Apa de ploaie i-a adus pe vecini în pragul revoluției în 2018. De atunci, în Galați se tace complice pentru ca nu cumva aici revoluția să pornească și să mai și reușească.
Brăileanul Mihail Stafidă, uscat la buzunar de facturile companiei de utilități publice (CUP) Dunărea, i-a intentat acesteia proces vizavi de facturile primite pentru drenarea apei pluviale. Și a câștigat, instanța obligând CUP să recalculeze toate facturile emise petentului între 2014 și 2017 și să-i restituie banii încasați abuziv.
La momentul respectiv, sentința a avut urmări dincolo de victoria pecuniară a curajosului brăilean care, între noi fie vorba, din punct de vedere al sumei, s-a ales doar cu o compensație simbolică – în jur de 120 de euro după doi ani de procese.
Reacțiile colaterale au fost cele mai spectaculoase.
Liberalii brăileni au anunțat că sprijină juridic orice cetățean se va adresa instanței, pe modelul Stafidă, pentru a-și recupera banii încasați abuziv în ultimii trei ani, cât permit reglementările vizavi de creanțe comerciale.
Speriați, administratorii pesediști ai municipiului, dar și județului Brăilei, cu mâna lungă întinsă pe la butoanele CUP Dunărea – la fel cum se întâmplă și la Galați, în compania pesedizată Apă Canal – au intrat în fibrilații politicianiste și au început să caute public țapi ispășitori între șefii companiei locale de utilități publice.
Situația a devenit cu atât mai stringentă cu cât, pe de o parte, generalizarea proceselor pe tipic Stafidă ar fi pus CUP Dunărea în prag de faliment dacă ar fi trebuit să returneze sumele încasate abuziv tuturor brăilenilor trași pe sfoară cu factura.
Mai grav, în spațiul public s-au întețit acuzele de furtișag la adresa CUP Dunărea, brăilenii realizând, în urma unor calcule, că toată apa pluvială facturată ar fi depășit de câteva ori capacitatea stației de epurare…
În urma scandalului, la Brăila există, cel puțin teoretic, o deosebire de facturare între cei care dețin curți betonate/asfaltate și cei care au pământ gol sau grădină pe terenul lor, iar la bloc apa pluvială este facturată mai cu atenție vizavi de condițiile din zonă, adică dacă există o canalizație reală executată sau apa se scurge, de pe acoperiș, direct în grădina împrejmuitoare.
La Galați, efectele taxării la mișto devin serioase
Fiindcă Galațiul are în „patrimoniul” politic doar o opoziție de fațadă, care mai mult mimează decât reacționează, apa de ploaie nu i s-a infiltrat nimănui în creier sub formă de indignare vizavi de metrii cubi taxați fără bază reală.
Mai mult, la baza blocurilor, după cum se vede, au început să apară efectele concrete ale apei de ploaie nedrenate așa cum se susține din facturile remise spre plată locatarilor.
Iată mai jos ce hău s-a căscat mai la vale de blocul J7, în spatele blocului C1 din Micro 21.
Da, este fix blocul de pe strada Stadionului, vizavi de liceul cu program sportiv, in fața căruia acum câțiva ani s-a surpat strada, mai țineți minte?
Ei bine, de atunci, strada nu are nici acum canalizare funcțională. Cel puțin nu una vizibilă după cum se arată efectele ploilor la mult timp după ce acestea au încetat. Imaginea de mai jos este luată de peste drum de blocul C1, cu vedere către blocul D19, la intrarea în parcarea aferentă celor două clădiri.
De la inaugurarea respectivei parcări, fiindcă pantele de scugere există, dar scurgerea efectivă nu, parcarea arată zile întregi după ploaie cam așa.
Adică, nu doar că nimeni nu s-a apucat să verifice serios, vreodată, dacă sunt și reali metrii cubi facturați de Apă Canal drept apă pluvială epurată. Dar până și atunci când sunt vizibile efectele unei cumplite și periculoase delăsări, nimănui nu-i pasă.
Mai la vale, în intersecția cu strada Oțelarilor, pe Stadionului a mai apărut recent un heleșteu, cel marcat în dreapta imaginii de mai sus. Iată-l mai jos în detaliu.
Adică, după ce au oprit apa, pe 3 iunie, timp de 16 ore, în două cartiere – Dunărea și Țiglina IV – pentru „lucrări de revizii-reparații la o serie de obiective strategice de alimentare cu apă potabilă din municipiul Galați ce constau în înlocuirea unor vane și compensatori în trei cămine hidraulice”, cei de la Apă Canal au reușit să ne mai adauge o formațiune lacustră la cele deja existente.
Iată, așadar, efectul docilității opoziției locale, din Consiliul Local și din partidele de dreapta în general, care combate administrarea păguboasă a orașului cu lungi tăceri, complice le-am numi noi.
Ați văzut măcar un consilier local, vreun activist politic cu pretenții opozante, unul de sămânță măcar, să ia la puricat activitatea Apă Canal?! Ați văzut vreun curajos să ia la mână cifrele și costurile, profiturile și tarifele, salariile amărâților cu 1.700 de lei net pe lună după 30 de ani de coborât în canale, printre șobolani, și indemnizațiile nesimțite, de mii de euro, ale directorilor și altor șefulici sau sumele scurse prin contracte încredințate direct firmelor de casă, inclusiv ale foștilor sau actualilor mahări din Apă Canal?
Nu tu analize pe activitatea operatorului de apă și canalizare, pe tarifele adesea aberante impuse cu tupeu de monopol scăpat de sub control, nu mai zicem de profiturile nesimțite, dincolo de normele europene în domeniu despre care vom vorbi curând, într-un articol separat.
La Galați, se mimează opoziția în timp ce, pe sub masă, se cauționează discret abuzurile puterii, adesea în schimbul satisfacerii unor interese meschine, individuale sau de rubedenii plasate prin posturi călduțe tot la stat, iar deservirea ba chiar și siguranța gălățenilor băltesc într-o cumplită delăsare, vecină cu inconștiența.
Dacă vrei să sprijini publicația Alternativa – Jurnalism fără mogul, o poți face AICI. Sau dă click mai jos, spre contul de Patreon, pentru donații. Mulțumim.
