În ce? În Proiectul de țară al poporului somnolent și leneș – permite guvernului de Groza PSD-ALDE – UDMR să reziste și el
Două secvențe recente de revoluție în formă continuată (transmise sau nu în direct la tv) ne readuc în memoria noastră scurtă de români abili și comozi atmosfera de la Revoluția sinceră din 1989. Și atunci, ca și acum, au ieșit în stradă la făcut revoluția extrem de puțini oameni. Cei mai mulți trăgeau perdelele, să nu le intre lumina tare a revoluției în casă, iar cei curajoși mureau sau aruncau cu ce puteau în Dictator, de sub balconul Comitetului Central – sediul MAI. Pe Magheru oamenii se buluceau, îngroziți de șuieratul gloanțelor de intimidare pe deasupra capetelor iar la Sala Palatului provocatorii „revoluției” condusă de dictatorul luminat Iliescu strigau „Trăiască socialismul fără Ceaușescu!” Șirurile de milițieni și scutieri din 89 s-au aliniat din nou, după 29 de ani, la Sala Palatului și la Palatul Parlamentului – Casa Poporului, echipați în jandarmi și simpatizanți PSD, pentru a bloca accesul către Palate a unei alte generații de revoluționari. Noua generație de turbulenți își caută liderii – de exemplu Mălin Bot sau Rareș Bogdan, sau… Revoluția 2018 continuă de 411 zile, dictatura Dragnea-PSD rezistă, pare că și Campania pentru Președintele României 2019 dă să înceapă… Este o dialectică în aer, țara vrea lideri, dar comoditatea din fire a românului nu-l lasă să fie în timp. El este cetățeanul „populație”, mereu în contratimp. Când va fi iarăși „prea târziu”, mulți din această populație se vor întreba: „Dar noi unde am petrecut Revoluția? Eram la coadă la plătit impozite, la abonamente Transurb gratuite, la „revoluția” facebook sau la somnul de veșnicie?”
A fost protest #Rezist și #nextlevel la Congresul PSD
Dispozitive grosiere de jandarmi s-au năpustit peste cei care vociferau. Unii care nu aveau protecție tv pe ei, au fost băgați la dubă, în secvențe de democrație de Rusia. O parte a presei n-a văzut decât că acolo era o altă parte a revoluției 2018- cea organizată de „Corupția Ucide”. Hm! Părea că la Sala Palatului nu era Congresul Extraordinar al PSD, ci al PCR. PCR înviat într-o formă rudimentară, primitivă, și-a ales președinte pe viață. Turma a behăit: „Pe Ceaușescu 2 îl vrem, pe Liviu Dragnea!” Puținii cetățeni conștienți de cățărarea către puterea absolută a lui Dragnea aveau dileme de rezolvat la Sala Palatului, în 10 martie: „Oare visăm că suntem în 2018, într-o țară democrată, parte din Uniunea Europeana și NATO? O fi nimerit jurnalismul firav din România la reuniunea NATO la Istanbul?” Nu, era doar o Românie apatică și comodă, cu burta plină de pomană pesedistă, ajunsă la cheremul unui individ care, pentru a-şi salva pielea, încalcă cu cinism și tupeu orice normă de democraţie.
Pentru că i se permite, pentru că are complici, pentru că atât de puțini văd ce ar trebui sancționat de foarte mulți. Liviu Dragnea și tribul lui de aghiotanți îndrăznesc să facă dictatură într-o democrație europeană, pentru că simt că populația este lovită de lașitate și comoditate. Lideri ca Oreste Teodorescu, Rareș Bogdan sau Mălin Bot ne aduc aminte că revoluția din 1989 nu a fost terminată. Ea a luat doar o pauză de meditații sociale. Azi, dacă nu continuă, toată șandramaua națională se va înțepeni.
Mălin Bot continuă campania pentru Președintele României în episoadele „Asaltul de 6 martie de la Parcul Izvor” și „Atacul de la Sala Palatului”
Nu a fost știrea zilei, deși ar fi meritat. 50 de oameni, printre care și Mălin Bot au vrut să intre în curtea Parlamentului, să-l petiționeze cu marile angoase ale poporului. Legal, civilizat, constituțional. Pentru că era 6 martie 2018 sau pentru că era zi de lucru la Parlament, nu s-a putut. Printr-o mobilizare ca la carte a jandarmeriei, petiționarii au fost blocați la zidul Parlamentului și blocați au rămas de la ora 11 până către ora 16 după amiază. Au putut să intre și să înregistreze petiții doar grupuri de câte 6 persoane. Chiar și atât de puțini fiind, pe mulți au speriat.
Pe trotuarul de vizavi de Palatul Parlamentului, s-au adunat pentru protestul #next level(s-au terminat oare cuvintele în limba română ?) circa 200 de activiști combatanți ai mișcării de amploare #rezist din Oradea, Arad, Sibiu, Târgu Mureș, Constanța, Iași și Galați, dar și niște rezistenți veniți tocmai de la Milano. Extrem de puțini rezistenți din București. Toți au fost blocați de grilajele jandarmeriei, șirurile fără număr de jandarmi, gardurile parcului Izvor și mormanele de zăpadă de la intrarea Parcului Izvor. Nu le-a mai rămas decât să țipe în megafoane, să strige, să fluiere, să sufle în vuvuzele și să huiduie maşinile care au ieșit din curtea Parlamentului.
Cei care au reușit (în tranșe de siguranță a democrației fragile de România) să depună petiţii la Parlament, au solicitând, printre altele, demisia persoanelor condamnate penal aflate în funcţii publice, reducerea numărului de parlamentari, o justiţie dreaptă, o clasă politică formată din persoane care să nu fie urmărite penal. De asemenea, în petiţii şi-au exprimat susţinerea pentru şefa DNA, Laura Codruţa Kovesi, şi nemulţumirea legată de modificarea legilor Justiţiei.
De oriunde au venit, oamenii neliniștilor și nemulțumirilor zilei au exprimat în scris și prin scandări mesajele esențiale: “Referendum pentru legile Justiţiei”, “Vrem reforma clasei politice”, “Aţi furat Revoluţia, aţi furat România”, „România este țara noastră, nu este jucăria voastră!”,“Demisia”, “Nu se mai poate, vrem anticipate”, „Pentru că trebuie, rezist!”, “Uniţi salvăm ţara de hoţi”, “Nu vrem să fim conduşi de hoţi”, „Ați furat revoluția, ați furat România”, “Demisia”, “Veniţi cu noi, vă fură şi pe voi”, “DNA te vom apăra”, „Justiție, nu corupție!”,„România, trezeşte-te”, „PSD-Partidul Salvați Deținuții”.
Ei sunt oamenii care nu fac ce fac cei din majoritatea lașă – opoziție în șoaptă
Participare mică, dar insistență și consistență mare. O mâna de oameni vor ca România să aibă un viitor, nu să devină peste douăzeci de ani doar un cimitir al pensionarilor, al deznădejdii , dictaturii și sărăciei.
Pentru ei, România nu este o gară în deșert, din care nu vrei decât să pleci cât mai repede. Ei sunt oamenii care fac „Revoluția generației noastre 2.0”, care continuă ce n-a fost terminat ce începuse atât de eroic în 1989.
Manifestanții forțează intrarea în Palatul Parlamentului!? E revoluție de 6 martie 2018? E revoluție reprimată de cordoanele și grămezile de jandarmi care izolează vârful de atac. Manifestanţii huiduie maşinile care ies din curtea Parlamentului. Doar atâta revoluție se mai permite în democrația regimului PSD-Dragnea. Atât li se permite revoluționarilor anului 2018, anul Centenarului României.
Acesta este fundalul pe care se manifestă și se exprimă, ca cel mai constant și radical adversar al pesedismului absolutist Dragnea, liderul Mălin Bot
A fost primul protest din maratonul civic #REZIST organizat într-o zi lucrătoare, la ora 10.00, oră la care sunt în Parlament cei care țin oamenii în stradă de un an de zile.
A fost un protest simbol, de două ori. O data că vine în contextul în care condamnatul – șef al PSD, Liviu Dragnea, și inculpatul ALDE, Călin Tăriceanu, aflați în fruntea găștilor adunate în jurul lor declanșează o ofensivă și mai puternică împotriva Justiției. A doua oară, momentul 6 martie este de rezonanță istorică sinistră, amintește de o suprapunere istorică tristă: România stăpânită de Dragnea/Tăriceanu seamană cu România stăpânită zdrobitor de dr. Petru Groza, prim-ministrul slugă de groază a sovieticilor.
Un protest în fața Parlamentului, de la tribuna căruia Dragnea exhibă o dictatură grosieră este cât se poate de potrivit a fi organizată de 6 martie. Au trecut 73 de ani de când România s-a infectat cu ciuma roșie și anticorpii dictaturii au fost extenuați/exterminați.
6 martie 1945 este momentul când comunismul s-a instalat politic în România. Pe 6 martie 2018 cetățenii cu conștiința trează constată că românii sunt pe cale de a reîncepe încă o neagră perioadă, inimaginabilă într-o Românie democratică și europeană.
Toate aceste conjuncturi și contexte funeste sunt conexate pe o cale a pozitivismului și oportunismului politic creativ, de personajul incredibil Mălin Bot. Este personajul politic care se reinventează din nimicurile cotidiene ale democrației debile românești. Este personajul de o energie insuportabilă, aflat în centrul unor poziționări și repoziționări ale opoziției din societatea civilă. Pare a fi omul care știe ce este notorietatea și combativitatea în afirmarea interesului public național. Și o face oriunde și oricând.
Este prezent la Vama Borș, pe unde a intrat drapelul uriaș al UE care a fost expus în Bruxelles și în multe alte orașe mari din Europa. Noaptea conduce, pentru a fi prezent la Oradea, pleacă la Cluj, unde discută cu grupul de activiști civici clujeni, ajunge la Sibiu, unde participă la protestul mut „Vă vedem”, din fața sediului PSD, participă la protestul din Râmnicu Vâlcea, pentru a sancționa apatia din orașul cu primar dublu condamnat penal, trece prin crivăț și zăpezi către Oltenia, pentru a fi prezent la „asaltul” de la Parcul Izvor, de 6 martie. Este consumată o energie imensă, specifică unei campanii electorale, intens mediatizată cu mijloacele alternative presei de linie – cele al social media.
Asaltul de la Parcul Izvor, ignorant de media oficială, dar regăsit pe canalele suporterilor democrației participative are un lider percutant în Mălin Bot. Mălin Bot este un model de combativitate și intransigență și pentru liderii românilor din Basarabia de sud (Bugeac), care îl urmăresc de la începutul mișcării #rezist și îi apreciază tenacitatea în afirmarea unor idei de sanitate morală publică.
Nu cumva prea mulți și prea mult ignorăm și neglijăm devenirea unui lider de impact pentru România de mâine? Ce-ar fi să ne oprim o clipă din goana de undeva spre oriunde (sau spre nicăieri) și să realizăm că mirarea „Mălin Bot- președinte al României?” nu e chiar așa de incredibilă, ba este firesc dezirabilă. Poate că după 100 de ani de Românie ce se face tot mică, cu zeci de mii de oameni ce-și părăsesc demoralizați țara, ar fi timpul să scăpăm de oamenii Marii Dezbinări și să vorbim tot mai aplicat, dacă nu de România Mare, măcar de România întreagă.
Iată, la 411 zile de rezistență antipesedistă tocmai am recuperat secvențele revoluției de la zidul Parlamentului și de la Sala Palatului Dictaturii, cu Mălin Bot, președinte de Izvor și Rareș Bogdan, președinte de Palat al speranței.
