Deși gălățenii migrează pe capete către alte orașe sau țări, tot mai multe ruine ne împresoară în plin centrul orașului, iar Galațiul a ajuns un nimeni în regiune, edilii țin să nu se dezmintă în impotența lor. Insistă în încropeli cu pretenții de evenimente care însă le subliniază incompetența de a conduce un oraș, reducând la un izlaz comunal până și ultima zonă rămasă cât de cât nesluțită.
Cu ocazia Sărbătorilor Galațiului, în locul unor manifestări măcar decente, se tot promovează un târg prăfuit și plin de fum, marfă dubioasă și haos ca în ultimul sat din străfundul județului.
Doar că, pe Faleza superioară, spre deosebire de imașul comunal, prețurile la alimente sunt adesea peste cele din supermarket, dar condițiile de igienă sunt cel mult ca cele de la bâlciul sătesc.
Așadar, pentru cei care au memoria mai scurtă decât calendarul și nu-și mai amintesc târgul de anul trecut pe vremea asta, un mic inventar.
Autoritățile s-au spălat pe mâini, gălățenii să și le dezinfecteze
Brânză la preț de carne, carne la preț de cofeturi și cofeturi la preț de te apucă brusc o senzație de sațietate…
Și prețul nu e singura problemă. Dar, produsele din iarmarocul gălățean sunt expuse în aer liber. Nu tu vitrine, cu atât mai puțin frigprifice, sau măcar niște folii care să le ferească de praf. Și să nu credeți că doar negustorii sunt vinovați de cum arată târgul de la Sărbătorile Galațiului.
Iată ce spun prevederile legale, cum puteți citi și aici sau în rezumatul de mai jos, ca să nu ziceți că suntem noi, cei de la Alternativa – Jurnalism fără mogul, cusurgii fără motiv…
„Organizatorii (târgurilor, n.n.) au obligația să asigure: dotările cu utilaje și echipamente adecvate, specifice activității; spații corespunzătoare, cu asigurarea temperaturii optime, pentru păstrarea și expunerea produselor; sursă de apă potabilă; mijloace pentru curățarea și dezinfectarea instrumentelor de lucru; grupuri sanitare și facilități de spălare și uscare a mâinilor atât pentru comercianți, cât și pentru consumatori; spații necesare pentru depozitarea și eliminarea deșeurilor.”
Ei, acum mergeți dvs. în târgul organizat de Primăria Galați – unde expozanții nici măcar numele nu și le pun la vedere – și vedeți câte din condițiile minime de mai sus sunt îndeplinite…
Pe lângă faptul că nu am văzut vreo sursă de apă, la care să te poți măcar spăla pe mâini, noi nici toalete așa-zis „ecologice” nu am numărat mai mult de două, una lângă alta, în capătul dinspre Elice al târgului. Probabil ca să fie aproape și de zona unde se țin concertele. Așa că, sfatul nostru, mergeți la târg cu șervețele dezinfectante dacă aveți de gând să și mâncați ceva la fața locului…
Inutil să mai vorbim de termene de valabilitate, specificații de ingrediente sau origine controlată a produselor. Nici măcar de bonuri fiscale nu putem vorbi în multe dintre cazuri. Iar exemple sunt cu duiumul, și la produsele alimentare, dar mai ales la restul.
Atenție! Prețuri și oameni mici, calitate pe măsură…
De fapt, de la un punct în sus, către parcul Viva, acolo unde standurile sunt așezate pe ambele părți ale străzii, expozanții nici nu mai au număr, precum călătorii din trenuri care, neavând bilet, merg „cu nașul”. La Primăria Galați, oare cine or fi nașii?…
Și, sincer, noi nu băgăm mâna în foc pentru niciun produs din zona aceea, unde până și prețurile sunt foarte ciudate. Produsele din piele și blană, de exemplu, variază de la sute și mii de lei, la doar câteva zeci. Și asta la doar câteva standuri distanță!
De fapt, târgul organizat cu prilejul Sărbătorii Galațiului și a Zilei Naționale confirmă ceea ce gălățenii simt zilnic, pe pielea lor, de decenii: un oraș în care autoritățile lipsesc, cu excepția momentelor când vin să-i jupoaie de taxe și impozite.
Organizare precară, iresponsabilitate vizavi de sănătatea publică, dezinteres pentru de consumatori ale cetățenilor. Un oraș la standarde rurale, edili de foarte slabă calitate, incapabili să-și depășească condiția măcar două zile pe an, de sărbătoarea orașului și a țării noastre.
