Oricât s-ar pompa mediatic în Plaja Dunărea – reabilitarea chinuită patru ani de administrația Pucheanu – pretinsul aquapark tot o piscină ratată rămâne.
Pe lângă neajunsurile unei adevărate caricaturi de investiție – dacă vorbim de standardele secolului 21 – o mare problemă este și cea a costurilor. 6 milioane de euro răsună a furt pe față din bani publici vizavi de ce s-a construit în realitate.
Și scoatem în evidență problema costurilor din start fiindcă chiar Primăria Galați a ținut să ne scoată ochii cu valoarea investiției.
Practic, mesajul lor către presă în ziua lansării a fost:
„Găsiți atașat un comunicat cu privire la deschiderea Plajei Dunărea, o investiție a Primăriei municipiului Galați în valoare de circa 6 milioane de euro.
Plaja Dunărea, o investiție de circa 6 milioane de euro, realizată de Primăria municipiului Galați, se deschide pentru public sâmbătă, 31 iulie 2021.”
Așadar, Primăria, prin grija genialului conducător Ionuț Pucheanu, a investit circa 6 milioane de euro și acest amănunt trebuie subliniat cât de des se poate. Fiindcă sunt banii Primăriei, nu banii cetățenilor. Sau nu?
Ei, dacă nu sunt banii Primăriei de la primar de acasă și sunt totuși banii cetățenilor, atunci să explice din start Primăria cum de lucrarea s-a aprobat inițial pentru 4 (patru) milioane de euro și acum s-a finalizat cu aproape 6 (șase) milioane de euro. Pe puncte, repere și cantități, cât mai clar să explice Primăria!
Spre reamintire, în aprilie 2019, s-a anunțat că plaja „Dunărea” din Galaţi va fi transformată în complex acvatic, fiind estimată, in propunerea financiară, o sumă în valoare de 23.197.935 de lei cu TVA.
Asocierea Tancrad SRL, Lemacons SRl și Aqua Azur SRL (Constanța) a fost singurul ofertant și a câștigat contractul pentru suma de 19.494.063 de lei fără TVA.
Adică puțin peste 4 milioane de euro urma să coste noua plajă „Dunărea”. Dar oricum foarte mult vizavi de ce se cerea în caietul de sarcini, mai mult decât dublu prețului normal, de piață.
Astăzi, înțelegem că s-a ajuns la peste 29 de milioane de lei cu tot cu TVA – cu tot cu toalete suplimentare, servicii de urgență achiziționate de la UVSAR, brățări pentru acces, generator electric suplimentar etc. – dar atenție că procentajul TVA-ului, în construcții, este mult diminuat.
Cum arăta și cum trebuia să arate Plaja Dunărea
Odinioară, plaja Dunărea arăta așa. Și imaginea este relevantă în special în privința suprafeței cu luciu de apă.
Conform planurilor prezentate când s-a cerut votul consilierilor locali pentru aprobarea investiției, plaja „Dunărea” urma să arate astfel:
Din vechile bazine au mai rămas doar glume
N-a fost să fie, astăzi mizeria de aquapark arată așa. Adică s-au redus drastic suprafețele de apă.
Chiar și cu bazinul de aterizare din tobogane, apa este atât cât se vede, nici 75% din suprafața care era înainte.
Vă veți întreba ce este cu luminile de noapte în condițiile în care ștrandul este deschis între 9 și 19? Vă explicăm într-un material viitor, stați pe-aproape fiindcă unii și-au făcut afacere de lux pe bani publici.
Mai grav este că, din bazinele – care ajungeau să aibă și 2,90 m adâncime, plus valuri, și în care puteai înota – astăzi s-a ajuns la niște piscine tip balie, cu adâncimea maximă de 1,40 m.
Mai înotați dacă vă ține!…
Practic, a înota la Plaja Dunărea a devenit astfel o îndeletnicire exotică și sortită penibilului în același timp, cu genunchii atingând fundul bazinelor.
De sărituri în apă nici nu poate fi vorba decât dacă vreți să vă alegeți cu șira spinării fracturată sau, Doamne ferește!, chiar ruptă.
Mai ales că, atenție!, deși normele obligă, pe niciun bazin nu este menționată vreo cotă de adâncime!
Valurile din piscină sunt acum o glumă de stropit pe față, nici nu se compară cu valurile pe care le făceau înainte motoarele din vechiul bazin.
De fapt, nimeni n-a știut să ne spună ce s-a întâmplat cu acele instalații de valuri care astăzi, dacă ar trebui reachiziționate, ar costa zeci poate sute de mii de euro.
De fapt, nimeni n-a știut să ne spună dacă, la plecarea așa-zisului investitor Karan Business, s-a făcut măcar un proces-verbal de predare-primire…
Așadar, cu asemenea puținătate de apă, dar capacitate crescută de utilizatori, supa de bacterii din bazine va fi asigurată. Ca și în trecut când a venit DSP-ul și a închis infecția.
Mai ales că, înainte de deschidere, chiar de la inaugurarea cu presa când nu intrase încă nimeni în apă, mizeria era deja prezentă pe fundul bazinelor și, într-un loc, ni se pare că deja tencuiala chiar a început să cedeze…
De altfel, chiar într-una dintre fotografiile prezentate de Primăria Galați înainte de inaugurare, se poate observa cum bazinul de aterizare din toboganele de adulți (foto mai jos, bazinul din plan apropiat) are culoarea mult diferită de celelalte.
Ca și cum cineva ar fi urinat deja în apă și culoarea acesteia s-a dus dinspre turcoaz spre verde gălbui.
Noi am aflat de la niște proprietari privați de piscină publică că este posibil ca, uneori, din cauza anumitor bacterii, tratarea inițială a apei să nu reușească și atunci nu se poate obține aviz sanitar. Deci toată operațiunea trebuie reluată. Adică golire, spălare bazin, reumplere, tratare, scurgere termen de reacție, reverificare etc.
De aceea, noi nu vă sfătuim să utilizați toboganele, respectiv bazinul cu pricina. Fiindcă și o conjunctivită dacă luați din apa respectivă și nu mai scăpați de ea cât durează sezonul cald, ne veți înjura că nu v-am spus și nu am insistat să vă păziți…
Copiii generației Pucheanu, condamnați la ligheanul cu zer de oaie de Pucheanu
Dar cea mai mare bătaie de joc s-a petrecut la bazinul de copii.
Iată cum trebuia să arate acesta conform planurilor pe care niciun consilier, fost sau actual, nu cred că s-a uitat cu atenție. Cu atât mai puțin cu un ochi critic, cu atât mai puțin le-a confruntat și cu realitatea, cum ar trebui să privească măcar cei din opoziție ca să nu fie puși în aceeași… balie.
După cum se vede, două bazine pentru copii – nu doar unul – și tobogane în afara acestora pentru ca bazinele să rămână libere, atât pentru aterizare, cât și pentru joaca celorlalți copii.
Astăzi, zona celor mici arată așa.
Practic, o meschinărie de 15 cm adâncime, cu toboganele puse în centrul unicului bazin, de nu mai rămâne aproape deloc zonă de joacă în apă pentru copii.
Mai grav, din cauza adâncimii foarte scăzute, se pare că apa este intens influențată de mediul extern și, ca să fie siguri de igienă, au băgat substanțe cât cuprinde într-însa, în special pe bază de clor.
De aici și aspectul de zer care nouă ne-a sugerat că ar mai putea fi rezultat și în urma spălării unor bile de var.
Știți bilele acelea albicioase, din beton, ornamentale, răspândite prin tot orașul la lucrările firmelor de casă, acelea pe care unii le poreclesc „ouăle lui Pucheanu”?
Probabil că spălate în apa bazinului de copii acele bile ar fi putut da această culoarea dubioasă, mai albicioasă ca chipul primarului.
Culoare de zer alterat în care se vor putea scălda fericiți copiii generației Pucheanu pentru care, din 6 milioane de euro, nu s-a putut amenaja ceva mai consistent decât și-ar amenaja un bogătaș scăpătat la el în curte, la moșie, pentru nepoți…
Se vede din fotografie că aproape nu a mai rămas loc nici să coboare copiii din tobogan în apă, dau cu fața de marginea bazinului.
Practic, la cum arată apa și cât de periculoase par toboganele de la copii, nici în acestea nu vă sfătuim să vă încercați norocul, să nu spuneți că nu v-am avertizat.
Tobogane din Turcia ce par luate de la stocul de refuzate
La o asemenea meschinărie de bazin, bineînțeles că nu au mai avut nici unde să pună toate toboganele cumpărate – evident, ca orice pesediști care se respectă – din Turcia.
Practic, două coloane aterizează pe… uscat! Fix alea mai interesante, mai de viteză.
Situația nu este însă una singulară. Și în zona de adulți, un tobogan nu a mai încăput laolaltă cu celelalte două, în bazinul de preluare. Și se termină, evident, ca un mandat de politician corupt arestat brusc, pe uscat.
Așadar, din 9 tobogane de toate – 4 la adulți și 5 la copii – 3 aterizează pe uscat, adică unul la adulți și două la copii. Rată de uscăciune 33% care ne întărește ideea că toboganele au fost cumpărate de pe stoc, en-gros, eventual rămase nevândute din cauza pandemiei, nu se potrivesc proiectului de bazine și s-a adaptat ce s-a putut.
Iar în ciuda prețului cu siguranță uriaș din acte, acestea ar fi trebuit să coste nici la jumătate, ca orice marfă rămasă pe mal și revândută de la solduri.
Așadar, pe partea acvatică, lucrurile par a fi mai ceva de genul apă de ploaie la aquaparkul Plaja Dunărea. Deși seceta dată bugetului public – cu 6 milioane de euro pe asemenea dotări rizibile – a fost mare.
„E perfectă pentru idioți”
Deocamdată, ne limităm la cele de mai sus, urmând ca în episoadele următoare să vă prezentăm și cum vă puteți spăla, schimba sau relaxa la plaja Dunărea, unde puteți mânca, dar și unde vă puteți face nevoile și, mai ales, cine profită de pe urma investiție și cum se încadrează aceasta în contextul urban pe care, chipurile, ar trebui să-l deservească.
Practic, aquaparkul Plaja „Dunărea” seamănă puțin cu achiziția licenței pentru primul autoturism românesc: experții au propus inclusiv un model ieftin de la Mercedes (ca în Iran). Dar Ceaușescu a ales ce era mai ieftin, ba se mai și autoflata pentru alegere zicând „e perfectă pentru idioți”. Perfectă fiindcă n-avea oglindă retrovizoare pe dreapta, n-avea radio, n-avea aerisire la locurile din spate, nici cotieră, nici servofrână, proiectoare sau lumini de ceață ori de dat înapoi etc.
După ce au fost ținuți pe uscat ani de zile, prostiți cu Karan Business și amăgiți vară de vară, cu o curândă inaugurare a plajei Dunărea, ba chiar au mai fost convinși să mai dea un vot pentru un nou mandat, gălățenii acceptă acum cu bucurie o ratare precum Plaja Dunărea, inclusiv la aberanta sumă de 6 milioane de euro.
Și mai și aplaudă încântați de zici că au primit două complexuri gen Therme, nu nici un sfert din ștrandul Neptun din Arad (de exemplu), dar la preț de intrare mai mult decât dublu!
Nu uitați să stați pe aproape fiindcă doar la noi veți găsi aceste detalii înainte să le experimentați pe pielea și buzunarul dvs. În corul de adulatori ai actualei administrații se trece cu multă lejeritate peste aceste amănunte fiindcă deja s-a atins un punct critic al complicității, la fel cum în cel al criticilor – anemici, puțini, câți or mai fi – s-a ajuns la unul de siderare vecină cu paralizia.
Iar lipsa de treacție, din indiferent ce parte ar veni, ne confirmă că lucrurile stau foarte grav, fiindcă asemenea diferențe de preț între ceea ce se construiește și ce se plătește poate doar pe vremea lui Durbacă să mai fi fost atinse…
Foto deschidere: Ionuț Pucheanu inaugurând mândru și necontrazis de nimeni aquaparkul cu cea mai mică apă din SE României, ba poate și al galaxiei…
Dacă vrei să sprijini publicația Alternativa – Jurnalism fără mogul, o poți face AICI. Sau dă click mai jos, spre contul de Patreon, pentru donații. Mulțumim.
