Derapajele liderilor AUR, tolerate ani buni pentru a fi folosite strategic la limitarea transparenței decizionale. Iată dovezile tacticilor reciclate

Derapajele liderilor AUR nu datează de ieri, de azi. Ci au fost deliberat trecute cu vederea pentru a fi scoase din joben la momentul oportun unei limitări a transparenței decizionale, în speță a activității parlamentare.

Aberațiile liderilor AUR au fost tolerate cu aparentă indiferență dar perversă complicitate la fel cum dejecțiile naționalist-șovine ale defunctului Partid România Mare au fost lăsate să se prelingă prin nederanjate prin spațiul public.

Aceasta pentru ca, la momentul oportun, să fie folosite drept sperietoare în favoarea resuscitării PSD drept formațiune politică salvatoare și a lui Iliescu însuși pe un cal alb și neprihănit.

Cine nu-și mai amintește campanie alegerilor din 2000, când Vadim Tudor vitupera despre „guvernarea cu mitraliera”, cu „ghioaga lui Hercule”, ba chiar și despre „execuții pe stadioane după modelul chinezesc”, înseamnă că a îmbătrânit degeaba în țara asta. Amenințările fățișe cu dictatura camuflate în limbajul „atacurilor politice” au făcut ca, pe fondul fărâmițării rândurilor opoziției democratice, PSD și chiar criptocomunistul Ion Iliescu să pară un parfum de brad pe lângă hârdăul de extremism, xenofobie și autarhism cu nuanțe autoritariste al lui Vadim Tudor.

Pentru cei care vor o imagine edificatoare a , găsiți un editorial foarte competent aici, publicat în Ziarul de Iași la vremea respectivă:

Citește Vadim Tudor: „Țara nu poate fi guvernată decât cu mitraliera”

Așa a ajuns majoritar la putere, în mandatul 2000-2004, PSD-ul – partidul neocomuniștilor români conduși de Ion Iliescu, foști slugoi mai mici sau mai mari ai lui Ceaușescu, deghizați ulterior în capitaliști de cumetrie. Speriind cu spectrul extremismului o țară care, la fel precum Republica Moldova astăzi, tocmai își stabilise înainte de 2000 parcursul clar către spațiile NATO și UE.

Istoria se repetă dacă majoritatea nu învață nimic din ea – astăzi partidul AUR este folosit ca o nouă sperietoare extremistă pentru a se instala mai bine în sondaje (și, doamne ferește, și la vot) majoritatea neocomunistă, retrogradă, nomenclaturistă.

La fel s-a ajuns și la dictatura lui Carol al II-lea, în perioada interbelică, ca răspuns de forță la proliferarea anarhiei legionare…

Partidul România Mare din anii 2000 renaște practic astăzi, ca sperietoare extremistă, cosmetizat și reformulat la nivel de discurs, prin formațiunea Alianța pentru Unitatea Românilor. Dar diferențele sunt doar de nuanțe, miezul găunos ideologic, la o privire atentă, se vădește a fi același.

Extremismul patriotard lăsat la dospit ca să crească până la gradul de potențial pericol

Este suficientă o cercetare mai atentă a biografiei președintelui AUR, George Simion, pentru a se observa că, brusc, după 13 ani de activitate civică, acesta s-a îndrăgostit de politică. A fondat partidul fix în toamna lui 2019, când cei de la PSD – dar și de la PNL – încă nu-și reveneau din șocul creșterii spectaculoase a USR PLUS de la europarlamentarele din acel an.

Dacă ar fi să marșăm pe o teorie a conspirației, am putea presupune că acest partid – anti sistem, de fapt, o struțo-cămilă cu accente naționaliste și anti europene – a fost creat special pentru a diminua din audiența „oamenilor noi”, atât în țară, dar mai ales în Diaspora, unde detaliile se văd mai greu, însă de unde vine mare parte din influența la vot dat fiind numărul mare de dependenți de banii trimiși în țară. Fără a merge pe teoria conspirației, putem observa o ciudată coincidență a apariției AUR fix după eșecul marilor partide la europarlamentare și în preajma alegerilor la termen în 2020, locale și parlamentare.

De la acel moment, Eugen Simion a depășit semnificativ posibilitățile financiare ale unui ONG-ist, dar ceea ce este și mai suspect, cele a unui partid nou înființat: autocar, deplasări nenumărate, puzderie de steaguri și bannere frumos colorate, cum nu au reușit „oamenii noi” de mai bine de 7 ani încoace.

Problema esențială rezidă însă în toleranța autorităților vizavi de imagistica și mesajele AUR și ale liderilor înșiși. Eugen Simion a încălcat în nenumărate rânduri legislația privind organizarea manifestațiilor în general și a interdicțiilor în pandemie în special fără a fi vreodată luat pe sus de jandarmi, duși cu duba și cu atât mai puțin, Doamne Ferește, neutralizat cu spray paralizant, bastoane pe spinare sau amenzi uriașe în cascadă.

De când a intrat în Parlament, recidivele lui Simion în privința încălcării regulilor sanitare au fost nenumărate și nesancționate. Un exemplu asemănător de „orbire” a autorităților în ce privește antecedentele liderilor AUR îl reprezintă și recent mult trâmbițatul derapaj al propunerii AUR pentru postul de prim ministru, Călin Georgescu.

În ciuda a ceea ce s-ar putea crede văzând isteria de presă recentă, Georgescu îi lăuda public pe Ion Antonescu și Corneliu Zelea Codreanu încă de acum doi ani, din noiembrie 2020. Captura foto de mai jos este dintr-un video apărut pe contul de Facebook Premierul Nostru și semnalat de Digi24 o lună mai târziu.

Și în cazul lui Călin Georgescu, autoritățile ar fi putut măcar să „tresară ultragiate de mult.

Cum poți să treci cu vederea faptul că fascistul criminal Zelea Codreanu este numit public erou național? Și cum poți să rămâi impasibil instituțional la afirmația că mareșalul Antonescu – cel care a ordonat și monitorizat masacrul de la Odesa, plus deportările și asasinatele care au urmat, toate soldate cu peste 60 de mii de victime – este de asemenea erou național?

Iar asta în condițiile în care poeți cu talent incontestabil, precum Radu (Demetrescu) Gyr și Nichifor Crainic, foști legionari dar reabilitați de justiție după căderea regimului comunist, sunt astăzi din nou hăituiți și practic interziși prin Legea 217/2015.

De fapt, se vede de la o poștă că aceste derapaje au fost lăsate să evolueze pentru a justifica, la un moment dat, măsuri contra celor care cu adevărat îi deranjează pe „abonații” la putere, „vrednicii” urmași ai regimului de dinainte de ’89, caracterizat de clica nomenclaturistă ce-și transmitea funcțiile din tată-n fiu și din bunic în nepot.

Urmașii comuniștilor arată pisica extremismului ca să-și mențină pozițiile pozând în salvatori

Partide precum PSD-ul – tot mai evident neocomunist, aduceți-vă aminte de stadionul plin de adulatori al lui Ponta sau de epoca Dragnea – dar și PNL-ul tot mai impregnat de pesedism sunt deranjate maxim de oricine se opune cutumelor puterii în România.

Iar îmbățoșarea dintre George Simion (AUR) și Virgil Popescu (PNL) la tribuna Parlamentului este un pretext cum nu se poate mai bun pentru cei care de mult voiau să scoată în afara sălii principalelor decizii ce privesc națiunea ochiul critic al celor neamestecați în marea „horă a guvernării” dar și ochiul critic al cetățenilor, cel ce privește prin ochiul presei.

Ce legătură are faptul că un deputat al opoziției, precum George Simion de la AUR, s-a luat mai dur de un alt deputat, penelistul Virgil Popescu, din coaliția majoritară, vremelnic ministru al Energiei, cu transparența?

De ce trebuie această ieșire turbulentă a unui parlamentar lăsat de mai bine de un an să încalce în mod repetat regulamentul Camerei să împieteze asupra transparenței lucrărilor acestui for?

De ce se atentează la dreptul altor parlamentari de a prezenta alegătorilor aspecte din activitatea parlamentară fie și prin intermediul propriilor telefoane puse să filmeze înregistrat sau în live?

De ce este constrânsă presa, prin noul regulament, să stea într-un țarc și să nu-i mai poată observa pe aleșii neamului când dorm, votează la mai multe mâini sau urmăresc filmulețe pe YouTube ori TikTok?

De ce se transformă Casa Poporului într-o unitate cvasimilitară, în care spațiul accesibil ochiului public este de fapt doar cel de la intrarea în incintă, cu cușca portarului și afișul „fotografiatul interzis”?

Nu cumva asta s-a urmărit de fapt? Nu cumva s-a urmărit crearea unei situații precum cea din preajma anilor 2000? Nu cumva se repetă figura cu sperietoarea extremistă fiindcă orientarea clară către Vest, democrație europeană și transparență îi sperie grav pe cei care încearcă să mențină România în autoritarism, cleptocrație și abuz, pe nomenclaturiștii care-și instalează generație după generație la butoanele puterii?

Și uite așa ajung câțiva inși care nici măcar nu par a fi ei înșiși, cu discursuri politico-istoric labile și inconsistente, fluturând flamuri viu colorate într-o mare cenușie de obtuzitate gândirist-extremistă, să devină motiv de pus la colț o întreagă societate. Deci, pentru câțiva deraiați ideologic, am ajuns să punem căluș la gura democrației? Dar cătușele pe când?…

Dacă totuși te-ai hotărât să dai o mână de ajutor jurnaliștilor de la Alternativa – Jurnalism fără mogul, poți face o donație AICI. Sau poți da click mai jos, spre contul de Patreon. Mulțumim oricum, fie doar și pentru lectură!

E suficient un click ca să-i ajuți pe Fărămoguli!