Cea mai recentă achiziție a Primăriei nu va folosi la mare lucru, dar demonstrează elocvent cum se vântură banii publici.
O biată instalație de stropire și una de pulverizare ajung să coste 100.000 de euro, mai mult decât Touaregul lui Marius Stan.
Firma de la care s-au cumpărat acum instalațiile de stropire, respectiv pulverizare a soluțiilor pentru dezinsecție și dezinfecție a mai vândut, de exemplu, automăturătoarele la preț dublu și autocamioanele cu port USB la radiouri. Toate achiziționate prin caiete de sarcini scrise atent pe vremea când Pucheanu era director la ECOSAL în mandatul lui Marius Stan – și își făcea în secret socotelile și își alinia resursele ca să candideze la Primărie.
Așa cum spuneam într-un alt articol aici, pe Alternativa fără mogul, guvernarea liberală nu pare să îi deranjeze pe tocătorii de bani lăsați în urmă, la butoane, de pesediști.
Citește România captivă: 20 de indicii că liberalii au scos pesediștii de la guvernare, dar le-au păstrat modul de operare | LISTA RUȘINII
-
„Inclusiv pe perioada pandemiei, licitațiile la prețuri fabuloase și-au văzut netulburate de spolierea banului public.
-
Abia după nenumărate articole de presă, procurorii au anunțat recent că au deschis 33 de dosare privind achizițiile din perioada pandemiei. Nici măcar un dosar per județ”
Așa că vă spunem noi astăzi ce vedem că nu urmărește nimeni, ce nu comentează niciun viteaz de pe rețelele de socializare și nici vreun pretins pretendent la locul lui Pucheanu nu pare să observe.
O biată stropitoare face mai mult decât SUV-ul de lux al fostului primar
Numeroși specialiști au demonstrat că instalațiile de stropire și spălare a străzilor sunt egale fix cu apa de ploaie vizavi de transmiterea COVID-19. Fiindcă nu stă nimeni să lingă pe jos ca să fie în pericol să se infecteze și nici virusul nu rezistă prea mult în praf fiindcă acesta îi distruge capsida de grăsime protectoare.
Plus că nu există nicio dovadă științifică care să ateste, în general, un efect al scuturării sau ștersului de praf în favorizarea transmiterii noului coronavirus.
Dar edilii gălățeni au ei propriile teorii, ce știți voi! Și edictează:
„Având în vedere că Municipiul Galați nu dispune de instalații performante pentru pulverizare substanțe utilizate la activități de dezinfecție/dezinsecție în zonele cu țânțari, insecte dăunătoare, etc. și în mod special în acțiuni de combatere epidemiologică, pentru purificarea aerului de particule de praf în suspensie PM 10, PM 2,5 se impune achiziționarea a 2 (două) astfel de Instalații”
își motivează Primăria Galați o achiziție de 407.700 lei.
Cum s-a ajuns la acest preț? Simplu.
„Prețul estimat pentru prima instalație – 313.950,00 lei fără TVA; Prețul estimat pentru a doua instalație – 93.822,00 lei fără TVA”
Deci prețul estimativ era, țineți-vă bine, 407.772 de lei. Adică de la estimare până la contractare s-a pierdut doar… 0,018% din valoare. Vă dați seama câte firme au ofertat mai mult de una…
Și iată ce s-a cumpărat:
Este vorba de o pompă reglabilă, cu dozator de substanță în lichid, atașată unui set de patru rezervoare modulare interconectate, de câte 500 l fiecare, având la capăt un difuzor/stropitoare prin mai multe duze. Camionul din imagine este doar de prezentare, instalația e doar aceea gri, din benă.
Deci așa arată vestita instalație estimată la 313.950,00 lei fără TVA. Adică 77.350 de euro cu TVA, cu 10% mai scumpă decât Touaregul lui Stan care a costat doar 70 de mii de euro.
Noroc că a pus Primăria mai multe poze pe contul de Facebook și una dintre ele arată așa:
Hilltip ai zis? Ia să vedem noi cât costă un Hilltip din ăsta la mama lui, adică în Regatul Unit (UK).
Adică 17.607,45 euro cu TVA cu tot.
Iar ăsta nu este prețul fabricantului, ci al lui Gibsons Garden Machinery Ltd., adică un fel de Grădinariu din Marea Britanie. OK, 19.000 de euro rotund, ca să includă și adusul din celălalt capăt de continent. Dar tot iese de 4 (patru!) ori mai puțin decât a estimat Primăria și, evident, a și contractat.
Celălalt echipament nemaivăzut este un compresor cu turbină și tun de direcționare care încă nu a fost adus la Primărie, dar va arăta fix așa ca în foto de mai jos.
Credeți-ne că ne pricepem. Am citit în caietul de sarcini al achiziției care, n-o să vă vină să credeți, nominalizează și ce mărci de utilaje se dorește a fi cumpărate – Hilltip și MB Dust Control – ca nu cumva să se greșească importatorul și să câștige altă firmă decât cea cu dedicație!…
Agregatul de mai sus, chiar în varianta SC60 (60 m distanță de aruncare a vaporilor) costă undeva între 4.500 și 5.000 de euro cu tot cu TVA.
-
Deci avem un total de maxim 25.000 de euro cu TVA la care ar fi trebuit să se cumpere – dacă chiar erau necesare – cele două echipamente. Iar Primăria Galați dă 100.000 de euro.
În timpul ăsta, asistenţii personali ai persoanelor cu handicap, dar și persoanele cu dizabilizăţi nu şi-au primit indemnizaţiile ce trebuiau să le fie plătite încă de pe 12 mai. Cică nu sunt bani fiindcă i-au cheltuit pe măsurile de combatere a COVID-19, deși sumele vin cu destinaţie specială, prin intermediul Ministerului de Finanţe, după cum remarca Viața liberă acum câteva zile.
Firmă cu antecedente grele în contractele pe bani publici
Este vorba despre Grădinariu Import Export SRL, o firmă implicată adesea în contracte dubioase cu administrațiile locale: în 2005 a vândut pubele la prețuri siderante la Iași, apoi, în 2012, la Galați. Dar și mașini de gunoi, utilaje de salubrizare, ba și autospeciale cu probleme, în 2015, la administrației publice municipale, dar și celei județene a Iașului, inclusiv către Inspectoratul pentru Situații de Urgență Iași.
Bineînțeles, aceasta este firma care acum cinci ani și ceva vindea la Galați automăturătoarele la preț de aproximativ 32 de mii de eueor bucata, cât un Range Rover Evoque la promoție tot la acea vreme.
Iar banul gros s-a dat, la Galați, când s-a făcut dotarea cu autogunoiere. Tot pe vremea când Pucheanu era șef la ECOSAL.
Dacă vă amintiți, am publicat tot pe Alternativa – Jurnalism fără mogul un articol în detaliu despre cum Ionuț Pucheanu pare să fi deprins admirabil meșteșugul caietelor de sarcini cu prevederi poznașe încă de când era director la Ecosal, deci nu este de mirare cum de l-a pus partidul-stat în cap de listă la alegeri…
Citește: Antrenamentul lui Pucheanu înainte de Primărie: ciudate caiete de sarcini pentru licitații la Ecosal | FACSIMILE
Revenind la prodigioasa firmă de comerț cu administrațiile și instituțiile publice, trebuie spus că, la un moment dat, achizițiile ieșenilor de la Grădinariu Import Export SRL au ajuns la niște cote alarmante după cum se povestește.
Iată un fragment relevant dintr-o investigație Agora Press, una dintre publicațiile locale ieșene „neafiliate”:
„În noiembrie 2015, firma Grădinariu Import Export este prinsă într-un imens dosar de corupție la Iași, vizată de procurorii DNA fiind relația dintre Consiliul Județean Iași și aceasta firmă. La acea dată, procurorii DNA au ridicat contracte în valoare totală de peste 55 de milioane de lei în care apărea firma Grădinariu Import Export în 2014 şi 2015, vizată fiind şi o parte din contractul de management al deşeurilor. (…)
În ce privește verificările la Consiliul Județean Iași, procurorii au fost interesaţi de documente referitoare la achiziţiile făcute pentru dotarea Inspectoratului Judeţean pentru Situaţii de Urgenţă, de cele făcute în cadrul proiectului Sistemului de Management Integrat al Deşeurilor (SMID), cât și de documente referitoare la Parcul Agroindustrial Transagropolis de la Leţcani.
Din întregul proiect de 69,3 milioane euro al SMID, procurorii au cerut doar documente referitoare la achiziţionarea de utilaje şi echipamente de colectare a deşeurilor, respectiv recipienţi de colectare a deşeurilor, în valoare totală de 42,6 milioane lei, în ambele contracte fiind implicată SC Grădinariu Impex. Alte dosare solicitate de procurori ar fi vizat cumpărarea a 24 de autofreze, 6 şenilate, autoscări şi alte utilaje cumpărate de EuroNEST (asociația de dezvoltare intercomunitară din care face parte Consiliul Județului Iași, n.n.) tot de la Grădinariu Impex, după 2012.
(…) În cadrul SMID, Grădinariu Impex a obţinut două contracte. Primul a vizat livrarea a cinci camioane de 37 tone, patru camioane de 24 tone, două remorci pentru containere, un tocător de crengi, o maşină de întors brazde, un ciur rotativ, două bene basculabile, şase încărcătoare frontale de 2,5 mc, trei încărcătoare frontale de 1 mc, trei motostivuitoare şi o cisternă pentru transportul concentratului de deşeuri. Singura firmă participantă la licitaţie a fost Grădinariu Impex SRL, a cărei ofertă a fost cu 76,71 lei mai mică decât valoarea estimată a contractului, de 14,08 milioane lei.
În cursul anului trecut, Grădinariu Impex şi-a mai adjudecat 7 contracte, cu primării din judeţ şi cu SC Salubris SA. Pentru Salubris, Grădinariu Impex a livrat în acest an containere de 345.000 lei şi o autocisternă de 388.700 lei, la ambele proceduri de adjudecare firma participând singură.”
Deci, și la alții, aceleași practici – prețuri cu insignifiant sub estimat, participare de una singură la licitații și, bănuim noi, astea se datorează unor caiete de sarcini „bine” scrise, cu dedicație.
Dacă vrei să sprijini publicația Alternativa – Jurnalism fără mogul, poți s-o faci aici. Sau dă un click mai jos, spre contul nostru de Patreon, pentru a ne ajuta cu o donație. Mulțumim!
