Acțiunea timidă de contestare în instanță a majorării impozitului auto la Galați ascunde de fapt o simpatie cu iz de complicitate.
Majorarea nu trebuie atacată prea tare, ca nu cumva să se piardă indexarea, iar partea penală din tărășenie este bine să fie evitată.
Cel puțin așa par să-și făcut socotelile cei care ar fi trebuit, de fapt, să combată spolierea gălățenilor, respectiv consilierii municipali ai opoziției locale, majoritatea aparținând unor din partide aflate la putere pe plan național – PNL și USR PLUS.
În ce privește fapta penală care ar fi trebuit reclamată vizavi de votul „prin intermediar” dat de consilierul PSD Gheorghe Bezman, discutăm curând, într-un alt articol, de ce aceasta este parcă ocolită deliberat. Dar și de ce, în opinia noastră, a fost una cu premeditare.
Pe de altă parte, din punct de vedere al eludării prevederilor Codului Fiscal, atitudinea moale spre non-kombat a opoziției locale sub încuviințarea puterii centrale poate avea explicații într-o ipocrizie justificată de implicații pecuniare.
Codul lui Vâlcov, amendat de Dragnea, bun și pentru liberali
Liberalismul, oriunde în lumea civilizată, înseamnă relaxarea poverii fiscale pe cetățean și întreprinzător, dar și prevederi fiscale unice la nivel de țară, echitabile și statuate clar, din timp, în mod previzibil.
În Codul Fiscal alcătuit sub ministrul Finanțelor din 2015 – condamnatul de astăzi Darius Vâlcov – creșterea impozitelor locale se putea face în două feluri și pe o perioadă restrânsă de timp în decursul unui an.
Întâi, prin majorarea cu cote adiționale, votate de consilierii locali la propunerea primarului, „în funcție de (…) criterii economice, sociale, geografice, precum și de necesitățile bugetare locale”. Dar aceste cote nu puteau fi mai mari de 20% față de nivelurile stabilite la nivel național prin modurile de calcul (pe cilindree, pe metru pătrați, pe categorii de bunuri etc.) prin normele de aplicare a Codului Fiscal.
Și se mai puteau indexa impozitele locale cu rata înflației în primele patru luni ale anului.
Logică: nu vii pe final de an și bulversezi cetățenii cu creșteri de impozite – eventual după promisiuni roz, aurii sau azurii în campaniile din anii electorali, după ce te-ai văzut cu sacii (de voturi) în căruța de partid.
La scurt timp, chiar de pe vremea guvernului Cioloș puternic ghidonat de pesediști prin vicepremierul Dîncu – „vătaf” ghidonat de Dragnea – cotele adiționale de 20% s-au ridicat la 50%. (H.G. 159/2016)
Iar în decembrie 2018, în plină epocă a țarului Dragnea având drept valet, vătaf sau vasal, cum vreți, pe Vasilica Viorica Dăncilă, s-a mai băgat o prevedere în Codul Fiscal.
O prevedere care dă liber „înșelăciunilor” cu promisiuni de nemajorare a impozitelor în anii electorali.
Astfel, după ce – corect și de bun-simț – se stipulează că
„În cazul oricărui impozit sau oricărei taxe locale, (…), sumele respective se indexează anual, până la data de 30 aprilie, de către consiliile locale, ţinând cont de rata inflaţiei pentru anul fiscal anterior” (art. 491 alin. 1 din Legea 227/2015 privind Codul Fiscal)
se spune trei paragrafe mai departe, la alineatul 3, că
(3) Dacă hotărârea consiliului local nu a fost adoptată cu cel puţin 3 zile lucrătoare înainte de expirarea exerciţiului bugetar, în anul fiscal următor, (…) se aplică (…) nivelurile maxime prevăzute de prezentul cod, indexate potrivit prevederilor alin. (1). (modificare introdusă prin OUG 114/2018, art. 66 pct. 28)
Așadar, nu-i bai dacă nu se respectă perioada prevăzută în Codul Fiscal pentru majorări și indexări de taxe și impozite – adică primele luni ale anului.
Prin articolul introdus în 2018 se dă derogare la jecmănirea cetățenilor până cu trei zile înainte de Anul Nou, ba chiar se și instituie practic o obligare, practic, a administrațiilor locale de a indexa impozitele an de an. De parcă și salariile din privat, venitul minim sau pensia minimă s-ar indexa aidoma…
Asta după ce, în varianta inițială a Codului Fiscal, indexarea impozitelor cu rata inflației se făcea în mod organizat, la nivel național, doar o dată la 3 (trei) ani!
Astfel, prin prevederea de mai sus, Dragnea se asigura că, acolo unde o majoritate anti-PSD sau cel puțin întreagă la cap nu-i vota primarului rozaliu indexarea de taxe și impozite, acesta putea trece peste consilieri precum tramvaiul peste o monedă așezată pe șină.
Pe de altă parte, de când au venit la putere – și s-au făcut mai bine de un an și trei guverne (Orban I și II, plus Cîțu) de atunci – liberalii nu s-au apucat de periat Codul Fiscal, Finanțele fiind primul subiect pe care ar trebui să se cunoască o guvernare liberală.
Mai mult, deși ar fi fost cazul unor măsuri de contracarare exemplare în cazul singurului primar din România – indiferent de culoare politică – care a abuzat de cota adițională aplicabilă impozitelor ducând-o la maximul de 50% în cazul autovehiculelor, liberalii par să aibă o atitudine zen.
Observați că, prin contestația anemică depusă de prefectul Galațiului, nu se atinge deloc problema temporizării pe final de an a măsurii de indexare și majorare a impozitelor.
Păi, sub câți primari liberali, pe acest final de an, după ce aceștia s-au văzut cu mandatul în brațe sau chiar reînnoit, s-au petrecut măriri de taxe? Deci, ideea principală ar fi că ce le-a folosit dușmanilor (din PSD) n-ar fi rău să păstreze și noii veniți (din PNL) căci, meschin gândind, le poate fi și lor de folos…
Dacă vrei să sprijini publicația Alternativa – Jurnalism fără mogul, o poți face AICI. Sau dă click mai jos, spre contul de Patreon, pentru donații. Mulțumim.
