la Partid s-a pus problema readucerii în actualitate a fostei străzi interbelice Joe Boyle. Rebotezată de comuniști Portului (fără protestele de țicneală comunitară a unor vigilenți proletari de pe acea stradă, cum că vor avea probleme cu actele de proprietate și de identitate), strada s-a conservat aproape integral la forma avută înainte de instaurarea Ciumei Roșii proletare, adică a burgheziei roșii (este de fapt un apendice al str. Portului, cuprins între clădirea fostei Banci de Investiții și până la cea a fostului Institut de Cercetări Piscicole).
Când pe la sfârșitul anului 2017 s-a propus revenirea la denumirea istorică și evident aniversară Joe Boyle, a avut loc o gafă de proporții, produsă de gloatele incapabile de funcționari din Primăria Pucheanu, susținută de cetele de consilieri impostori, avizată de doi culturnici inculți, supervizată de ignoranții consilieri personali ai Primarului și aprobată de Primarul rafistolant PSD. Pur și simplu, n-au nimerit strada potrivită pentru rebotezare. Au pus degetul pe o fostă stradă, care acum mai este doar un apendice, și se numește „Aleea Mercur”.
Șeful suprem Pucheanu, arțăgos, arogant și ignorant și la această chestiune, scrâșnind din dinți către presa contrariată și perplexată de lipsa logicii și argumentelor în Primărie Galați:
„A fost o greșeală în identificarea exactă a fostei alei Boyle (nu Mercur?), care se pare că n-a fost Aleea Mercur, ci o bucată din str. Navelor….ăăă, Portului. Pe de altă parte, pe lângă demersurile firești de a repune o stradă din Galațiul de altădată, consilierii s-au grăbit, creând neplăceri oamenilor care locuiesc pe acea bucățică de stradă, pentru că absolut toți ar trebui să-și refacă buletine, certificate de înmatriculare mașini, toate actele pe care le dețin(!!?).
Deocamdată, s-a abrogat acea hotărâre de Consiliu, vom vedea dacă se va reveni cu încă una , în care, din punct de vedere istoric, să îndreptăm greșeala, sau dacă, pur și simplu, această titulatură de Boyle n-ar putea fi acordată unei alte artere. Nu am un răspuns clar în problema asta”.
Nu mai redenumim străzi, că nu vor cetățenii? – a fost întrebat. Primarul Ionuț Pucheanu: „Dacă se impune, dacă e imperios necesar, vom face și lucrul acesta. Dar la momentul oportun (după alegerile din 2020?), nu așa cum ne tună nouă”.
A tot tunat întreg anul 2018, s-au scris articole de presă, s-a conferențiat la Muzeul de Istorie despre ce fapte incredibile a comis personajul colonel Joe Boyle, dar nimic n-a mai fost reconsiderat la Primăria Pucheanu în legătură cu acest subiect. Chiar fără să se consulte cu istoricii și cu Direcția de Cultură, culturnicii din Comisia de Cultură (ce are în componență doi elefanți culturnici – Gheorghe Bugeag și Zanfir Ilie) puteau să se uite pe harta Galațiului vechi și să vadă că Aleea Mercur nu există, că există doar niște zdreanțe de stradă, în haosul creat de comunism după demolarea bisericii, construcția de blocuri, dispariția str. Sf. Gheorghe și implantările de garaje. Și să vadă că strada Colonel Joseph Boyle s-a aflat în perioada interbelică pe porţiunea de azi a str. Portului, ascunsă în labirintul apărut după „sistematizările” comuniste ce au rășluit case și străzi și au creat str. Navelor. Înainte de a a fi numită Boyle, strada s-a numit Speranţei, iar şi mai înainte a fost cunoscută sub denumirea de Uliţa Covacilor.
Documentare errare humanum est! Perseverare cu niște documente și fotografii din istoria foarte recentă confirmă prea bine ce am scris mai sus. O inițiativă a Ambasadei Canadei în România venea în noiembrie 1998 cu o propunere de reparație a memoriei uitate a unui erou național al României: o placă memorială fixată pe o clădire de pe strada Joe Boyle. N-a avut noroc. Iată că după 20 de ani de administrații haotice și perpetue pesediste, str. Boyle rămâne într-un spațiu paralel cu statul paralel de Covurlui.
Hazardul şi ghinionul a făcut ca, pe lângă gafa amplasării acestei plăci pe o stradă greşită, exact în perioada celor 7 ani cât a fost cruțată acolo, să se mai deruleze şi o serie de evenimente care vor pecetlui soarta vechii clădiri, iar odată cu aceasta şi pe cea a plăcii montată pe zidul său.
nepreţuit cadou simbolic al excelenţei sale ambasadorul Canadei la Bucureşti, pe strada care a purtat numele eroului Boyle? Vă oferim o mică documentare de presă, ca să luați mai cu talent urma plăcii.
Centenarul a trecut, str. Boyle a rămas tot str. Portului, dar cum 100 de ani se serbează – pe stil nou PSD – și la 101, 102, etc. ani, nu e trecută vremea să apucăm în timpul vieții noastre momentul când str. Joe Boyle rebotezată pe rând în „Reconstrucției”, „13 Iunie 1916”, Portului”, „Mercur” să fie din nou numită „Joe Boyle”, dacă nu cumva sugestiile „Heirupului”, „Iureșului”, „Răsună Valea” sau „Portul Roșu e în toate” vor fi câștigătoare la ruleta Partidului. Dacă la Culturnicie-nemernicie rămâne tandemul sinistru Ilie-Bugeag, sigur da!
Dacă vrei ca în Galați să mai existe jurnaliști independenți, poți ajuta Alternativa – Jurnalism fără mogul să continue! Află cum.