Motto: „Centralismul este piedica majoră în dezvoltarea acestei țări. Când toate deciziile stau în mîna unui om de la Centru, acolo e și sfârșitul nostru ca țară”
Puținii oameni care au știut de prima conferință a Mișcării pentru Dezvoltarea Moldovei, organizată mult prea discret în amfiteatrul Colegiului Național „Vasile Alecsandri” din Galați au avut o revelație de tip râsu-plânsu: ce-au audiat timp de aproape trei ore a fost mai mult decât anticipau, dar mult prea puțin față de ce așteptări aveau. Se pregătiseră să ia contact cu niște strategi ai unui proiect de reconectare a Moldovei, izolate și defavorizate, la România și au asistat la o neproductivă conferință de scotocire prin istorie și statistici, pentru sondarea semnificațiilor ascunse ale nefericitului centralism, indus cu metodă de Centrul București. Promotorii MDM cer însă răbdăre – abia au trecut 160 de ani de la Prima Unire.
Programatic, organizatorii atât au vrut. Prima conferință „În numele Moldovei” a fost un bun prilej pentru a prezenta public, din diferite perspective, locul și rolul Galațiului în Moldova în particular, în România în general, relația dintre orașul-port și regiunea care i-a asigurat dezvoltarea, care l-a făcut mare cândva, tensiunile politice în jurul infrastructurii acum un secol și ceva, care seamănă izbitor în anumite privințe cu cele de astăzi, situația populației în ultimele două veacuri, perspectivele de dezvoltare actuale.
Program briliant, dar logoreic, lăsat la voia conferențiarilor, fără moderare și fără limită de timp. Elevii mobilizați și-au pierdut rapid interesul și au început să se fofileze afară din sală, către final rămânând doar un grup mai hotărât, de vreo 10-13 elevi. Chiar și liderii unor ONG-uri și instituții publice, rodați la astfel de probe, n-au rezistat până la final. Primul care s-a plictisit de atâtea teme serioase (teritorialitate, descentralizare, gemenii Dunării-Galați și Brăila, crize demografice) a fost liderul etern implicat în treburile Universității, Dinu Gându, care a plecat după prima oră, urmat în stil tiptil de directorul de Primărie Cristi Ochiu, cuplat fundamental (și de această dată) la smart-mobilul esențial.
Expozeurile au avut caracter științific evident, dar nu la un astfel de nivel se cerea centrată dizertația pentru o Moldovă descentralizată, finanțată, dezvoltată, regionalizată. Dezamăgirile și admirațiile produse de conferențiarii MDM au fost exprimate la final de profesorul și activistul politic și civic Ionel Petrea. Stănică Ambrinoc, de la Asociația Amic, a fixat și o temă de acțiune: să fie mai multă acțiune și presiune pe guvernanți, pentru că partidele sunt vraiște.
Daniela Vlad, realizator de emisiuni la RadioProFM: „E o inițiativă laudabilă. Oamenii din MDM mi se par vii si cu atitudine. Sa dea Dumnezeu să coaguleze cât mai multi cetățeni cu atitudine si cu viziune in jurul lor, pentru că oamenii de genul celor care au format MDM sunt rari si de obicei nu ies in față”.
MDM a fost reprezentată la Galați de câțiva membri fondatori (Dorin Dobrincu, președintele MDM, George Țurcănașu, Doru Căstăian) iar Galațiul a fost reprezentat de Claudia Negrău, președinte la „Galați, orașul meu”, de președintele Consiliului Județean al elevilor, Eduard Munteanu, de profesorul Ion Cioroiu.
Țintele manifeste ale MDM au figurat și pe pliantele distribuite: bugete echitabile pentru regiune, autostrăzi, descentralizare și ieșirea din izolare și depopulare.
Iată câteva dintre ideile forte ale manifestului MDM
ÎN NUMELE MOLDOVEI. Gata, ne mișcăm. MDM își propune să fie vocea pe care Moldova nu a avut-o până acum
Nici nu avea cum să o aibă, sistemul centralizat al partidelor nu permite coagulări regionale.
Reprezentanții Moldovei din aceste partide nu reprezintă regiunea lor, sunt total ”supuși” centrului – Centrul îi pune pe liste, Centrul îi scoate, Centrul le spune cum si ce să spună și să facă.
MDM urmărește să impună problemele majore ale regiunii (depopularea accelerată, inechitatea bugetară, lipsa infrastructurii mari, ce țin zona în subdezvoltare) pe agenda națională, așa cum am reușit cu autostrăzile Moldovei.
Am demonstrat, în lupta noastră pentru autostrăzi, că acțiunile civice pot impune subiecte și le și pot transforma în urgențe naționale.
MDM are în plan multiple acțiuni pentru atingerea obiectivului major de mai sus; vom fi foarte creativi în a tranforma Moldova într-o regiune extrem de activă în apărarea și promovarea intereselor sale.
Dacă vrâncenilor le vor păsa de ce probleme au botoșănenii, și ieșenii își vor da mîna cu băcăuanii, dacă toți moldovenii vor înțelege că sunt o regiune coerentă și cu sentimente comunitare și nu un număr de 8 județe izolate, acțiunea noastră va fi reușit.
La Galați a avut loc prima Conferință ”În numele Moldovei”, ce a urmărit să prezinte și să dezbată problemele acestui județ (izolarea de restul țării și subdezvoltarea incredibilă pentru un oraș major aflat pe malul celui mai mare fluviu al Europei, la intrarea în cea mai mare deltă a continentului), prima dintr-o serie ce va se va desfășura pe tot întinsul regiunii noastre.
MDM va fi activă cu conferințe, interpelări publice, rapoarte de analiză a situației Moldovei, proteste, mitinguri, tot arsenalul activ al unei Mișcări ce vrea să schimbe actuala situație a regiunii.
Moldova nu e subdezvoltată dintr-un dat istoric, la Unirea din 1859 era mai dezvoltată decât Valahia, ci pentru că de 150 de ani are parte de politici centraliste care au izolat-o și distrus-o.
Centralismul este, așadar, piedica majoră în dezvoltarea acestei țări. Când toate deciziile stau în mîna unui om de la Centru, acolo e și sfârșitul nostru ca țară.
MDM vrea altceva: descentralizare, echitate bugetară, nu hotărâri centraliste în împărțirea fondurilor de dezvoltare (vezi stadioanele de la Tg Jiu sau din Teleorman), delocalizarea instituțiilor importante ce pot fi delocalizate (de ce nu ar putea funționa Curtea Constituțională la Iași? Sau ANAF la Cluj, sau sediul central al Jandarmeriei la Brașov, alte instituții naționale la Craiova, Timișoara sau Constanța? Multe țări funcționează așa, delocalizat, descentralizat – ar fi un perfect element de coeziune națională, să simțim cu toții că facem parte din această Românie, nu că Bucureștiul deține o țară).
De ieri am început treaba. Cine vrea să vină cu noi, să vină.
La Galați a fost anunțată și concretizarea juridică a Asociației, actele de fondare legală fiind emise de instanță de o săptămână. Printre membrii fondatori ai MDM sunt fondatori ai asociaţiilor civice ieşene care promovează construirea Autostrăzii Iaşi – Tîrgu Mureş, respectiv „Moldova vrea Autostradă” şi „Împreună pentru A8”. Iniţiatorii au negat că MDM ar putea fi și un proiect politic, dar acesta nu este exclus.
Membrii mişcării susţin procesul de regionalizare și intenţionează să propună, în următoarele luni, un model naţional de descentralizare administrativă – şi de punere în acord a intereselor regionale cu obiectivele dezvoltării naţionale.
Tactica centralismului cu dezamăgiri se ține – din trei emigranţi români, unul este din Moldova
- Moldova este, de mai bine de 100 de ani, un teritoriu marginalizat, mereu pus la coadă. Un teritoriu exploatat electoral, periodic, cu promisiuni niciodată îndeplinite. Suntem opt judeţe – 4 milioane de oameni – care speră în zadar de la politicieni desemnaţi de la centru o viziune consolidată pentru acest sfert de ţară. Politicile centraliste şi-au dovedit cu fiecare ciclu electoral, de 30 de ani încoace, neputinţa şi ineficienţa. Moldova de azi este subdezvoltată economic şi fără voce politică pentru că e reprezentată în Capitală de politicieni mediocri şi obedienţi, care nu s-au solidarizat niciodată pentru a apăra interesele celor 4 milioane de alegători. Politicieni care votează fără greş în conformitate cu linia partidului centralist, nu cu nevoile şi cu interesele alegătorilor lor. Fiecare an înseamnă, pentru aceşti 4 milioane de alegători, încă un buget de stat în care Moldovei „nu i se alocă bani” pentru drumurile de care are nevoie, pentru spitale, pentru şcolile în care să-şi educe copiii. Moldova are nevoie, prin urmare de o voce clară, articulată, care să-i protejeze şi promoveze interesele.
- Anul trecut, Moldova, care înseamnă peste 20% din suprafaţa ţării, a primit un umilitor 2,3% din bugetul naţional de investiţii al Ministerului Transporturilor.
- Regiunea e privită de decenii, în luări publice de poziţii, prin lentila unor stereotipii care-o califică drept „primitor universal” de infuzii financiare. Datele arată însă, adesea, altceva: în perioada 2012-2015, de exemplu, regiunea Nord-Est a livrat bugetului central cu 10 miliarde de lei (2,3 miliarde de euro) mai mult decât a primit înapoi prin realocări. Fenomenul migraţiei forţei de muncă – care trage în jos întreaga economie naţională – are efecte devastatoare în Moldova: din trei emigranţi români, unul este din Moldova; 25% din populaţia zonei – faţă de 10%, media naţională – contribuie, prin munca lor, la PIB-ul altor ţări. Oraşe mari – sau judeţe întregi, precum Galaţiul sau Botoşaniul – sunt condamnate la izolare şi declin accelerat pentru că nu-şi pot conecta motoarele economice la cele ale regiunii; şi n-o pot face pentru că nu există conexiuni de transport adecvate şi politici regionale care să le valorifice inteligent resursele, creativitatea, potenţialul.
Ce mare lucru e să-l ai pe veneticul pesedist Dan Nica la Bruxelles, nu? Cu el la un nou mandat, Galațiul viitor nu are! – se mândresc și mai mult cei din poporul pesedist. Ce se previzionează prin sondat publicul consumator de democrație debilă românească, e garantat – Galațiul moare. Hai, Mișcare! Șî tu!
