Cum și-a dublat capacitatea căminul de bătrâni Sf. Ilie sub ochii autorităților și ce nereguli grave se rezolvau din pix | FACSIMILE

Căminul de bătrâni privat „Sf. Ilie” din Galați este o dovadă clară despre cum privesc instituțiile statului fără să vadă.

Deși a obținut licență de funcționare de la Ministerul Muncii pentru îngrijirea a doar 66 de persoane, căminul asociației „Șerban și asociații” îngrijea 137 de persoane vârstnice. Iar Direcția de Sănătate Publică și Agenția Județeană de Plăți și Intervenție Socială ne arată senine cum documentele pot rescrie realitatea.

41 de persoane au decedat până acum din totalul celor 137 de vârstnici îngrijiți la căminul privat „Sf. Ilie” de pe strada Odobești (foto de deschidere, vedere dinspre vest). Numărul adresei variază în diverse documente și tocmai de aici începe povestea capacității duble a căminului din realitate față de licența de funcționare.

De la „bis” la „C” mai apare un cămin

Pe site-ul Ministerului Muncii și Protecției Sociale, în Lista căminelor licențiate pentru persoane vârstnice (dreapta site-ului, mult în jos), actualizările se fac adesea și la săptămână. Din 2017, de când a aplicat pentru licență, căminul „Sf. Ilie” din Galați este mereu prezent cu adresa str. Odobești nr. 1 bis și 66 de locuri capacitate.

Din momentul obținerii licenței unui cămin de acest fel, două sunt instituțiile cu rol major în supravegherea stării de fapt a stabilimentului și serviciilor prestate de acesta: Direcția de Sănătate Publică – care se asigură că starea de sănătate a beneficiarilor căminului nu va avea de suferit, plecând de la premizele unei clădiri cu dotări și stare de igienizare corespunzătoare – și Agenția Județeană pentru Plăți și Intervenție Socială, subordonată direct Ministerului Muncii, controlând regulat și inopinat calitatea serviciilor prestate vârstnicilor.

Direcția de Sănătate Publică, cea care ar trebui să fie la curent continuu și chiar să prevadă din timp starea de sănătate a persoanelor din zona arondată – județul Galați – se mulțumește să constate doar, ca un contabil. Deși un cămin de bătrâni are adresa când la un număr, când la altul de pe aceeași stradă, deși există mari diferențe de capacitate de la un an la altul – DSP nu are absolut nimic de comentat în acest sens.

Fraza de sub înșiruirea de date este genială și reflectă perfect atitudinea impasibilă, nederanjabilă la coafură, a acelor medici puși să vegheze starea noastră de sănătate, dar transformați probabil de morga posturilor în niște funcționari impasibili.

Deci, mai pe scurt, dacă binevoiește „beneficiarul” să solicite autorizație sanitară, DSP îi acordă sau nu. Și asta e tot.

Nu că beneficiarul ar fi și obligat să solicite autorizație sanitară, nu că DSP ar urmări vreo minimă corelare între ce se întâmplă cu clădirea autorizată sanitar, dacă are și o licență de funcționare pe serviciile descrise etc.

Ca să nu mai spunem că termenul „beneficiar” este total impropriu folosit aici. Beneficiari sunt persoanele vârstnice care beneficiază de serviciile sociale și medicale prestate, dar uneori, prin „grija” și „rigoarea” autorităților, se vede că pot „beneficia” și de o moarte în chinuri înainte de vreme…

De observat un lucru foarte important. În vederea obținerii licenței, căminul gălățean a aplicat la Ministerul Muncii în 2017, în 15 iunie. A primit respectiva acreditare în 9 octombrie (vezi extrasul de listă de mai sus). DSP precizează că a făcut trei inspecții, una în 2016, una în 207 și alta în 2019. Încă din 2017, dintr-o lună calendaristică pe care DSP, strategic, n-o precizează dar noi am aflat că este mai, căminul Sf. Ilie „avansase” de la 66 de locuri la 66+45=111 locuri.

• Așadar, deși avizaseră sanitar încă din mai 2017 un total de 111 locuri, cei de la Sf. Ilie aplică pentru licență de la MMS, doar câteva luni mai târziu, numai pentru 66 de locuri.

Iar mai apoi, nimeni, de la DSP de exemplu, nu observă la controalele ulterioare vreo necorelare între ce se licențiase de la București și ce se inspecta la Galați, dar și față de ce se inspectase cu un an înainte, tot de către oamenii DSP-ului!

Mai mult, în 2019, se „crește” la 74+63=137 de locuri (toate ocupate la debutul pandemiei), iar DSP nu observă două amănunte foarte importante: că adresa nu mai era aceeași, iar numărul de locuri varia din nou semnificativ.

Practic, din ce am reușit să observăm noi, la fața locului sunt de fapt două incinte, lipite una de alta, 1bis și 1C, întâi s-a închiriat spațiu pentru 66 de locuri, apoi s-a închiriat și restul de spațiu. Dar nu s-au mai actualizat documentele pentru minister și licență fiindcă probabil că este bătaie suplimentară de cap, costă încă o dată dosarul și de ce atâta zbatere dacă tot au autoritățile locale ochii suficient de larg închiși?

O întrebare doar: din punct de vedere al dotărilor, pe lângă camere și locuri, căminul respectiv o fi având condiții corespunzătoare unui număr de 137 de locuri? Suprafețele, numărul de băi etc. or fi îndeplinind normele pentru 137 de beneficiari sau ăsta este motivul pentru care licența s-a luat doar pentru 66 de locuri, iar autorizațiile sanitare s-au dat pe bucăți, aceleași băi, de exemplu, fiind luate ca dotare aferentă când unei secțiuni, când celeilalte, la diferite momente de timp? Întrebăm doar.

Inspectorii sociali pun totul în cârca inspectorilor… sanitari

Pentru agenția Ministerului Muncii și Protecției Sociale din teritoriu, respectiv Agenția Județeană de Plăți și Intervenție Socială, lucrurile stau foarte simplu în acte.

Așadar, totul cade în răspunderea „furnizorului”, rolul de control al AJPIS pare să fie doar pe hârtie.

Ultima frază este siderantă, atribuind atestarea capacității căminului de a presta servicii sociale Direcției de Sănătate Publică, cea care emite autorizația sanitară de funcționare.

Adică nu inspectorii sanitari sunt cei care constată această capacitate, ci inspectorii sanitari?! Păi, să vedem ce spune legislația amintită mai sus, respectiv HG 118/2014 modificat de HG 476/2019.

„Art. 1 (1) Furnizorii de servicii sociale, precum şi serviciile sociale acordate de aceştia se acreditează în condiţiile Legii nr. 197/2012 privind asigurarea calităţii în domeniul serviciilor sociale”

Și mergem la Legea 197/2012

„CAPITOLUL II Acreditarea furnizorilor de servicii sociale

Art. 8 (1) Furnizorii pot acorda servicii sociale numai dacă deţin certificat de acreditare. (2) Serviciile sociale pot funcţiona pe teritoriul României numai dacă deţin licenţă de funcţionare. (…) Art. 10 Furnizorul acreditat are obligaţia de a informa Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale asupra oricăror schimbări privind datele înscrise în documentele justificative (…). Neîndeplinirea acestei obligaţii poate conduce la retragerea acreditării. Art. 11 (1) Acreditarea serviciului social presupune evaluarea serviciului social în baza standardelor minime de calitate. (2) Responsabilitatea privind veridicitatea datelor din rapoartele de evaluare şi monitorizare privind respectarea condiţiilor de acreditare, precum şi a recomandărilor efectuate aparţine persoanelor care le-au întocmit şi semnat. Art. 21 Activitatea de evaluare în teren se realizează de inspectorii sociali. (s.n.)”

Așadar, nicio legătură cu inspectorii sanitari cum încearcă să ne inducă AJPIS Galați în răspunsul trimis către Alternativa – Jurnalism fără mogul privitor la întrebările noastre legate de gravele nereguli de la căminul de bătrâni „Sf. Ilie” și ieșite la iveală odată cu efectele tragice ale pandemiei.

Iar când vine vorba despre problemele pe care le-ar fi putut constata în funcționarea căminului de când Sf. Ilie a primit licența, inspectorii sociali ai AJPIS Galați declară că „în spațiul public nu a apărut nicio informație/știre despre posibile nereguli care să conducă la autosesizarea inspectorilor sociali”. Deci totul este în regulă cât timp nu se bate toba.

Și iată cum.

La ultimul control, făcut în 29 noiembrie 2019, s-a observat, între multe aletele, că:

„Nu se transmite către serviciul public de asistență socială informațiile referitoare la beneficiari.

Pentru trei beneficiari imobilizați se impunea menținerea unei igiene mai stricte.

În unele spații comune (o baie de la etajul II) nu era menținută o stare de igienă corespunzătoare.

La etajul II existau 3 camere care nu respectau standardele de calitate – 4 beneficiari/cameră.

Existau 3 dormitoare la etajul II în care nu se respectau alocarea a 6 mp pentru fiecare beneficiar. 

În unele dormitoare nu erau suficiente noptiere/dulapuri.

La etajul II nu se asigura un grup sanitar la cel mult 6 beneficiari.”

Ei bine, în loc de o revenire la fața locului, inspectorii sociali ai AJPIS Galați au clasat neregulile pe 2 martie 2020, considerându-le „îndeplinite, în baza documentelor transmise”.

Cum or fi arătând fișele de îmbăiere ale persoanelor vârstnice sau cum s-or fi construit din pix niște băi într-un cămin suprapopulat și cu dormitoare și-așa subdimensionate?

În schimb, în conferința de presă susținută când a izbucnit scandalul de la Sf. Ilie, însuși prefectul Avrămescu spunea că asistentele medicale detașate în locul personalului decimat de infectare în cămin erau năucite. Multe persoane în vârstă, incapabile să-și poarte singure de minima grijă, nu aveau fișe și nu se știa ce medicație trebuie să li se asigure, cu atât mai puțin în ce cantități.

Ulterior, de la Spitalul CFR, unde au ajuns mare parte din bătrânii infectați de coronavirus, ne-a parvenit mărturia unui cadru medical care povestea despre pacienți proveniți de la Sf. Ilie „într-o stare deplorabilă, cu unghii neîngrijite, enorme, cașectici (subnutriți, n.n.), tegumente murdare, deshidratați, s-a îngrozit personalul de la noi”.

Dacă vrei să sprijini publicația Alternativa – Jurnalism fără mogul, poți s-o faci aici. Sau dă un click mai jos, spre contul nostru de Patreon, pentru a ne ajuta cu o donație. Mulțumim!

E suficient un click ca să-i ajuți pe Fărămoguli!