Transurb SA este o firmă deținută 100% de către Consiliul Local Galați. Deci, dacă ar fi să atace serios problema, consilierii ar fi și cei mai în măsură s-o facă.
Recent, Alexandru Gabriel Șerban, cel mai tânăr dintre consilierii locali PNL, declara:
„Practic, situaţia de la Transurb este, la modul cel mai serios, de plâns. Conducerea societăţii generează nişte probleme foarte grave, drept urmare cerem inclusiv demiterea domnului director Cadinoiu!”
Nemulțumirea sa venea pe fondul „valurilor” create de biletele cu tarif de 5 lei imprimat și (încă) puse în circulație cu doar 4 lei, un indiciu că ar putea urma scumpirea prețului unei călătorii de la 2 lei la 2 lei și 50 de bani.
Noi am scris despre această ciudată „emisiune” de bilete a monopolului local în transportul de călători în comun pe Alternativa – Jurnalism fără mogul și ne-am exprimat temerea că este vorba despre anticiparea unei scumpiri.
Se vede că argumentele noastre i s-au părut inclusiv lui A.G. Șerban demne de luat în seamă.
„Dacă este aşa (…), măsura normală era distrugerea lor, iar cel care a dat comanda tipăririi să plătească acele bilete! Cel mai probabil ar fi dorit să facă această mărire de tarif acum, dar din cauza alegerilor europarlamentare au decis să o amâne”
a mai spus consilierul liberal despre biletele Transurb justificate ca fiind, cică, stocuri ale unor bilete tipărite demult, din exces de zel, în speranța unui preț crescut al biletelor vândute de către șoferi.
Doar că, vizavi de tonul plin de reproș al liberalilor, dar și de reacțiile publice deloc favorabile dacă luăm în considerație contextul problemei, directorul Mihai Cadinoiu a avut un răspuns sec:
„Nu am niciun motiv să-mi dau demisia. N-au decât să mă demită”
Cum s-a ajuns la o asemenea sfidare?
Fiindcă, dacă ar privi de la rădăcină problema, consilierii locali din opoziție ar trebui să observe că:
Practic, Transurb nu este decât unul dintre exemplele de „cumetrism” – o corcitură hidoasă între comunism și capitalism – date de stat, „statul local” dacă ne referim la administrația gălățeană.
O firmă cu aparență capitalistă (societate pe acțiuni), având drept… acționar unic Consiliul Local. Adică aleșii noștri, adică pe noi toți. Dar, ca în comunism când venea vorba de avutul obștesc – era al tuturor și, de fapt, al nimănui. De ce? Fiindcă pe bani de la buget, inclusiv subvenție de peste cinci milioane de euro anual, se transferă câștiguri în buzunarele unor găști de partid, iar pierderile în buzunarele cetățenilor. Care mai și „beneficiază” de niște servicii aproape la fel de proaste precum cele de pe vremea comuniștilor.
Măcar atunci Galațiului, când i se cumpărau autobuze și tramvaie, i se cumpărau de noi, nu la mâna a enșpea!
Nu o dată ați aflat, ba ce salarii nesimțit de mari au cei din conducerea Transurb, ba câți lipitori de afișe și suflători în baloane de campanie își fac veacul la umbra orelor suplimentare neplătite muncitorilor cinstiți, ale șoferilor care nu știu cum să mai țină drept volanul sicrielor pe roți…
Și, uite-așa, în loc să avem peste șase milioane de euro anual să ne cumpărăm autobuze și tramvaie noi-nouțe, cu mâinile șmecherilor sau fraierilor dion Consiliul Local le băgăm în fundul conturilor insațiabile ale unui operator ineficient care este cu atât mai falimentar cu cât a mai și rămas singur pe trasee!
Dar dacă tot votează la toate mâinile achizițiile fantasmagorice – în actualele condiții bugetare – de noi autobuze, n-ar putea consilierii PNL – dimpreună cu cei ai PMP și independenta Vreme – s-o facă totuși în schimbul impunerii către Transurb a unui contract dur de prestări servicii? N-ar putea să-și negocieze votul, cu termeni și termene clare, cu stipularea unor condiții specifice civilizate în beneficiul gălățenilor?
Citește în acest link cum poți să susții financiar activitatea publicației independente Alternativa – Jurnalism fără mogul.