De aproape o lună de zile, femeia este obligată să trăiască printre persoane care ar putea fi infectate cu virusul COVID-19, riscând astfel să se îmbolnăvească.
Un fost cămin muncitoresc situat la o ieșire din Galați, a fost transformat în hostel, în cursul anului 2013.
Tamara Ursu (foto deschidere) tocmai ce cumpărase un mic apartament de două camere în fostul cămin când s-a trezit la ușă cu patronul unei firme de recondiționat căzi de baie.
Acesta achiziționase en gros celelalte 19 camere cu baie proprie din bloc și venise să-i ceară acordul să-și facă din ele hostel.
Femeie singură, crescând doi copii din veniturile mici de croitoreasă, Tamara Ursu nu a îndrăznit să se pună rău cu noul său vecin, majoritar. Mai ales că avea rată la bancă de nu știa cum s-o achite pentru chichineața de 33 mp pe care și-o cumpărase, iar situația utilităților la fostul cămin muncitoresc de pe platforma siderurgică este una delicată.
Apa potabilă vine la comun, din niște puțuri săpate de fosta întreprindere de transport care deținea căminul, gazul este tot pe un branșament comun, iar curentul electric la fel.
Firmele de utilități ale statului nu vor să facă contracte individuale în zonă, practic nu se bagă peste marele „furnizor” Liberty Steel Group, fost Arcelor Mittal, care deține și branșamentele de gaz și curent electric dând mai departe firmelor satelit, iar acestea firmelor mai mici.
Cum noul proprietar al celorlalte 19 apartamente-camere din blocul Tamarei are firmă, a preluat pe persoană juridică contractele generale de gaz și curent pentru clădire.
Iar Tamara a trebuit să stea cu mâna întinsă la el. Ori accepta sumele colosale, de câte o mie de lei pe lună utilități pe care i le cerea patronul de hostel ce i-a devenit vecin, ori cădea la înțelegerea ca, în contul gazului și curentului electric consumat, să-i livreze acestuia așternuturi pentru hostelul deschis în fostele camere ale căminului muncitoresc.
„Eu sunt croitoreasă, am o mică firmă în Galați, așa că am convenit cu noul patron să îi fac lenjerii de pat în contul cheltuielilor cu gazul și curentul. Nu aveam încotro pentru că, deși voiam să am contract separat pentru energie electrică, pe unde am solicitat acest lucru mi s-a spus că nu se poate, că nu pot încheia contracte cu persoane fizice”, ne-a spus Tamara Ursu.
Totul a mers așa, pe cârâială cum se spune, până pe 4 aprilie 2020, când Tamara s-a trezit cu blocul plin de persoane carantinate.
După ce renunțase prin septembrie 2018 la statutul de hostel cu reclamă pe diverse site-uri specializate, vecinul Tamarei închiria totuși în continuare camerele în regim privat. Evident, costurile sunt mult mai mici fără diverse taxe de acreditare și cheltuieli de menținere a unor standarde impuse, controale atrase de firmă și publicitate…
Doar că acum, în pandemie, vecinul Tamarei s-a gândit că n-ar fi rău dacă ar câștiga și el aproape 3.000 de euro pe zi din găzduirea carantinaților, că tot e statul în foame de locuri de cazare.
Conform Hotărârii nr. 201/2020 privind aprobarea normelor metodologice pentru stabilirea cheltuielilor pentru carantină, statul acordă 230 lei/zi de persoană carantinată:
„Art. 2. – Cheltuielile aferente carantinei pentru fiecare persoană sunt următoarele:
a) alocația de cazare în valoare de 230 lei/zi (…)”
Zis și făcut. Cu acordul, evident, al celor de la Primăria Galați, care identifică și asigură spațiile de cazare necesare carantinării românilor sosiți din străinătate.
Degeaba a ieșit Tamara în stradă, încă de la prima serie care a sosit pe 4 aprilie, și le-a arătat polițiștilor și jandarmilor care însoțeau carantinații că ea locuiește acolo și nu este normal să fie obligată să stea alături de persoane cu un potențial pericol pentru propria ei sănătate și chiar viață.
„Au adus acele persoane venite din diaspora, cu care eu nu am absolut nimic, și le-au băgat în carantină în acest bloc în care am și eu apartamentul cu 2 camere. Am ieșit cu actele, le-am spus jandarmilor că locuiesc aici, că nu e corect să bage persoane în carantină lângă mine, însă ei mi-au spus că nu e treaba lor, că nu ei decid. Am făcut reclamație la Poliție, la Primăria Galați, că puteam să mă îmbolnăvesc și eu, dar nu am primit răspuns”, ne-a mai spus Tamara Ursu.
Practic, într-un spațiu de carantină în care nu ar trebui să intre și din care n-ar trebui să iasă nimeni timp de 14 zile, Tamara Ursu ieșea în fiecare dimineață și se ducea la lucru, seara se întorcea ca să doarmă acasă și niciun jandarm pus de pază la intrare nu a avut vreo problemă cu asta.
I-au controlat actele la început de fiecare dată când intra pe poarta căminului, s-au convins că ea acolo locuiește, în blocul cu pricina (fost hostel), și, cu asta, basta. Este incredibil cum Jandarmeria, instituția în care până și simplii angajați au salarii și pensii mult peste ale unor profesori, n-a sesizat o chestiune de logică elementară, că o persoană liberă nu poate locui într-un bloc unde sunt cazate persoane carantinate.
De altfel, cât am stat noi de vorbă cu doamna Ursu, se vede pe filmare cum intră și ies persoane nestingherate pe poarta centrului, iar una dintre mașinile cu număr străin aparținând unora dintre carantinați chiar pleacă spre o comună din apropiere!
Degeaba a sunat Tamara și a trimis e-mail la Direcția de Sănătate Publică (DSP) Galați și la Primărie să anunțe că s-a creat o situație ilegală și periculoasă, că ea nu și-a dat acordul ca în blocul în care locuiește să fie cazate persoane carantinate.
A mai cheltuit și bani de pomană să facă adrese fiindcă instituțiile acum nu răspund la telefon, au ghișeele închise și primesc doar corespondență cu poșta sau prin fax.
Mai mult, după prima serie de carantinați, aproape 60 de persoane cazate și câte trei în cameră deși nici nu se cunoșteau, nicidecum să fie vreo familie cu părinți și copii, la blocul transformat în hostel în care locuiește Tamara a fost adusă a doua serie. De pe 26 aprilie, alte 57 de persoane sunt îngrămădite în 19 camere care – după cum se poate vedea într-un film pus pe Facebook chiar de patronii locației ca să ilustreze dezinfecția făcută după prima serie – nu par să aibă mai mult de două paturi.
Degeaba a chemat Tamara Ursu până și poliția națională de la Secția 4, cei care răspund de zonă, când unii carantinați s-au luat la harță, făceau gălăgie sau cel puțin se plimbau bine merci pe culoarele blocului-hostel-centru de carantină deși camerele trebuiau să fie închise cu cheia pe dinafară.
S-a mai ales și cu remarca disprețuitoare a polițiștilor că ea nu are ce „căuta în peisaj”, deși Tamara are contract de vânzare-cumpărare pe apartamentul din blocul respectiv și adresa din cartea de identitate și permisul de conducere fix acolo!
Tamara Ursu crede că vecinul ei s-ar bucura să o dea afară din apartament, eventual să o facă să i-l vândă la un preț de nimic. Acest lucru este însă negat vehement de patronul blocului, George Hagiu, care ne-a declarat că nu îl interesează apartamentul în care locuiește Tamara Ursu.
După ce Tamara Ursu a reclamat autorităților că în clădire au fost cazate persoane în carantină, șicanele au ajuns la alt nivel.
Branșamentele electrice aflându-se într-o firidă comună și cheia acesteia la patronul de hostel, acesta i-a întrerupt pur și simplu curentul electric. Din 7 aprilie, de aproape o lună, Tamara stă pe întuneric în locuință și își încarcă telefonul la serviciu, un mic atelier individual de croitorie deschis în cartierul Dunărea.
Nici mașina nu poate să și-o parcheze doamna Ursu în curtea centrului. Când se mai supără patronul hostelului pe ea, îi cere 200 de lei lunar deși femeia are trecut în actul de proprietate și o cotă indiviză din terenul din jurul clădirii.
În discuțiile telefonice purtate cu proprietarul celorlalte 19 apartamente din bloc, George Hagiu, acesta a recunoscut că i-a tăiat curentul Tamarei Ursu, dar a adăugat că a procedat așa pentru că femeia l-ar fi jignit și i-ar fi vorbit urât.
„Eu am plătit bani grei, 1 miliard de lei (100.000 – n.n.), ca să trag curent de la Combinat pentru tot blocul, deci inclusiv pentru apartamentul unde locuiește Tamara, care nu are contract cu nimeni pentru utilități. S-au ars siguranțele chiar la apartamentul dumneaei și nu am chef să îi pun siguranțe noi, atâta timp cât ea nu plătește nimic nici pentru loc de parcare, nici pentru curent, pentru nimic. Când și-a cumpărat apartamentul, această femeie nu l-a cumpărat cu niciun fel de utilități. Ea consumă gaz, curent, iar eu plătesc de 5 ani încoace. M-a reclamat peste tot, la Poliție, la DSP și mi-a și vorbit urât. Da, mi-a făcut câteva lenjerii de pat pe care le-a dat cameristei, dar nu am mai acceptat. Domnu’ Angheluță, în momentul în care un om mă înjură îmi rezerv dreptul să nu îi mai dau pomană. Pentru că asta (curentul electric – n.n.) era o pomană. Ea a avut curent electric prin bunăvoința mea. Doamna m-a înjurat de mai multe ori și pe mine și pe soție și pe jandarmi… Nu mai vreau să îi dau (curent – n.n.) pentru că nu sunt obligat. I-am dat cinci ani, că a avut copiii mici, dar nu mai fac donații…”,
ne-a declarat, telefonic, patronul firmei care deține celelalte apartamente din blocul cu pricina, George Hagiu, deși nu ne-a putut explica clar de câți bani consumă doamna Ursu electricitate. Și nici nu a negat că nu i-a emis vreo factură sau vreo situație de plată rămasă restantă care să-i justifice creanțele pe care le clamează.
Am încercat să aflăm de la autorități cum a fost posibil să se întâmple așa ceva, și anume ca o femeie să se trezească peste noapte într-un centru de carantină, deși nu a venit din străinătate.
Prin urmare, am sesizat Primăria Galați, Prefectura Galați, Jandarmeria, Inspectoratul Județean de Poliție și Direcția de Sănătate Publică Galați.
Culmea, cei de la DSP au încercat să o carantineze forțat, prin telefon, pe Tamara Ursu, adică pe femeia care reclamase, la rândul ei, această situație nefirească și periculoasă pentru sănătatea ei.
Sâmbătă, 2 mai 2020, în jurul orei 19.00, jandarmii care păzesc centrul de carantină aveau ordin să nu o lase pe femeie să iasă pe poartă și se pregăteau să o închidă în propriul apartament. Desigur pe întuneric.
Prefectul Gabriel Avrămescu (foto mai jos, vorbind la telefon) s-a deplasat personal la fața locului, sâmbătă seară, și a discutat cu cei implicați, inclusiv cu patronul fostului hostel, George Hagiu.
Reprezentantul Guvernului în teritoriu, totodată șef al Centrului Județean pentru Situații de Urgență, ne-a declarat că va supune spre analiză cazul în regim de urgență, pentru că nu e normal ca o femeie – o persoană cu drepturi legitime neștirbite, în fond – să fie nevoită să conviețuiască alături de persoanele carantinate.
S-au conturat două variante: ori Tamara Ursu acceptă să se mute temporar în alt spațiu, până la sfârșitul perioadei de carantină a persoanelor cazate în blocul unde și ea deține un apartament cu 2 camere (și în care locuiește), ori se mută tot lotul de carantinați.
Sâmbătă seara, după incident, am fost sunați de Tamara Ursu care ne-a relatat că patronul George Hagiu și concubina sa au rămas în zonă și au sărit la ea la bătaie.
Bineînțeles, ea a chemat poliția, iar prin telefon am auzit cum lucrători de-ai Secției 4, precum unul care s-a recomandat agent-șef Stoian, n-au nimic împotrivă că cei doi agresori reclamați de Tamara Ursu se află în curtea fostului hostel mult după ora 22.00, deși au domiciliul din acte în cu totul altă parte…
De fapt, Tamara ne-a spus în interviul video de mai jos că încăperile ex-hostelului se pot închiria atât cu ziua, dar și pentru câteva ore. Deci relativitatea este un cuvânt de ordine acolo, iar polițiștii sau alte organe de control sunt și ei oameni…
PS: Până la acest moment am cerut explicații oficiale de la următoarele instituții: Primăria, Direcția de Sănătate Publică, Jandarmeria și Secția 4 de Poliție națională. Doar Primăria a dat un răspuns incomplet, evaziv, pe care îl vom publica în articolul următor pe acest subiect.