Mai este doar o zi și Zanfir Ilie va fi noul președinte al Uniunii Scriitorilor din România-filiala Sud-Est. Ce este asta? Un coșmar la 29 de ani după o revoluție anticomunistă?
Nu prea. Este chiar realitatea de lângă noi, una perfect valabilă, admisă, tolerată, construită sau stimulată prin lașități, trădări, comodități și reflexe cinice primitive ale membrilor Uniunii Scriitorilor din România, filiala Galați-Brăila din regiunea Sud-Est. Interminabilul, incomparabilul, insațiabilul Zanfir Ilie se va alege – foarte probabil – și președinte al Uniunii Sciitorilor – filiala Sud – Est Galați-Brăila, pentru mandatul cincinal 2018-2023
USR stă în fața unui nou mandat-cincinal, cu trei candidaturi pentru funcția de președinte – Andrei Velea, Zanfir Ilie și Corneliu Antoniu. Cu ce este mai puternic și mai convingător Zanfir Ilie față de contracandidații săi? Simplu, cu numărul de exemplare din cărțile editate de scriitori pe cheltuiala lor și achiziționate pentru filialele bibliotecii VA Urechia de jupânul achizițiilor pe bani publici, Zanfir Ilie.
Zanfir Ilie are un CV plin de studii și scrieri, are activitate masivă pe tăpșanele culturii de partid și de stat, a făcut rost și de două doctorate în litere și comunicări (după ce a fost uns de Partid director la Biblioteca Urechia), organizează la P-uri anual, cu lovituri de harapnic bugetar, Festivalul Cărții Axis Libri, aduce mase uriașe de auditori la Salonul Axis Libri, permite altor asociații sau cluburi selecte să-și programeze activități la Sala Eminescu, pune la muncă de recenzare detașamente de angajate bibliotecare, bibliotecare supuse pe care le hărțuiește în procese extenuante de revendicare a drepturilor salariale, ce mai, este o vijelie (semi)intelectuală fără sfârșit.
Am spus sfârșit? Atunci să spunem două vorbe și despre sfârșitul apoteotic al Carierei de culturnic (de la bibliotecă, nu vă speriați) al activistului Zanfir Ilie. Se șușotește că nu peste mult timp, cu brânciul de partid obligatoriu – Ilie de la bibliotecărie va fi înlocuit de la direcție cu un alt activist notoriu și colecționar de doctorate – Grigore Lazarovici. Ca să nu rămână fără funcție și fără aranjamente bugetare, Zanfir Ilie îndrăznește, căci vrea și peste poate. Vrea să pună în operă o chestie de pomină – să fie „Președentele” Scriitorilor.
Extragem din dosarul de candidat niște repere, ca să fim scrupuloși în fața tentației și tendinței de a fi iraționali, atunci când ne apar în față monumente de impostură
A depus cerere de candidatură la USR încă din luna martie. Tocmai devenise pensionar cu acte în regulă, la termen, încasând salariu și pensie și supliment de pensie (răutăcioșii suspicionează chiar că Zanfi este bi-suplimentat, și de la scriitori, și de la jurnaliștii profesioniști).
Pentru deruta generală, candidatul Zanfir Ilie nu se declară nici scriitor, nici ziarist – la capitolul profesie, spune că este manager. După ce își afișează „operele” create sau semnate, colaborările la publicații, amintește de referințe și aparat critic, Zanfir Ilie cere să-i fie admis dosarul de candidatură pentru „Președenția Filialei SUD-EST(Galați-Brăila)”.
Folosirea acestei „scrieri” nu e doar o eroare accidentală, este recidivă sistematică, pe toate foile din dosar apare forma „președente”. Am putea să exagerăm, să scriem că uite, încă un agramat și inculturnic se vâră prin concurs de impostură la Președinție de scriitori. N-o facem, suntem și așa triști și singuri și atacați cu impostură în față, de la Centru, se merită să mai primim o înghionteală și din spate?
Dar chiar și așa, parcă că ar fi fost nevoie de mai multă rigoare în exprimare și „scriitură”de la un doctor în filologie la Universitatea „Dunărea de Jos” cu teza „Reflectarea fenomenelor literare în presa românească între anii 1990-2000” sau de la un doctor în jurnalism și comunicare la Universitatea de Stat din Chișinău, Republica Moldova, cu teza „Publicistica în opera lui Vasile Alexandrescu Urechia în contextul social-politic al epocii”.
Lăsăm pentru mai târziu indigestiile curriculare, ca să digerăm pe nerăsuflate programul de candidatură Zanfir Ilie
Programul începe cu „MOTO”(poate de la Motorola, poate de la Motto?). MOTO este următorul: Să ne respectăm, să ne citim reciproc creațiile literare și să ne prețuim între noi, scriitorii (sic!). Păi nu spunea că este manager?
Urmează apoi propunerile de proiecte, pe care citindu-le te umflă râsul, deseori plânsul, cel mai adesea disperarea.
Zanfir Ilie vrea să înființeze pentru USR Galați-Brăila sediu primitor, ospitalier, cu dotări minime, dar funcționale; continuarea activității revistei proprii a Filialei, sub egida USR, dedicată în exclusivitate literaturii; reînființarea revistei A de critică și teorie literară; implicarea membrilor cenaclului „Noduri și Semne” în activitatea Filialei; parteneriat cu instituțiile administrative și culturale, pe principiul neimplicării politice; înființarea unui Muzeu al scriitorilor gălățeni și brăileni (proiect de senzațional, probabil scriitori împăiați sau trași în ceară); îndrumarea și încurajarea concretă a tinerilor scriitori valoroși să devină membri USR;
organizarea constantă de lecturi, poate chiar remunerate(?), publice și de întâlniri cu cititorii, editorii, librarii; convingerea a câtor mai mulți gălățeni și brăileni care nu au fost sau nu mai sunt membri ai Filialei să revină ori să vină la breasla scriitorilor de la Dunărea de Jos; propune în Comitetul Director următoarea echipă, din rândul cărora să fie aleși membri executivi, iar unul să fie consilier: Katia Nanu, Adi-George Secară, Victor Cilincă, Viorel Mortu, Andrei Velea.
Probabil că redactarea programului a fost comisă în timpul reprizelor tradiționale de prânz-seară de scuipat coji de semințe la „atelierul de muncă în grup” de la Terasa Copacabana/Rotterdam Cafe, activitate remarcată și de ceata elevilor care chiulesc de la LVA.
Pentru că n-a primit cu lustrația, fostul Primar Dumitru Nicolae este nașul ce l-a propulst pe acest Domn Goe al doctoratelor către managementul tragerilor/sugerilor de la banul public
Am scris încă din 2007 despre antecedentele comuniste ale lustrabilului Zanfir Ilie. Evident degeaba. Riscăm să fim din nou puși la blesteme de inestimabilul Zanfir, dar nu ne putem abține. În loc de CV al „președentelui”, redăm un pasaj din articolul „Zanfir Ilie, acest Domn Goe ajuns la maturitate, îşi dă doctoratul!”publicat în Ora 25.
„V-am informat, dle Primar Nicolae, despre lustrabilii pripăşiţi în număr jenant de mare la Primăria Galaţi, pe post de lipitori la banul public, cu apelul „Domnule Primar, primiţi dom’ne, cu lustraţia!”
N-a primit, nu primeşte şi nu pricepe că acestor fosile ale comunismului le-a trecut de mult timpul. Iată rândurile: “Zanfir Ilie, consilier şi prieten al Primarului Dumitru Nicolae, supranumit şi consilierul 10% (după spusele lui Durbacă, procentul reprezentând dimensiunea şpăgilor cerute) pare să fi devenit (relatări cu duiumu!) în anii celui de-al doilea mandat al lui Dumitru Nicolae „consilierul 50%”.
Are rădăcini adânci în sistemul comunist, afirmându-se ca secretar cu propaganda la municipala UTC. A fost primar la Rediu, instructor organizatoric la Comitetul Judeţean PCR şi preşedinte la CUASC (Consilierul Unic Agroindustrial de Stat şi Cooperatist) Folteşti, luându-i locul lui Teodor Mancă. După Revoluţie, Zanfir Ilie este omul „ocrotit” de directorul de atunci al CSG, Dumitru Nicolae, care l-a numit la Direcţia de Personal-Învăţământ. În această calitate, ticluieşte primele Contracte Colective de Muncă, dând un nou drum sindicalismului Adică moale şi galben, devenit tradiţie la FSS. Zanfir Ilie s-a remarcat ca pionier în traficul organizat de bilete de odihnă pentru sindicalişti şi a îndeplinit funcţia de director al Clubului Sidex. Din 1999 este membru al PSD şi preşedinte al Organizaţiei nr. 7. Pus de primar consilier pe probleme mass-media, excelează în obtuzitate, şopărleli şi escamotarea oricăror relaţii despre cum se cheltuieşte banul public (probabil asta este singura tangenţă a doctorandului Zanfir cu presa). În 1987, pe când era preşedinte la CUASC Folteşti a călcat cu maşina o bătrână, pe trecerea de pietoni. Cazul a fost muşamalizat, Zanfir stând pitulat prin păpuşoii de la Suceveni până s-a pus de o revoluţie. Ca un adevărat dizident al comunismului, Zanfir a ieşit din nou la drumul mare al activismului, alături de alţi tovarăşi şi prieteni, cum ar fi Costel Marin, Marian Filimon sau Lili Dediu. Şi-a scos repede din autobiografie şi episodul cu Clubul de streap-tease, demarat de Zanfir imediat după ce s-a liniştit vânzoleala proclamaţiilor de la Timişoara, aruncându-se neprihănit în administraţia locală.” Ora 25, iulie 2011.
