Autoritățile se dovedesc mai inconștiente decât am putea noi, vocile critice, anticipa. Viorica Sandu de la Piețe își demonstrează și ea nepăsarea față de oameni.
După conducerea Ecosal, care își pune angajații să care zăpada cu sacul printre mașini, așa cum am scris aici pe Alternativa – Jurnalism fără mogul, disprețul cronic față de oameni în general capătă forme periculoase, potențial fatale, la nivelul conducerii Administrației Piețelor Agroalimentare din Galați.
În loc să-și asume măcar o parte din vină și să emită măcar niște scuze de bun-simț pentru prăbușirea acoperișului uneia din piețele aflate în conservare, șefa Piețelor se oțărăște la un păgubit căruia i-au fost distruse două mașini și nici nu realizează că sub ruine s-ar fi putut afla nu doar mașini.
Iată de ce, din capul locului o spunem, după părerea noastră, o asemenea persoană ar trebui demisă imediat din conducerea uneia dintre cele mai importante firme locale, fie aceasta și de stat. Nu pentru că nu dovedește aptitudini manageriale, capacități de conducere bla-bla, ci nici măcar o minimă responsabilitate vizavi de viața unor oameni.
Viață de patroni pe banii altora
Vă dați seama, ce mare capacitate managerială să aibă niște politruci pe care îi numește partidul în diferite funcții de conducere? Ce firme private proprii ar fi dus ei măcar la limita profitului, ca să nu spunem în faliment crunt?
Și atunci, ca să încaseze și ei salarii babane, prime, bonusuri și deplasări decontate, cum văd la oamenii deștepți care și-au făcut firme pe bune, li s-au dat în administrare aceste găuri negre pentru buget, companiile locale. La care, vrei nu vrei, tu cetățeanul plătești, ei huzuresc și nu riscă nimic. Precum această Viorica Sandu, care încasa peste un miliard de lei vechi pe an când era doar contabil-șef la Piețe, darămite acum când este director plin…
Și dacă se lasă rău, cu pierderi sau faliment, tot tu plătești iar ei sunt mutați să huzurească în altă firmă de spart banul public. A se vedea cazul Apaterm falimentată și reinventată în Calorgal.
Cam tot ceea ce operează firmele sau serviciile Primăriei – Apă Canal S.A, Gospodărire Urbană SRL, Calorgal S.A., Ecosal, regia piețelor etc. – aparțin domeniului public. Adică nouă, cetățenilor. Și, în loc să fie concesionate unor privați, care să răspundă contractual, periodic și riguros, de starea acestora, au fost date în administrare unei „invenții” a capitalismului de cumetrie, forma neocomunistă a devălmășiei comuniste – firmele locale de stat.
Aceste bunuri – rețele de apă și căldură, centrale termice, piețe și clădiri comerciale, puncte de colectare a gunoiului, mașini, utilaje etc. – ar trebui întreținute și exploatate cu responsabilitate, fiindcă, de fapt, sunt bunurile cetățenilor.
Piața din Micro 40 – boală lungă, moarte sigură
N-a fost nevoie de cine știe ce vânt pentru ca acoperișurile fostei piețe deschise din Micro 40 să se prăbușească, cu stâlpii „cosiți” de la pământ. Într-atât erau de ruginiți. Și de vechi fiindcă piața a fost construită pe la sfârșitul anilor ’70, odată cu blocurile din jur.
Și fiindcă acoperișurile respective au căzut pe mașinile unui mic comerciant iar acesta și-a manifestat intenția de a cere despăgubiri, Viorica Sandu, șefa Piețelor, a ținut să se oțărască public:
„Acolo nu era loc de parcare, iar proprietarul ştia acest lucru”
Piața din Micro 40 se află la capătul unei alei de trafic auto. De fapt, inițial acolo a fost gândită o parcare între blocuri și apoi, în această parcare, s-a construit piața. Inutil să mai spunem că, dacă acolo parcarea era interzisă, ar fi trebuit să existe indicatoare în acest sens, nu?
Mai mult, trebuie spus că această piață nu este una desființată, ci se află în conservare. De peste patru ani (din octombrie 2013), cei de la Piețe se chinuie să organizeze o amărâtă de licitație s-o modernizeze. În toamnă a avut loc o licitație, dar deocamdată nu se cunosc rezultatele acesteia.
În mod normal, ca orice proprietar responsabil (locator, concesionar, luați-o cum vreți) Administrația Piețelor trebuia să aibă grijă de bunul numit Piața Micro 40. Inclusiv de copertinele sale. Trebuia să-i inspecteze măcar ochiometric structura de susținere și să o împrejmuiască dacă observa că reprezintă un pericol pentru siguranța cetățenilor.
Fix prin zona aceea trec, în diagonală spre școală, o mulțime de elevi care învață la Școala 30, de exemplu. Plus locatarii blocurilor dimprejur. Dacă acoperișul pica, Doamne ferește!, pe un om, nu pe o mașină, ce mai spuneați doamna Sandu Viorica? Că nu pot să vă spun tovarășă…
(Foto: Darian Enache)
