Cardiologul Lucica Grigorică prevestește niște evoluții medicale ce dau junghiuri în inimă pacienților
Reporter: Populația lumii crește, dar crește și mai mult numărul bolilor care lovesc această populație de pacienți. E sezonul riscurilor crescute?
Lucica Grigorică: Da, este în creștere numărul pacienților cu afecțiuni cardio-vasculare, pentru că se înmulțesc proporțional factorii de risc: obezitatea, diabetul, hipertensiunea și sedentarismul. Pune capac la toate stresul. Este motivul pentru care vârsta la care apar bolile cardiovasculare de tip infarct miocardic cu angină pectorală a crescut foarte mult. Dacă acum 15-20 de ani rar auzeai de infarct miocardic la 40 de ani, acum pot să vă spun că aproape n-am avut gardă fără infarct miocardic acut, la vârste peste 45 de ani. Sunt frecvente infarcturile la 39-42 de ani. Există o explicație: între 40 și 50 de ani, oamenii sunt concentrați pe muncă, vor să-și realizeze aspirațiile profesionale și uită de sănătate și de zestrea genetică personală. Este important să amintim aici că în România nu există programe de prevenție. Nu facem screening, nu facem analize obligatorii la 6 luni – un an, ca să ne referim la un model european. Trebuie să convingem dislipidemicii că trebuie să se trateze, ca să nu facă accident vascular cerebral, să convingem hipertensivii că hipertensiunea e o boală care nu se tratează, și că tratamentul trebuie luat toată viața.
Rep.: Avem o boală în sistem: prevenția nu urcă la un palier deasupra nivelului unde se face tratamentul afecțiunii.
L.G.: Ar fi bine să nu așteptăm îmbolnăvirea pacienților. Prevenția în domeniul cardio-vascular începe încă din copilărie. Părinții trebuie să fie atenți la alimentație și la efortul fizic. Majoritatea părinților scot scutire medicală pentru copii lor. ABC – ul sfaturilor se rezumă la a mânca sănătos și a face efort fizic corespunzător vârstei. Câți părinți ies duminica cu copii, pe biciclete? Nu există o educație în această direcție. Familia trebuie convinsă că este bine să mai și gătim în casă. Din comoditate, din lipsă de timp, părinții optează pentru pizza de prânz și pentru ceva de fast-food seara. Nu e sănătos așa! Nu mai vorbim de pericolul dulciurilor concentrate. Nutriționiștii ne atrag atenția că dulciurile predispun la obezitate și diabet. Din rândurile acestor copii se selectează viitorii noștri pacienți. Trebuie încurajat consumul de fructe și descurajat consumul de grăsimi animale. Să fim mult mai atenți la medicul de familie. E treapta de bază a sistemului medical. Programele naționale de prevenție presupun bani și personal medical, corespunzător ca număr și pregătire. Și am ajuns la problema principală-subfinanțarea și scăderea numărului medicilor. Vă dați seama ce deficit de medici este în Călărași, dacă scot la concurs 60 de posturi? E un dezastru!
„Statutul medicului în societate începe să fie prioritar față de stimulul financiar”
Statul român cheltuie mulți bani ca să facă doctori – bine pregătiți, deoarece afară reușesc foarte bine – tot statul trebuie să găsească o motivație pentru ca medicii să rămână în țară. Vorbesc de aspectul financiar, dar și de statutul de care ar trebui să se bucure această profesie în societate. Mulți colegi de-ai mei au plecat din țară nu din motive financiare, ci datorită lipsei de respect pentru pregătire și meritele profesionale, pentru câți oameni a salvat medicul respectiv.
„Este o presiune fantastică pe doctor, nu poți să-i impui normă, medicul nu face mașini, nu e la linia de panificație…”
Rep.: Cine nu e capabil de acest respect? Instituțiile statului sau pacienții ignoranți?
L.G.: Cred că este o culpă generalizată. De mulți ani nu se scot în evidență decât aspectele negative ale acestei profesii, nu prea sunt promovate succesele profesionale. E greu de găsit un vinovat. Sunt însă instituții care ar trebui să analizeze motivele pentru care medicii au plecat și continuă să plece din țară. Statutul medicului în societate începe să fie prioritar față de stimulul financiar. Este o profesie grea, nu e simplu să fii în mijlocul oamenilor bolnavi. Omul bolnav este un om dificil, un disperat, la care se adaugă o familie mai disperată decât pacientul, de multe ori. Este o presiune fantastică pe doctor, nu poți să-i impui normă, medicul nu face mașini, nu e la linia de panificație. Eu am șapte ore în policlinică, mi se impun 28 de consultații. Cum să termini în 10 minute ce poate dura și o oră? Acesta este regulamentul Casei de Asigurări, patru consultații pe oră, numai că oamenii nu sunt toți la fel….Dacă pacientul a făcut accident vascular și este afazic, adică nu poate să vorbească, cum să termini o consultație în 10 minute? Sau în 15 minute? Este deficit mare de medici, programul medicului nu se termină la ora fixă. Codul Muncii spune să pleci acasă după gardă, dar medicii nu au semnat că pleacă acasă, nici unul… Nu poți lăsa baltă pacienții internați. Nu ai continuitate, nu ai satisfacția profesională. Deci, încep programul la opt și termin a doua zi la 14. Sunt chirurgi care operează după astfel de gărzi, operează creier și cord după o noapte în care n-au dormit. Nu mai poți face contabilitatea doctorului, după consultații și număr de internări.
„Pacientul și medicul fac echipă, trebuie să se respecte reciproc”
Rep.: Se ocupă cineva să micșoreze deficitul de medici?
L.G.: Posturi s-au scos la concurs, dar nu se prezintă medicii…Spitalele de stat nu mai sunt atractive, volumul de muncă e foarte mare, salariile sunt mărite, dar nu cine știe ce, gărzile sunt foarte grele. Și atunci, cardiologii preferă marile lanțuri private, cu salariu decent și consultații după program. Medicii cer respectul muncii făcute și a sacrificiilor pentru anii de studiu. Abia după 40 de ani ajunge un medic să trăiască pe picioarele lui. Până atunci sunt sacrificii de familie. Orașele mari sunt mai atractive, dar în cele mici este o tragedie, deficitul de medici este uriaș. Spitalele noastre sunt din ce în ce mai pline de pacienți și mai goale de medici. Pacientul și medicul fac echipă, trebuie să se respecte reciproc. Societatea trebuie să aibă reacții, să sancționeze erorile, și să recompenseze devotamentul. Cea mai mare satisfacție a mea este să fiu căutat de pacienți, și pacienților să le meargă bine. Când ești sunat că un pacient s-a prăpădit, nu are cum să-ți meargă bine…Dacă doctorului îi sunt repartizați 5-6 pacienți, ca în occident, e alt confort, toată lumea este mulțumită.
Dar, cardiologul din Județean face policlinică, unde consultă 30-40 de pacienți, face gardă, face secție, interclinice și unitate de terapie intensivă coronarieni. Pentru toate acestea suntem cinci cardiologi și jumătate, deoarece unul lucrează cu jumătate de normă – își face o competență la București, cu normă întreagă de gărzi, pe cheltuiala lui – că statul…
„E visul meu și al nostru: să avem centru de cateterism, de care avem nevoie ca de aer”
Rep.: Populația bolnavă vrea coronarografie la Galați!
L.G.: E visul meu și al nostru: să avem centru de cateterism, de care avem nevoie ca de aer. Pacienții cu infarct miocardic acut și angină pectorală sunt tratați medicamentos, plus această coronarografie, care este o explorare ce vizează arterele inimii, și pune în evidență stenozele, adică locurile unde vasele sunt îngustate și unde se vor pune stenturi – dispozitive de menținut artera la calibrul normal. Sau vedem dacă e nevoie de bypass. Nu avem așa ceva la Galați și în fiecare gardă transferăm cazurile cu ambulanța sau elicopterul la Iași sau București. Altfel, Spitalul județean Galați este de fapt un spital regional. Deservim județul Tulcea, o parte din Brăila, județul Vrancea, serviciul de radioterapie este singurul până la Iași iar neurochirurgia este singura din trei județe. Este în același timp spital clinic universitar. Este un avantaj. Numai că studenții care termină la Galați nu rămân aici. Unii rămân, nu pleacă toți, s-a mai implicat Colegiul Medicilor și Facultatea de Medicină, dar este important să se rezolve pregătirea rezidenților aici. Trebuie să vină de la centru proiectele la nivel național, pentru că la Slobozia, Călărași, Tecuci, Vaslui, Botoșani, Suceava situația este critică. Contează nivelul economic al zonei. Și Galațiul nu e departe de aceste defavorizări. La mare căutare sunt orașele cu aeroport, este foarte important. Iată de ce Galațiul și Brăila trebuie să aibă împreună aeroport.
„Cine știe unde sunt amplasate defibrilatoarele comunitare? Prea puțini știu că în Gara CFR și în Piață sunt defibrilatoare”
Rep.: Mult mai rapid ar ajunge la spital oamenii care fac infarct!
L.G.: Chiar și fără aeroport, trebuie să ajungă în primele 12 ore. Ideal ar fi în primele două ore. După cele 12 ore, infarctul este ireversibil, nu prea mai ai ce să faci. Infarctul este o o zonă din inimă care moare, deci trebuie intervenție rapidă. În școli, în instituții sau întreprinderi, ar trebui să se facă cursuri de resuscitare. Cine știe unde sunt amplasate defibrilatoarele comunitare? Prea puțini știu că în Gara CFR și în Piață sunt defibrilatoare, și dacă cineva face stop cardiac, orice persoană poate urma niște instrucțiuni și salva o viață.
