Din pușculița județeano-europeană, jupânul județean Costel Fotea a scos aproape 160 de milioane de euro ca să se afle în treabă firmele preferate, pe cca 370 de kilometri de drumuri județene. Vremuri preelectorale fiind, e musai să priceapă la timp și votantul gălățean pe ce pătrat trebuie să trântească ștampila, nu?
Respectând cu sfințenie obiceiurile locului (virament preelectoral, parandărăt la țac electoral), jupân Fotea a făcut vânt milioanelor de euroi către firmele care știu ce, când, cum și mai ales unde și cu cine.
Chestia oablă este că drumul modernizat de trei firme și proiectat de trei sereleuri „globale” intră tot în categoria specific românească, adică un fel de rasoleală județeană, cu de toate, dar nu cine știe ce, „mai mult decât nimic”: avariat și colmatat, copios denivelat, suprabetonat, dar ioc drenat, cu trotuare pe ici-pe colo, dar mai ales fără, cu stații bus din categoria „gioarsă” și cu piste de biciclete deghizate în trotuar.
15 milioane de euro pentru modernizarea a 30 kilometri de drum județean. Adică 500 000 de euro pe fiecare kilometru
O socoteală de mare atracție pentru firmele care s-au băgat/au primit lucrarea de la Consiliul Județului Galați Costel Fotea PSD. În 2019 începeau lăcrările la „Reabilitarea şi modernizarea infrastructurii de transport regional între localitățile Vîrlezi – Tg. Bujor – Umbrărești – Viile – Fîrțănești – Foltești (DJ 242)”, finanțat prin POR 2014 – 2020, inclusiv cele două variante, DJ 242A, către Vârlezi și DJ 242B, către Berești, cu buget frumușel: 72.206.493 lei, adică 15.363.083 euro.
Ce a vrut Costel Fotea de la clienții puși pe reabilitat și modernizat? „Se vor reabilita şi moderniza 30,7 km de drum judeţean ce vor cuprinde inclusiv lucrări la terasamente, 52 de podeţe şi 16 poduri, amenajare piste pentru biciclişti și 8 stații de transport public, precum şi măsuri pentru protecţia mediului”.
A fost o lucrare de vis, care promitea chiar și pentru ținutul Covurluiului un viitor European, în contextul drumurilor crușiș-curmeziș dintre cele trei mări. Părea că chiar și fără a avea nevoie de atâta conectare, județul va avea și pe această rută a sărăciei și subdezvoltării măcar o circulație fără hârtoape, fără carosabil jenant de îngustat și mai ales fără revărsările diluviene de apă și tonele de dune de nămoluri și nisip, pe care orice ploaie mai măricică le vărsa pe asfaltul zdrențuit și peticit.
Victorie, vom avea Mare DJ! Ei, aș! A ieșit un Mare rasol județeano-european
specific lucrărilor executate în familia de firme abonate la banul public interjudețean, în acest caz Asocierea de construcții de basme, Citadina 98, Tancrad și Lemacons.
Nu mai insistăm pe termene depășite, răsprelungite, de soluții schimbate, de soluții negăsite, necerute, sau despre pasaje periculoase și obstacole criminale.
Ne facem că nu observăm că după doi ani, cioatele copacilor tăiați aproape că sar pe carosabil și că chiar împunge carosabilul și hârșie vopseaua mașinilor vegetația scăpată de sub control (apropo, la ce mai este bună mașina aia de rășluit vegetația, achiziționată cu mare pamparam de preșul Bacalbașa, pe când președinția Domeniul Public județean?).
Trecem peste lucrările de tip „se putea și altfel, dar merge și așa” de la Foltești, peste plombările cu podețe cazemate de beton (atât au scremut trei firme de proiectare – Global Service, Add Global Design și Creative Road Design?!), ne minunăm și perplexăm de șanțurile – tranșee în care încap lejer și camioane când vor derapa pe polei, iarna, dar nu ne vine să credem că „soluțiile” nu au inclus și tuburi de drenaj a apelor pluviale care curg negreșit de la deal la vale, de pe toate ulițele comunale (hopa! e treaba UAT-urilor, nu a CJ!), că s-au cerut doar 52 de podețe, când de fapt era nevoie de sute, că apa de la orice ploaie trece PESTE și nu pe SUB asfalt (mult beton, găuri stupid de mici!), că mașinile devin astfel hidroglisoare sau buldoexcavatoare, că asfaltul proaspăt turnat este crunt denivelat și că estacade masiv betonate și prost amplasate ale unor subtraversări sunt de fapt obstacole mortale pentru viitoare accidente în zona circulabilă.
Pentru oricine nu crede, punem la vedere un morman de poze și filme pe bune, de la ploile de test de vară-toamnă.
Cele opt stații de transport public sunt greu de identificat ca parte a unui proiect European. Sunt mai degrabă improvizații de stații, adică niște policarbonat și plastic tras peste bare de oțel ruginit, sau doar bare chiar fără policarbonat (oricum va fi imediat spart de huliganii pandemici și furioși ai șoselelor), .
Pisele de biciclete sunt de tip Marius Stan și Ionuț Pucheanu, adică doar în rubricile de decontări, adică niște dungi și desene pe trotuar. Au fost selectați să meargă cu biciclete doar cei din Tg Bujor, țăranii din satele de pe traseu n-au avut noroc, poate vor avea data viitoare, cu voturi mai bine țintite și nu cu săgeți din lemn de trandafir.
Am întrebat cine a făcut recepția unui astfel de rasol de accesibilizare a DJ 242 cu drumurile europene E581 și E 87, în proximitatea rețelelor TEN-T(!!).
Stați fără grijă, nu a fost făcut recepția încă, drumul are garanție 5 ani, dar predarea bate la ușă (31 12 20202) și va fi „certificată calitativ și cantitativ” și semnată negreșit de către „dirigintele de șantier, avizat de Inspectoratul în Construcții”, secondați de „funcționari publici cu studii universitare în ingineria construcțiilor de drumuri și poduri, cu experiență în domeniu”.
Mda, ne-am liniștit! Se putea și altfel, dar la Covurlui merge și așa!
Hai, marș la vot, că v-am dat și DJ modernizat, bă defavorizaților!
