Primăria Nouă e pusă acolo cu încălțătorul. Dacă aș fi dictator, aș demola-o!
Sergiu Porumboiu, președintele Ordinului Arhitecților Dunărea de Jos Galați-Brăila, are un plan cu Primăria nouă a Galaților
„Dacă ar fi concurs, ar dispare bârfa, cum că este lucrare cu dedicație”
Reporter: Stimate dle arhitect, suntem la ora la care Primarul spune că are priorități de investiții: intrare triumfală în municipiu la Tirighina, Talcioc nou pe Brateș în jos, esplanadă în Mazepa, Parcul Eminescu reamenajat, Sediu nou pentru Ecosal, dar nu suflă o vorbă despre concursuri de proiecte pentru astfel de obiective de portofoliu. O fi știind ce face?
Sergiu Porumboiu: Se face că nu știe că în toată lumea se organizează concursuri. Dacă ar fi concurs, ar dispare bârfa, cum că este lucrare cu dedicație. Concursul poate fi perfect organizat cu sprijinul Ordinului Arhitecților, vorbesc de organizația națională, care are oameni specializați pe așa ceva, cu contract, cu juriu. Tema este vitală pentru concurs. Dacă e stabilită aiurea, concursul a murit. Tema n-o poate face după ureche oricine, ci doar oameni care s-au specializat. Ordinul cheamă juriul, arhitecți din alte țări, este o anumită amploare, nu te joci cu centrul unui oraș… Cu personalitatea și sufletul orașului. Nu punem, ca Durbacă, pavele pe care îți rupi gâtul iarna. Nu faci concurs bătând din palme. Din momentul când ai luat inițiativa și până ai stabilit câștigătorul, trece cam un an de zile. Cel mai mult timp se pierde cu negocierea onorariilor, nu ai cum să negociezi dacă nu sunt banii bugetați anterior. Totul e la vedere, nu e cu șpagă, cu parandărăt, și asta e cauza pentru care mulți nu sunt interesați de concursuri de idei…
Rep.: Primăria trebuie să ia inițiativa?
S.P.: Primăria trebuie să solicite o discuție pe subiectul acesta, Ordinul Arhitecților se implică, se face un contract, negociat, și concursul se pregătește…
„Partidul se pricepe la politicieni, dar nu are experți în fitile de candelă pentru nave spațiale”
Rep.: Deviza Primăriei pare să fie următoarea: „Concursul suntem noi, Partidul!”
S.P.: Partidul se pricepe la politicieni, dar nu are experți în fitile de candelă pentru nave spațiale. Dovada că ne ocupăm de această chestiune e în fața dv. Am editat o broșură, trimisă la multe Primării, despre cum se organizează concursul de arhitectură. E inițiere, e deschidere a minții Primarilor, despre ce înseamnă un concurs.
„Omul de pe stradă are reflex o întrebare-cât a fost parandărătul de data asta?”
Rep.: La Galați se fac concursuri de împrejurări: Plaja Dunărea concesionată 49 de ani unor aventurieri investiționali din București, logo-ul municipal, adică brandul de municipiu pare să fie plagiat și improvizat de niște tineri, prin licitație la cel mai mic preț. Oare stagna orașul fără logo?!
S.P.: Caietul de sarcini la Primăria Galați se face după principii fixe: când e lună plină, jumătate din angajații primăriei au ciorapi galbeni, iar jumatea ailaltă are ciorapi verzi. Cine n-a făcut așa, a fost exclus. Brand ne mai trebuia, că în rest…Poate nu e cazul, dar omul de pe stradă are reflex o întrebare-cât a fost parandărătul de data asta? Dacă se făcea concurs, nu mai era suspiciunea, nici nu se știa cine participă. Prețul este cel mai mic, dar calitatea? Membrii juriului n-ar mai fi de la partid, ci personalități, aduși chiar din alte țări. Și asta este valabil pentru toate domeniile, nu numai pentru arhitectură. Nu faci concurs cu expertul în fitile de candelă de la partid. Politicianul pleacă, dar expertul serios trebuie să rămână acolo unde este nevoie de el.
Rep.: Putea fi aplicat concursul pentru noul sediu al Primăriei?
S.P.: Sigur, dar trebuia început chiar cu amplasarea. Eu am discutat cu Marius Stan, s-a supărat pe mine, i-am spus că mi-ar plăcea să proiectez Primăria, dar nu acolo. I-am spus că acolo trebuia curățat, și făcută o rezolvare peisageră verde, în relație cu curtea de la Casa Serfioti și cu parcul Teatrului Dramatic. Erau astfel puse în valoare Palatul Mincu și Casa Serfioti, două monumente istorice ale orașului, se crea o zonă culturală de relaxare, reprezentativă pentru cultura orașului. Se promova istoria pierdută, ignorată, a orașului. Și putea fi prefigurat Domnească pietonal, poate doar la sfârșit de săptămână. Dar nu se vrea, e decizie politică, profesioniștii nu sunt întrebați.
„Dacă era PUZ-ul în vigoare, proiectul Primăriei, cu suprafețele vitrate, nu ar fi obținut aprobare”
Rep.: Nu trebuie să fii prea specializat ca să realizezi că Primăria Nouă, compusă din trei cuburi – cu „cozoroc” tras șmecherește peste stradă și cu acoperiș ca de șopron sau hambar – e încă o ratare. Putem striga în cor cu Le Corbusier: „Aici nu există arhitectură!?”
S.P.: Îți răspund cu o întrebare. Florentina Iugan, cel mai bun arhitect șef al Galaților, mi-a atras de curând atenția-de ce Planul de Urbanism General și Planul de Urbanism Zonal zone protejate nu au apărut simultan? PUG-ul Galați e în vigoare din 2015, PUZ zone protejate a fost gata după ce s-a dat autorizația de construire a Primăriei. Dacă era PUZ-ul în vigoare, proiectul Primăriei, cu suprafețele vitrate, nu ar fi obținut aprobare. Ce este cu temporizarea asta ciudată? Cum și-a permis primarul să spună în presă că trebuie mers la Comisia de Avizare Regională de la Iași, să dăm cu picioarele în uși? Pardon?
Rep.: Ce pretenții puteam avea de la un „fotbalist inginer de muzică ușoară”, cum a fost alintat drăgălaș în campanie?!
S.P.: Aveam pretenția ca locul acela să rămână liber. Clădirea Primăriei zdrobește Casa Serfioti. Am criticat ideea, Primăria nu se reazemă de Casa Serfioti. E vorba de scrupule și de lipsa lor, nu de profesionalism. Ca să iasă aparențele, au desenat Casa Serfioti cu un etaj mai înaltă. S-a mințit, se credea că proiectantul este Radu Drișcu, dar era de fapt Dan Ujeucă.
„Nu există critică de arhitectură în România, nu se vrea să existe”
Rep.: De ce sunt acri și iritați toți responsabilii din instituții, când le atrag atenția că este o clădire de mediocritate arhitecturală? Sunt ceva complicități?
S.P.: Nu pot să te contrazic…Nu sunt critic de arhitectură, de fapt nu există critică de arhitectură în România, nu se vrea să existe. Ca s-o faci, nu trebuie să fii arhitect, trebuie să ai o pregătire, să înceapă în școală…Ar putea fi un arhitect care a profesat, care are lucrări remarcabile, să aibă cultură și recunoaștere în breaslă. Dar Partidul e-n toate și rânjește la soare…E sinistru, politicul hotărăște tot, turma e principiu, dar oamenii? Nu pot vorbi ca arhitect, dar ca om, am și eu păreri.
Pe de altă parte, Arhitectul șef nu are instrumente să se opună. Și tot apar mereu orori…Uite, scârboșenia de cârciumă de pe Faleză, numită „Libertatea”. Când au văzut-o colegii mei din alte părți, s-au îngrozit, au simțit nevoia să mănânce lămâi. Mizeria aia este construită fără autorizație, ca intrare în legalitate pe terenul municipiului(!?) și apoi cred că i s-a vândut și terenul. Arhitecții doar au semnat, poate unii au și lucrat…La fel este și Primăria Nouă, e pusă acolo cu încălțătorul.
Rep.: Și ce facem, ca să ne salvăm orașul de astfel de erori-orori?
S.P.: Dacă aș fi dictator, aș demola-o!
