Mulți se întreabă cum a ajuns Ionuț Pucheanu primar dintr-un aparent un tânăr directoraș oarecare, numit politic în fruntea Ecosal, fără vreo carieră profesională prodigioasă în spate.
Și fiindcă tot v-am dezvăluit aici, pe Alternativa – Jurnalism fără mogul, ce caiete de sarcini se întocmesc la Ecosal pentru cumpărarea de autoturisme, să vă mai arătăm astfel de documente și mai vechi. De când directorul acestui Serviciu Public îngrășat din taxe obligatorii era „protejatul” lui Marius Stan.
După părerea noastră, tocmai la Ecosal a dovedit Pucheanu cât de bun ar fi el de primar. Fiindcă la Primărie nu te duci dumneata, cel care vei citi plin de indignare acest articol . Și nici eu sau vreun profesionist corect, care n-a luat în viața lui un capac de pix ce nu-i aparține.
La Primărie te duci să gestionezi cu dibăcie banul public fiindcă, vorba-aia, sunt o grămadă de licitații de triat, bugete de alocat, ca să nu mai vorbim de câte contracte cu încredințare directă sunt de împărțit.
Și fiindcă Ionuț Pucheanu pare să fi deprins admirabil meșteșugul caietelor de sarcini cu prevederi poznașe încă de când era director la Ecosal, nu este deci de mirare cum de l-a pus partidul-stat în cap de listă la alegeri…
O licitație multilateral dezvoltată
În general, ouăle nu se pun toate în același coș. Cu atât mai puțin se adună cai cu măgari și pepeni la un loc. Dar la Ecosal, unde gunoiul se strânge laolaltă indiferent că sunt hârtii, alimente stricate, moloz, deșeuri toxice sau cauciucuri uzate, se pot achiziționa la grămadă și autogunoiere cu încărcătoare frontale sau automăturătoare de trotuar.
La fel s-a făcut și sub bagheta de scamator a directorului Ionuț Pucheanu, pe când acesta deprindea tainele conducerii mamutului bugetofag sub atenta privire a eternului Ion Ionescu zis „Armani” (de la costumele de firmă pe care obișnuia să le etaleze). Ionescu, fostul director al Ecosal Prest transformat apoi în Serviciul Public Ecosal, a fost „retrogradat” la un moment dat de partid într-o poziție mai puțin vizibilă dar la fel de potentă, aceea de director tehnic. Postură din care „o ține de mână” și pe actuala directoare, Mirela Furtună dealtfel.
Revenind la licitația din 2014, primul lucru interesant este că se achiziționau la grămadă, atât mașini de gunoi mari și mici, dar și mături mecanice pentru trotuar, mașini de spălat recipienți, dar și încărcător frontal.
-
Cerințele cel puțin ciudate debutau din capul caietului de sarcini, unde autogunoiera mare trebuia să aibă motor de, atenție!, minim 6.800 de centimetri cubi.
Deși suntem în epoca motoarelor tot mai mici ca cilindree, deși se specificau clar cerințele minime de putere și de cuplu, cei de la Ecosal au simțit nevoia să precizeze și că vor un motor de minim 6,8 litri, adică 6.800 cmc. Ca să nu aibă acces, de exemplu, cei cu motoare de 6,7 l.
Cel puțin două mărci consacrate de autocamioane cu motoare de până în 6,7 litri și putere mai mare de 250 CP știm noi, dar câte n-or mai fi…
Pe de altă parte, dacă veți studia cu atenție cele subliniate de noi mai sus, veți observa că, la următorul set de mașini, autogunoierele mici, cilindreea e dată ca maxim 3.000 cmc, nicidecum minim… Fiindcă și acolo, da, concurența ar fi putut veni, de exemplu, cu motoare de 3.200 sau 3.500 cmc.
Mai mult, deși atunci când se cumpără un autovehicul, dimensiunile totale sunt cele după care se orientează un beneficiar (lungime, lățime, înălțime) – în funcție de garaj, parcare, locurile de acces – aici sunt stipulate, foarte curios!, ampatamente. Adică distanța dintre axele față și spate…
Iar cutia de viteze, manuală sau automată, la autogunoiera mare trebuie să aibă musai 9 trepte când, orice deținător de permis profesionist – categoriile C, D, E etc. – știe că la autocamioane sau autobuze cutiile de viteze mecanice sunt în 8 trepte – 4 pe grupul de rampă/tracțiune plus alte 4 pe grupul de fugă. Deci 9 trepte trimit clar la o cutie automată… Și, apropo, de ce trebuie să aibă o autogunoieră 9 trepte? Pleacă din oraș și o ia cu peste 100 km/h pe autostradă?…
Dotări de serviciu sau deservicii făcute în cheltuirea banului public?
În ziua de astăzi, mașinile moderne au înlocuit barele din metal cu cele din plastice speciale din mai multe motive. Atât datorită proprietăților acestora de revenire la forma inițială în urma unui impact, dar și pentru securitatea pietonilor, mai puțin afectați în cazul lovirii decât ar fi când bara, parașocul mașinii este din oțel.
Ei bine, după cum vedeți mai sus, Ecosal voia mașini cu bară din oțel, probabil cu gândul la un anumit model… Plus radio cu USB, foarte util, de exemplu, în cazul în care gunoierii ar vrea să asculte ceva manele de pe stickul de memorie…
Coroborate cu alte prevederi pline de tâlc pe care le veți vedea selectate de noi mai jos, astfel de caiete de sarcini nu doar că dau aproape sigur un câștigător anume, dar fac un mare deserviciu banului public. Atât prin faptul că adesea favorizează achiziția de echipamente la niște prețuri umflate față de piața liberă, concurențială, dar și pentru că, de multe ori, utilajele sau produsele achiziționate sunt de o calitate îndoielnică sau, în cel mai bun caz, au o întreținere costisitoare, în avantajul, evident!, tot al fericitului ales ca furnizor.
Automăturătoarele sunt praf la capitolul… praf. Dar au costat dublu
La vremea achiziției automăturătoarelor, am scris unde am putut că prețul acestora pare să fi fost cel puțin dublu. Ulterior, cel puțin un cotidian gălățean a detaliat problema și am contribuit și noi cu un video.
Pe lângă prețul aparent umflat și lipsa pachetului de iarnă care le-ar fi făcut, așa cum le-a gândit fabricantul, utile și pentru curățarea trotuarelor de zăpadă, automăturătoarele Ecosal s-au remarcat și la capitolul praf în ochi. La propriu. Țineți minte cu toții ce praf făceau în special prin zonele mai puțin centrale ale orașului, unde nu se preocupa nimeni să mai trimită Loganul cu bidoane de apă (!) după ele…
Ei bine, în caietul de sarcini dacă te uitai, la vremea achiziției, acestea trebuiau să aibă inclusiv „sistem de colectare a excrementelor de animale” și „pulverizator de agent dezinfectant”. Haide, bre, mă leși?…
Cum se „încarcă” frontal și fără scrupule banii contribuabililor în contul care trebuie
Nici măcar unicul încărcător frontal din lista de licitație nu a fost lăsat la voia întâmplării. Deși la capacitatea cilindrică poate fi oriunde între 4.000 și 5.000 cmc, el are clauze pretențioase la masa maximă autorizată (nu sarcina utilă, atenție!) și anume fix 11.990 de kg, dar și la… ampatament, ați ghicit – maxim fix 3,9 m.
Tot frontal, caietul de sarcini le mai pune o clauză-n piept celor care ar îndrăzni să se apropie de masa licitației neinvitați: piesele de schimb să fie asigurate în maxim 5 zile lucrătoare sau 7 de toate. De-ai zice că utilajele astea se fac la Brăila, nu peste două-trei rânduri de granițe de când noi ne-am distrus majoritatea industriei constructoare de autovehicule grele…
Nu mai spunem că, deși pentru niște Logane recent scoase la licitație Ecosalul poate aștepta și 90 de zile livrarea, pentru utilajele specifice, de import, termenul era fixat la doar 60 de zile. Parcă potrivit pentru un furnizor care, visând peste noapte că va câștiga licitația supervizată de micul – pe atunci – Ionuț Pucheanu, stătea cu autogunoierele și automăturătoarele gata aliniate, pregătite de livrare.
Rezultatul? La licitație n-a „îndrăznit” să se înscrie, evident, decât o singură firmă. Care era și culmea să nu câștige, este?
Și, uite-așa, pe banii luați cu forța de la gălățeni, sume obligatorii pe persoană, cu titlu de taxe, Ecosal prosperă ca nicio altă societate comercială, demonstrând încă o dată capitalismul de cumetrie în viziunea PSD și aplicarea vătafilor săi, mai mari sau mai mici. Dar toți la fel de dibaci în cheltuirea fără număr a banului public.
Dar despre afacerile Ecosal ca actor pe piața serviciilor publice vorbim ceva mai încolo, curând.
Dacă vrei să sprijini publicația Alternativa – Jurnalism fără mogul, poți s-o faci aici. Sau dă un click mai jos, spre contul nostru de Patreon, pentru a ne ajuta cu o donație. Mulțumim!
