Când documentam a nu se mai știe câta intervenție în zona Elice, ne-am trezit luați la bătaie chiar de șeful de departament Romilă Nicolae, dar și de subordonați de-ai acestuia, încurajați de exemplul golănesc al acestuia.
Ieri, 8 iulie, am oprit să facem niște poze în zona Elice unde, pentru a cine mai știe câta oară se decopertase strada chiar la limita aleii de la P-uri.
Inițial, am crezut că este vorba despre una dintre intervențiile ajunse „de rutină” pentru operatorul local de apă și canalizare. Am zis c-o fi încă o surpare pricinuită de una dintre triliardele de fisurări de conducte răs-schimbate și re-reparate de firma municipalității ce a pus stăpânire de monopol pe apa potabilă și canalizarea gălățene.
La fața locului, am apucat să facem doar fotografia de mai jos. Fiindcă, ulterior, ni s-a pus mâna-n gât deoarece am avut lipsa de inspirație de a pune și niște întrebări celor care veniseră să ne ceară socoteală că-i pozăm.
Când ne-am manifestat uimirea că, în același loc unde s-au mai făcut numeroase intervenții, se repară din nou, unul dintre cei ce supravegheau lucrarea – și pe care noi l-am crezut a fi subcontractor al Apă Canal S.A. – s-a oțărât brusc că de ce venim noi acolo să pozăm – culmea! – pe domeniul public.
Noroc că, prevăzătoare, prietena mea filma din off. Fiindcă intuiția feminină se prinsese cu niște secunde mai devreme că individul ce părea a fi un subcontractor plictisit era, de fapt, „șeriful” lucrării și căuta un motiv să se ia la harță cu prea-curioșii veniți să pozeze ce naiba intervenție fac ei acolo.
Abia când „dungatul” a sărit la bătaie am realizat că treaba s-ar putea să nu fie chiar atât de oablă cum părea.
Șantier nedelimitat, muncitori cu echipament incomplet – unul în șlapi, se vede în foto! – hei-rup în gura mare… Ca și cum s-ar fi grăbit să nu fie prinși lucrând cine știe ce încropeală. Ori probabil erau „abia veniți” din concediu, ca muncitorii care au ajuns la Urgențe după ultima intervenție cu cântec, tot în zona Elice și tot sub conducerea șefului Romilă.
Cine știe ce racordare particulară la canalizare se făcea acolo, pe ce devize și cu ce decontare? Ne spuneți și nouă, așa, de curiozitate?…
Ulterior, am aflat că acesta este chiar șeful de Departament Canalizare Romilă Nicolae, plătit acolo cu un salariu cât avea fostul primar, Marius Stan: adică 5.500 de lei net lunar. Ca remarcă, el face parte dintr-una dintre familiile de bugetari generos plătiți ai Galațiului: soția sa este directorul medical al Spitalului Județean, cu venituri lunare medii declarate de 16.611 lei net (aproape 4.000 de euro!), iar fiul său, din câte știm, este tot angajat al Apă Canal. Și nu pe trei surcele…
Măcar și pentru faptul că are o familie cu renume în oraș și tot ar fi trebuit ca „tovarășul” Romilă de la țevi să se abțină. Mai ales că, nu putem vorbi despre cine știe ce renume pe numele său personal dacă ne amintim articolul de acum câțiva ani al colegului Silviu Vasilache. Acolo se povestea despre niște „plăți informale” făcute spurcatului-la-gură Romilă pentru vidanjări pe strada Moruzzi, inlcusiv la buzunarele bieților cetățeni se pare.
Sincer, nu este prima oară când experimentăm asemenea purtări din partea angajaților Apă Canal. La recenta avarie de pe strada Stadionului, a trebuit să însoțim o colegă din presa scrisă care vroia să facă și ea niște poze de pe marginea gropii cu țeava străpunsă și o luaseră muncitorii la înjurat sub ochii nepăsători ai șefilor de lucrare.
Așa încât, de data asta, am făcut și o plângere la Poliție. Abia ulterior am aflat că cel pe care l-am crezut subcontractor este „renumitul” Romilă Nicolae, o figură cu valoare de efigie, credem noi, pentru firma care discreționar impune gălățenilor tarife la apă mai mari ca în Dubai.
Priviți cu atenție filmul, să-i vedeți și pe subordonații lui Romilă în acțiune, după exemplul șefului, și vă rugăm să ne sprijiniți cu informații pentru a-i identifica pe ceilalți doi agresori, cel cu triocou bleu și muncitorul nervos nevoie mare, ca să nu punem toată echipa în aceeași oală.
Vom reveni pe subiect fiindcă Apă Canal este o companie a municipalității „foarte iubită” de gălățeni, una din „îngrășatele” bugetofage, din tarife exorbitante și cofinanțări generoase din bani publici, dar și din fonduri europene date cu nemiluita pentru o rețea de țevi ce pare a fi de fapt o imensă strecurătoare.
Avem multe să vă spunem despre huliganismul, la propriu și la figurat, la care se dedau cei ce operează pe domeniul public rețeaua publică de apă și canalizare, dar își înfundă profiturile în propriile buzunare într-un sistem pe care autoritățile, în frunte cu primarul și Consiliul Local, se pare că l-au scăpat grav din mâini.
Află în acest link cum poți să susții financiar activitatea publicației independente „Alternativa – Jurnalism fără mogul”.