată a doua lamă de buldozer, după cea din octombrie, care a decopertat betonul și primul strat de pământ. Trecem peste abandonarea șantierului din luna octombrie 2017 până în luna aprilie 2018, timp în care gropana creată a stat neprotejată față de precipitații, parcă special pentru a permite apei o infiltrare și mai profundă la nivelul Cavoului, să dea probabil strălucire culorilor pereților pictați în secolul IV după Hristos. Simultan, a fost creat un poligon de aruncat la punct fix pungi de gunoi menajer, pentru cetățenii cu reflexe primitive și plăcerea istorică de a arunca cu gunoaie în sit istoric.
Lucrul cu buldozerul nu e tocmai uzual și regulamentar pe un șantier arheologic, dar probabil că se baza pe faptul istoric că oricum erau deja distruse plafoanele Cavoului, la lucrările de construcții din decembrie 1974.
A constatat din nou fatalitatea distrugerii Directorul Direcției de Cultură, Cătălin Negoiță, aflat pentru inspecție la șantierul sitului. De data asta, Cătălin Negoiță a dat asigurări că doar soluția muzeului de sit rămâne rezonabilă și realizabilă, Cavoul, chiar și fără plafon, ar putea fi explorat/vizitat prin realizarea unui planșeu de sticlă de protecție, după modelele folosite și la alte parcuri arheologice.
E o schimbare de concept față de intențiile inițiale, când atât Direcția de Cultură Galați cât și Muzeul de Istorie Galați propuneau și susțineau varianta demolării pe bucăți a Cavoului și reamplasarea acestuia în „Agora” Lapidarium, din fața Muzeului de Istorie. Probabil la concurență cu mașinile Secției 1 de poliție, după principiul un artefact, o mașină, un bolovan, o…
La vremuri de săpături istorice, să săpăm după citate istorice
În ianuarie 2011, autorul Angela Ribinciuc scria în Viața Liberă că „Cavoul roman va fi mutat. „Noul amplasament va fi, probabil, în Agora, lângă Muzeul de Istorie”. Vasăzică, „cavoul roman, aflat la poziţia 14 în lista Monumentelor istorice ale judeţului Galaţi, vestigiu de mare valoare pe care dacă l-ar avea orice altă ţară civilizată ar şti să-l pună în valoare şi să se laude cu el” nu mai putea sta între blocurile D14 și D16 din Micro 19, se sufoca, trebuia musai să ia aer de Centru, lângă Muzeul de Istorie. Cătălin Negoiţă, directorul Direcţiei Judeţene pentru Cultură şi Patrimoniu Naţional Galaţi, având girul științific al directorului Cristian Căldăraru vroia să elibereze cu hotărâre terenul dintre blocuri de încărcări arheologice, și să-i facă vânt Cavoului către Lapidarium.
„E clar că acolo, între blocuri, parcări, buticuri şi pubele de gunoi nu se va putea face niciodată un muzeu”, explică Cristian Căldăraru, directorul Muzeului de Istorie Galaţi. „Cu prilejul acesta îi bucurăm şi pe cei care ar dori să se extindă cu construcţii în zonă, dar, mai ales, salvăm patrimoniul. Ceea ce a demarat Cătălin Negoiţă trebuie dus la bun sfârşit. Aşa cum s-au dat aprobări pentru distrugere de patrimoniu, cred că o aprobare pentru salvarea şi reamplasarea Cavoului Roman ar fi binevenită. Noi am făcut un raport către Consiliul Judeţului, dar şi către Primăria Municipiului, pentru aducerea acestui vestigiu în curtea Muzeului”, mai spunea Cristian Căldăraru.
Era prioritate de extremă urgență în primăvara lui 2011
Cavoul din secolul IV d.Hr. din perioada romană târzie, de aproximativ 25 de metri pătraţi având pereţii cu grosimi ce variază între 0,6 şi 1,7 metri, cercetat preliminar de arheologul Mihalache Brudiu, jefuit și cu plafonul spart, cu pictură păstrată pe pereți, rămas fără muzeu de sit (deși a fost făcut chiar și proiect și machetă la scară), îngropat și ascuns vederii de un șir de șandramale comerciale și de un punct de depozitare a gunoiului, era pe agenda politică a momentului.
Cătălin Negoiţă, numit director la Direcția de Cultură pe bază de algoritm politic avea de plătit datorii către mahării cu cașcavalul și cuțitul. Scrie la VL că „mutarea Cavoului roman este unul dintre obiectivele pe care mi le-am propus în octombrie 2010, când am fost numit director al Direcţiei Judeţene pentru Cultură şi Patrimoniu Naţional Galaţi”.
Feliile de cașcaval politic nu au fost înghițite cu bucăți de Cavou
a venit marea indigestie din 2012, au mai apărut pe ici, pe colo niște articole de presă, o hotărâre de Consiliu Local a fost retrasă de pe ordinea de zi, poate au fost și niște reacții pe la Comisia Zonală a Monumentelor Istorice, chestia e că noua directivă a fost: „Cavou Roman in situ”. Adică îngropat și uitat? De ce nu, dacă a așteptat 1700 de ani, mai poate sta încă vreo 50 tot așa, nu? Ce dacă a fost o descoperire de senzaţie în lumea istoricilor?
Pentru clientela politică este momentul să livrăm două constatări ce trebuie înscrise pe frontonul viitorului muzeu de sit, cu zarzavaturi la stradă, extrase din articolul lui Ticu Ciobotaru, din România Liberă, 26 ianuarie 2011: „Cavoul Roman şi Castrul de la Tirighina sunt singurele dovezi ale revirimentului stăpânirii romane la nordul Dunării în timpul împăratului Constantin cel Mare. Fapt confirmat de acad. Emil Condurachi: „Dacă am avea în Dobrogea 100 asemenea cavouri, nu ar avea importanţa pe care o are descoperirea de la Galaţi”.
Aprilie 2018. Presa oficială a Primăriei zice că sunt semne bune, că orice ciob dă indicii clare
că se sapă cum trebuie, că este aproape clipa supremă a descoperirii Istoriei Imperiului Roman dincolo de Dunăre, pe Covurlui și Tutova, în sus sau în jos.
Comunică de la Primărie viceprimarul Sorin Enache, via Facebook: „Astăzi împreună cu Marius Humelnicu am putut vedea forma perimetrala a cavoului roman si am avut norocul de a fi martori la descoperirea primei cărămizi stampilate cu simbolul flotei romane Classis Flavia Moesica datând din secolul III d.C. ! În aceleași timp s-a descoperit si un colt de tencuială pictată , ceea ce ne face să sperăm că vom avea posibilitatea restaurării zugrăvelii despre care ne-a vorbit profesorul Brudiu la momentul descoperirii inițiale a mormântului”.
Dă semnale de bine și șeful echipei de săpături, arheologul Gabriel Jugănaru: „Veştile sunt extraordinare: construcţia va fi integral dezvelită şi nu a fost afectată de construcţiile din jur. Deocamdată suntem la faza de decapare”.
Problemuțe sunt doar cu ce spune Primăria despre procesele cu buticarii de sit
Au fost procese între Primăria Galați și proprietarii de construcții riverane Cavoului? Ce obiect au avut acestea? Cum s-au soluționat? De ce spun proprietarii de căsoaie comerciale că Primăria a pierdut procesele privind demolarea pentru utilitatea publică?
Am pus întrebări în scris către Primăria Pucheanu: Va fi protejat situl arheologic pe timpul iernii-primăverii cu un acoperiș de protecție? În caz că nu va fi protecție la precipitații într-o groapă de loess sensibil la umezire și predispus la tasări neuniforme, cum se va face evacuarea precipitațiilor din cavitatea sitului și cine va măsura efectele de tasare neuniformă în loess?
Răspuns: „Instituția noastră a fost parte în litigii cu proprietarii construcțiilor de pe terenul situat în Galați, str. Oțelarilor, în zona blocurilor D14-D16 în zona cavoului roman și nu pe perimetrul sitului arheologic Cavoului Roman(sic!). Acțiunile au avut ca obiect constatarea existenței pentru reclamanți a dreptului de folosință a terenului pe care se află amplasate construcțiile acestora și obligația de a nu face (să nu efectueze nici un act material de natură să tulbure sau să împiedice folosința liniștită și utilă a terenului)?!! până la soluționarea primelor acțiuni în constatare(?). În toate dosarele instituția noastră a avut câștig de cauză”.
Răspunsul 2. „Situl arheologic Cavoul Roman va fi protejat pe timpul cercetărilor arheologice cu un sistem adecvat – structură metalică ușoară și membrană PVC- pentru care s-a demarat procedura de achiziție”.
Toamna și iarna au trecut, precipitațiile s-au scurs în sit și loessul de fundație al blocurilor
neoprite de nici o membrană PVC , dar săpăturile de 149.500 lei continuă.
E bine să fim riguroși, o oarece membrană de protecție de râsu-lânsu a apărut la sit, e cea din fotografia de mai sus. Sigur nu a trecut prin procedurile de achiziție.
Dar banii alocați la „achiziție” pentru ce au fost? Aveau și protecția sitului la pachet? A fost licitație sau încredințare directă? Gabriel Jugănaru, arheolog fost Prefect de Tulcea, este cumva același Jugănaru de care a scris presa că a plantat vile în terenurile cu vii și livezi? Să fie arheologul director adjunct la Muzeul de Istorie din Tulcea, care a instituit omerta în legătură cu dispariția a 219 monede de argint din tezaurul descoperit la Isaccea și înlocuirea acestora cu falsuri? Nu că ar conta, dar orșicât…
Final pentru un nou început
Suntem asediați de prea multe contrainterese, rea credință și periculoasă incompetență. Ce va fi cu Cavoul? Cătălin Negoiță spune în Săptămâna Mare 2018 că va fi în Muzeu de sit. În septembrie 2017, alta era însă viziunea:
„Nu merge să facem muzeu între blocuri. Să luăm Cavoul de unde este și să-l ducem la Lapidarium-Biserica Greacă. Se fac săpături preventive, vine arhitectul avizat de Comisia națională, face proiect, se avizează proiectul de Comisii, avem Monument Istoric. Direcția poate face recomandări de genul expropriere, demolare, construcție muzeu de sit – dar doar după săpăturile preventive. Există dubii că nu mai este nimic din Cavou, și în acest caz se aprobă demolarea sau reîngroparea”.
Academicianul Emil Condurachi: „Dacă am avea în Dobrogea 100 asemenea cavouri, nu ar avea importanţa pe care o are descoperirea de la Galaţi”.
SC Babiz Impex srl, SC Gil Radu srl, SC Bucă Fedonel srl şi la urmă, dar nu ultimul ca importanţă, CMI Dr. Marlena Xenia Dobre se fac că nu știu de ce e așa de important ca un cavou făcut acum 1750 de ani să aibă spațiu vital împrejur, dar ar trebui. Despre ce pricepe Primăria Pucheanu din săpăturile adânci vom cerceta săpând și mai adânc.
