Sanctuar al admirației sau monument funerar al improvizațiilor? Ce va fi Parcul Eminescu, la redeschiderea de după modernizarea de parc monument istoric, se va vedea prin septembrie, la cea de-a treia prelungire de termen de livrare, atunci când va fi prea târziu pentru a mai fi corectate erorile de esență comise în Parc.
Ce nu va fi Parcul Eminescu în mod cert, s-a văzut încă de la demararea proiectului, s-a confirmat după ce proiectantul Cristi Salmen de la Proiect Galați a fugit de la biroul re-re-remodificărilor cerute de „beneficiarul” Primăria Pucheanu și se întrezărește în galopul bugetar către cenușiul de granit compozit de China, în care regimul PSD trage centrul municipiului Galați prin betonări de harcea parcea sifonarea parandărăt redivivus.
Avertisment! Cele câteva considerații de mai jos nu sunt pentru cetățeanul resemnat și neatent la detalii – pentru ei, modernizarea unui parc istoric este bună, chiar dacă creația este cu susul în jos, e suficient doar ca verdele în sus să fie.
Pentru cunoscători și pentru cetățenii responsabili, cărora le pasă cât bănet s-a băgat (4.108.684 lei, cu TVA) alandala într-o lucrare de mare aproximație edilitară, să notăm în viteză ce NU va fi Parcul Eminescu.
Nu va avea spații verzi nou înființate, căci „creația” urbană nu are subteran, nici măcar pentru toalete
Dar, ce contează, Primarul Pucheanu a fixat directive: „Suprafața spațiului verde înaintea demarării proiectului era de 3.240 mp, iar după finalizarea acestuia va fi de 3.360 mp.” Precis au pus la socoteală suprafața coroanelor copacilor, inclusiv a celor tăiați, pentru care Garda de Mediu PSD a dat amendă de 50 000 de lei Primăriei Pucheanu PSD. Apopo, de unde s-au tras banii, tot din împrumutul pentru autobuze? Nu puțini sunt copacii-capcană pentru trecătorii neatenți, ce au fost sechestrați/incluși (prin proiect?) în alei.
Revoluție: Parcul Eminescu nu va avea toaletă. S-a vorbit de un „grup sanitar cu aspect vintage”. Ha, ha, ha, ce glume cinice se fac la clubul băieților deștepți și cu salarii grosiere de la PSD! Va fi probabil primul parc din lume unde nu va exista o toaletă publică. Evident, vorbim de o toaletă cu taxare, automatizată, în mod cert nu există racord de apă și canalizare. Fatalitate, va apare pe o alee de fundătură sau poate chiar în coasta statuii lui Eminescu un „toi-toi” cu urină fiartă și parfum de fecale, de excelență.
Nu va avea o reabilitare serioasă a elementelor de de tip „beton rustic” ale lui V. Petrescu. Reabilitarea a fost trasă într-o cârpeală cu mistria, la plesneală. Oroare, creațiile kitsch din Parc rămân: grota cascadă „comandată” de Primarul Caranghel în anii 80, buturuga Petrescu scrijelită de zidarul Malamatidis, lac pentru chiștoace în plutire, Casa Albă Strâmbeanu, băltoaca inutilă cu morman de pietre mucegăite. Aici trebuie băgată și noua „fântână arteziană ” extrem de banală și obosită, inaccesibilă copiilor sau maturilor, pentru zilele caniculare, cu exces de beton, ce fixează axa Parcului. Notă de perplexitate: vârful fântânii originale a Parcului zace aruncat într-o rână pe undeva prin parc.
Nu va fi vizibilitate asupta elementului forte-statuia lui Eminescu, din nici una dintre intrările în parc. Demonstrația pe loc, în imaginile de mai jos. Eminescu e undeva printre bălăriile inestetice ce compun haloimisul vegetal ce face nota esteticii de la Galați-vegetația există ca să ascundă privirii, să sufoce vizual, să anihileze spațiul vital din jurul statuilor în metal sau – în cazul de față – statuia extrem de valoroasă a poetului Mihai Eminescu.
Nu va exista nici un element de protecție a statuii față de agenții de mediu distructivi-apa și îngheț, ploaie și grindină. Copertina pe care în țările civilizate o au toate operele de unicitate și de valoare de patrimoniu nici nu a fost măcar temă de proiectare. Chiar și fără firul cu plumb, se vede că statuia aste deja aplecată într-o parte. Fleacuri! și-or fi spus „managerii”! din Primărie- oricum, rezistă așa cum e și celui de-al treilea mandat al lui Pucheanu!
Podul rustic V. Petrescu este doar cârpit, nu restaurat.
Foișorul aceluiași V. Petrescu, sub care a stat prin anii 60 statuia lui Eminescu nu va fi adus în Parc, din motive de comoditate: de ce să ne complicăm, gradul de distrugere asigurat de abandonarea lui în Parcul CFR ar fi creat probleme de transport, se aplică formula genială românească – se poate și altfel, dar merge și așa! Cum se mai distrau directorii lui Pucheanu când scriau tema de proiectare, ce dă bine la guvidele votant comunitar: Cităm: „Un element notabil este reintroducerea chioşcului din parcul CFR, care aduce un aer boem Parcului Eminescu, inclus în patrimoniul arhitectural al oraşului”.
Avem răspuns bine documentat (prin birourile de la Proiect) și mirărilor exprimate de directorul executiv de la organizația „Galați, orașul meu” , Bogdan Radu Brânzan: „N-am văzut nici urmă de foișor și nici vreun amplasament, postament pe care teoretic ar trebui să fie montat. Întrebarea mea este: va mai fi readus acel foișor, așa cum a solicitat societatea civilă în nenumărate rânduri, sau ne luăm gândul? Se respectă proiectul, sau ba?” Răspuns: Nu! Sau ba da? Doar dacă trecem cabina paznicului la categoria Foișor (chiar seamănă, și are și precedente, la Parcul Industrial a costat mii de euro).
„Clădirea, cunoscută sub denumirea „Casa Albă”, va fi acoperită de o perdea perimetrală de şase metri înălţime, conţinând imagini din Galaţi” zice sfidător tema de proiectare. În mod sigur nici această parte a temei de proiectare nu va fi pusă în aplicare, a fost de altfel prima schimbare impusă proiectanților de Pucheanu, la presiunea clienților de la Harem Sexy, cotizanți la Partid.
Am văzut postarea unui cetățean (Paul Ichim) care se declara indignat de halul în care arată parcul Eminescu din centrul orașului Galați. Omul a povestit pe FB că și de parc s-a ales betonul, la fel cum au pățit-o esplanada de la Potcoava de Aur, platoul de la Romarta și Parcul Spicu. Cică Parcul Eminescu a fost lovit de boala modernizării nebune și s-a transformat în scuar.
Răspun pentru cetățeanul Paul Ichim nu avem: și l-a dat singur. „Astăzi am o rugăminte către presă. Vă rog ca pe viitor când se va scrie despre ce se face în „parcul” Eminescu, să se folosească titulatura conformă cu realitatea, respectiv de scuarul Eminescu. Utilizarea titulaturii de parc acelei zone, este deja deplasată. Consultând definiția din Dex, aceasta este titulatura corectă. O treabă cu o statuie, o fântână arteziană, câteva bănci, niște copaci și ceva stâlpi de iluminat, nu se încadrează la categoria parc.” (Paul Ichim, cetățean).
Nu e rău să punem aici și oleacă de pesimism: „Termenul de finalizare a lucrărilor s-a prelungit până la data de 11 august 2019, fiind necesară realizarea unui sistem electric suplimentar pentru asigurarea energiei electrice în vederea derulării pe viitor a unor evenimente”. Hm! Evenimente de tip festivalul pizzelor sau al racilor și scoicilor? Nu că ar face notă discordantă cu Eminescu, dar totuși, la Harem Sexy nu e bufet, mai degrabă stabiliment de servicii sexuale. Proba: alături! Și avansăm și un termen de seriozitate-inaugurare prin septembrie-octombrie.
„Nu te iei de gât cu Eminescu și te fotografiezi, cu mâna în zonele intime ale muzei…Nu cumva se lucrează la discreditarea celor mai importante personalități ale culturii românești?”
Are cuvântul artistul plastic și cetățean de onoare a municipiului Galați, Gheorghe Andreescu!
Părerea lui despre Parcul Eminescu modernizat are greutate, fie și numai pentru faptul că acest om a avut tenacitatea și stoicismul să vină an de an (de aproape 30) la „depanat” statuia, aducând la locul faptei valiza cu mâni de schimb ale muzei lui Eminescu, vandalizată. „Toate ce sunt în Parc trebuiau subordonate imaginii lui Eminescu. Eminescu trebuia înălțat, degajat, trebuia să fie prima atracție când intri pe fiecare din porțile Parcului”.
Extragem aici câteva idei dintr-un comentariu amplu al artistului despre ceea ce li se pregătește gălățenilor în Parcul Eminescu.
„Galațiul a fost orașul cel mai European al țării, portul era locul de promenadă de excelență, pescăriile și cheul erau elemente de unicat iar Parcul Eminescu a urcat la calitatea de monument istoric prin arhitectura și monumentalitatea sa de inspirație vestică. Acum Galațiul nu mai are adminstratorii de altădată, deși tinerii inventivi de astăzi promit să evolueze. Orașul are un potențial evident. Parcul a fost construit de peisagiști din afară, cu un farmec inconfundabil, a avut aerul de art nouveau pe structura de promenadă a zonei.
„Istoria și prestigiul acestui oraș nu trebuie să treacă în mâna murdară a politicienilor. Parcul trebuia să rămână cum a fost”
Bucureștiul a știut să-și păstreze Cișmigiul cum era, podurile au aceeași configurație de epocă. Noi nu! Cu gard, fără gard? -au fost dispute și pe această temă. Gardul are rolul lui, nu doar de protecție, ci decorativ, este o lucrare cu implicații artistice. Acum se betonează totul.
Direcția de Cultură l-a declarat Monument de arhitectură de sec XIX. Dar care e rolul Direcției? A avizat ce se face acum! Ce dacă a fost mutilat de alții de-a lungul timpului, să-l mai mutileze și cei de acum!? Istoria și prestigiul acestui oraș nu trebuie să treacă în mâna murdară a politicienilor. Politicul nu are ce căuta aici. Eu am fost înainte de 89, membru în Comisia Consultativă de Arhitectură și Urbanism, se ocupa de estetica arhitecturii și urbanismului, când responsabil era arh. Păstorel Savu. Am oprit multe orori atunci. Era consultativă, dar se ținea cont de ce se propunea.
N-am reușit să păstrăm viziunea proiectantului nici la Palatul Navigației, nici la palatul Administrativ. Ce oroare, să vopsești marmura de Carrara a lui Frederic Stork cu vinarom! Șansa Parcului era să rămână monument, nu să fie „modernizat”. Parcul definea din punct de vedere istoric orașul nostru, cum definea str. Domnească, Grădina Publică, cinematografele.
„Să facem armonie între Parcul gândit în 1911 și cel din 2019. Asta este profunzimea lucrurilor, pe care cei de la conducere n-o prea înțeleg”
Trebuie să ne păstrăm unicitatea, ne dă un sentiment de bogăție. Problema este că există o derută evidentă- artistică, socială, culturală. Eram unici în Europa, acum trebuie să ne uniformizăm!? Parcul „modernizat” nu mai are stil. Cum se va înscrie spiritul statuii în această „modernizare”? Să avem spirit de înțelegere, să facem armonie între Parcul gândit în 1911 și cel din 2019. Asta este profunzimea lucrurilor, pe care cei de la conducere n-o prea înțeleg. Nu înțeleg necesitatea identității. Trebuie să păstrăm ce ne face unici. Am fost porto-franco, centru comercial puternic, oraș prosper, inclusiv cultural. Parcul Eminescu este un monument de unicitate. În anii 60, statuia era în Foișor, apoi au luat Foișorul, au luat și statuia, au readus-o, chioșcul l-au distrus…Dacă mă întreba pe mine ce să se facă la Parc, aș fi ales echipa de arhitecți, care să conducă lucrările în jurul statuii. Toate lucrările din Parc le-aș fi văzut subordinate statuii. Statuia este lucrul cel mai important din parc, nu betoanele, nu…
Când intri în New York, statuia Libertății te captează prin monumentalitate. Parcul Eminescu trebuie să-l aibă pe Eminescu în poziția dominantă, central, și tot ce este în Parc să i se subordoneze, toate structurile-vegetație, peisagistică, circulație. În parcul ideal din imaginația mea, toate drumurile duc spre Eminescu. Dar nu să te duci să dai mâna cu Eminescu, ci să-l vezi de la 10 m distanță. Să poți să-I acorzi respectul cuvenit. Nu te iei de gât cu Eminescu și te fotografiezi, cu mâna în zonele intime ale muzei…Nu cumva se lucrează la discreditarea celor mai importante personalități ale culturii românești? Mă întreb, nu cumva ne lucrează și cineva din Primărie? Asta dacă îi bănuiesc de inteligență. Pot s-o facă, abia ce au scos 1300 de unguri votanți și i-au trimis să voteze UDMR de Galați…
Eminescu trebuie să aibă spațiu amplu în jurul lui. Să-l vezi, să mergi, să rătăcești, să nu ajungi…
Și apoi se pune o întrebare fundamentală: ce este mai important, să reabilităm Parcul, sau să protejăm statuia lui Eminescu? Statuia lui Eminescu are atribute importante: statuia este făcută de Frederic Storck, mare artist, puțin apreciat și are prin această reprezentare o semnificație culturală copleșitoare.
Este făcută în 1911, în Europa bântuită de art deco. Este aparent academică, dar are reguli specifice ale artei de trecere la un nou secol. Nu protejare, ci punere în valoare. Putea fi făcut ca răufăcătorul să fie ținut la distanță, dar și să se respecte un alt concept de aniversare. Nu te duci și te exhibezi în recitaluri cu atârnarea de coronae de gâtul lui Eminescu. E o bătaie de joc. Nu-i lega de gât pancarte, pune-i coroana și florile la picioare. A fost o atmosferă întreținută ani de zile de niște…de niște oameni care se gratulează cu expresii de genul „permiteți să raportez!”.
Aceasta este treaba la zi cu Parcul Eminescu, parte a conceptului de modernizare în desfășurare a unui obiectiv din Lista monumentelor istorice din județul Galați -mijlocul secolului XIX. Aparențe de urbanizare cu proiecte de mâna a patra, special gândite pentru oraș de mâna a treia, cu bugetare suplimentară dirijată țintit la clienți cu competențe de clientelism de prima mână, pentru o zona SH din cea de-a patra Europă – de răsărit, iată „conceptul” aplicat unui monument istoric menționat în analele Galațiului pentru prima dată în anul 1880. Avem încă un proiect clocit, rasolit, sucit, cacarisit și eminamente irosit.
Cititorii care vor să sprijine cu bani activitatea publicației Alternativa – Jurnalism fără mogul o pot face accesând acest link. Sau pot da click mai jos, pe contul nostru de Patreon, unde de asemenea pot face donații. Mulțumim!
