Protestul de ieri al gălățenilor anti-PSD, anti-corupție și pro-justiție a readus în atenție deziderate și recuzită din vremea celor mai pure proteste anticomuniste din 1990.
Dacă, la 100 de ani de la România Mare, cătușele sunt ceea ce le doresc cetățenii și de ce se tem cel mai tare conducătorii, înseamnă că, de fapt, drumul nostru către Europa este încă lung.
Reinterpretarea simbolului centenar cu „brățările înlănțuite” reprezintă una din cele mai disprețuitoare palme pe care o putea primi puterea din partea criticilor acesteia. Nu vorbim aici de dojeni pentru măsuri ineficiente, nici de reclamarea unei incompetențe grave sau a unor derapaje autocratice specifice aproape tuturor majorităților prea confortabile. Ci de un dispreț suveran al poporului care simte și are argumente să susțină că în fruntea unor instituții ale statului s-au cățărat ultimii oameni sau mai rău de atât.
Să ajungă cetățenii să-și așeze conducătorii în tagma infractorilor nu este doar apreciere prea exigentă, ci un vot de blam dat atât politrucilor-penali care s-au cocoțat în copacii imunităților, cât și sistemului prost organizat de vreme ce a permis o asemenea situație.
Am văzut la protestul de ieri elemente ce amintesc demonstrațiile anticomuniste din ’90, corturi simbolice, dar și cereri clare de lustrație, de aplicare a punctului 8 de la Timișoara. Fie și la aproape 30 de ani de la pretinsa cădere a comunismului dacă tot nomenclaturiștii, profitorii, cozile de topor și infractorii au locurile fruntașe din ierarhia țării.
E bine că ne trezim din nou, chiar și la 30 de ani, e rău că, de 100 de ani, România Mare nu se mai maturizează odată.
Nu uitați să vizionați și filmul de mai jos. Este absolut grăitor în ce hal a ajuns democrația românească dacă nevoile societății s-au întors în timp, acum 30 de ani.
Donează pentru Alternativa – Jurnalism fără mogul!
