Nici nu s-au răcit bine biluțele parlamentarilor din urnele moțiunii care a trimis acasă Guvernul Dăncilă, că unii s-au și apucat să-și facă statuie, uitând cine sunt adevărații învingători.
Fiindcă, dacă este să atribuim cuiva această victorie după 3 ani de dictatură Dragnea și 25 de neo-comunismo-securism, aceia nu sunt politicienii. Cei care au izbândit, de fapt, sunt tot neobosiții luptători civici.
Dacă erau să răstoarne parlamentarii opoziției, cu propriile lor puteri, puterea pesedisto-aldisto-udemeristă, aceasta se întâmpla de mult. Că parlamentarii sunt aceiași ca și acum trei ani, nu s-au schimbat decât neglijabil culorile politice de pe scaunele din Senat sau Camera Deputaților.
Victoria clară este a acelui spirit civic din stradă, renăscut în anii duri ai guvernării Boc. Anticomuniștilor veterani. de la Revoluție, mineriade și toată epoca de politică alb-negru a lui Iliescu, li s-au alăturat generațiile post ’90, colorate inițiale în verdele salvării Roșiei Montane și cristalizate în ani până la tricolorul interesului general și atoatecuprinzător, pe toată paleta injustițiilor sociale, de după februarie 2017 încoace…
Unii s-au deranjat mai mult decât Iohannis într-o vacanță, venind de peste mări, din țări unde i-ar putea durea fix în cont de ce se mai întâmplă prin România și ce speranțe mai sunt aruncate pe apa Dâmboviței politice.
Practic, piața elitelor, a Universității, s-a mutat ulterior sub egida mai extinsă, generică și cu mai mulți sorți de izbândă, a Victoriei, unde apar tot mai des și oamenii de condiție nu neapărat superior-intelectuală, dovadă că poporul român, ca medie, este tot mai conștient de propria-i valoare și totodată de carențele propriilor săi conducători.
Dacă nu erau stâlpii Pieței Victoriei, unde ne mai atârnam geaca roșie?
Adevărații învingători ai răsturnării guvernului de semidocți puși pe căpătuială dar mai ales ai trimiterii – să sperăm, definitive – a PSD la coșul de gunoi al istoriei sunt încăpățânații ăia din piață, care au strigat sute de zile, pe întuneric, vânt, ploaie, ger, bătuți și amendați de jandarmi, scuipați de vuvuzelele mafioților cu ziare sau televizoare și șicanați continuu de edilii unei Capitale căzute în mâna celor mai jegoase scursuri politice care au putut parveni la frâiele orașului care, totuși, cândva l-a alungat pe dictatorul comunist.
Degeaba susține președintele Iohannis:
„Eu am făcut tot ce a putut să facă președintele României. Nu îmi place să mă laud, sunt omul cuvintelor mari, dar dacă tot ne-am uitat la video, dar pe cei doi elefanți de la început i-am alungat. Nici amnistie și grațiere nu au reușit, nici Codurile penale nu au reușit să le strice, așa cum și-au imaginat. Și să nu credeți că nu au reușit fiindcă le-a venit mintea la cap. M-am suit eu în capul lor. Și legile justiției, mai știți de câte ori le-am trimis înapoi la Parlament și la CCR?”
Dacă nu erau stâlpii neclintiți protestului din Piața Victoriei, cu sute de zile înfrigurate și amenzi și bastoane la activ, Iohannis n-avea unde să-și atârne viteaz geaca roșie. Dacă micii eroi ai marii îndârjeli #rezist nu reușeau să trezească spiritul civic până la manifestări plenare precum 5 februarie 2019, 10 august 2018, dar și 26 mai 2019, când s-a dat cu votul la temelia PSD-ului, nu-și mai lua seamă nici atâția parlamentari ALDE, PSD, UDMR sau minorități câți s-au sucit după cum bate vântul schimbării acum, speriați de ce ochi vor mai da curând cu electoratul.
După moțiune, multă vitejie s-arată…
De fapt, fostul primar de Sibiu s-a mișcat mereu temător, cu spectrul posibilei suspendări deasupra mandatului. Nerealizând ce ocazie așteptau manifestanții civici, dar și sprijinitorii de forță din interior, dar mai ales din exterior ca să se dezlănțuie contra alianței de neocomuniști, președintele a trimis legi înapoi la Parlament, dar adesea nu a obținut decât o amânare a bolii, cum se spune.
Codul electoral este în vigoare cu un singur tur de scrutin, campanie electorală aproape abstract de rigidă, dar dezmăț în precampanie, codul administrativ a trecut cu desființarea golănească a majorității calificate din consiliile județene și locale, ordonanțele care au mărit contribuțiile sociale, prețurile la furnizorii de energie și telecomunicații, pensiile speciale, dar și distanța imbecilă dintre mediile salariale de la stat și privat îi vor afecta pe contribuabilii de rând mult timp chiar și de acum înainte.
La capitolul „lașități uitate”, să ne amintim de legea recursului compensatoriu pe care Președintele Klaus Iohannis a promulgat-o fără a solicita reexaminarea acesteia de către Parlament și fără a ataca acest act normativ la Curtea Constituțională.
Lupta s-a dus cu zgomot, la vedere, nu în tăceri atoateștiutoare
E drept, nici „civicii” din stradă nu aveau atâția sorți de izbândă fără ajutorul acelor jurnaliști pentru care propria conștiință a fost mai presus de teama că vor fi vitregiți la remunerație, scoși din pagină sau de pe post ori poate chiar dați afară fără scrupule.
Hăituiți de măsurile administrative discreționare ale patronilor – care-i scoteau din pagini, le restrângeau sau le puneau la ore imposibile spațiul de emisie, le cenzurau subiectele sau invitații ori chiar îi concediau după bunul plac – mulți jurnaliști au făcut slalom în toți acești ani printre instituții de presă numai ca să apuce să-și facă meseria onest, fără compromisuri.
Unii au ales din start calea independenței de neîngenuncheat, dar mai mult sau mai puțin pe burta goală. Precum nefericitul din imaginea de mai sus care, în loc să-și vadă de existență cel puțin îndestulătoare în țara sa natală, se încăpățânează să documenteze toate abuzurile autorităților române asupra demonstranților din 2017 încoace. Ba l-a mai scos și pe Dragnea în lume, să-l facă de râs, cu Teleormanul lui cu tot…
E drept, au existat conștiințe civice peste medie chiar și în Parlament. Să nu uităm cum înnebuneau pesediștii de ciuda parlamentarilor USR care filmau grobieni gen „Șofer” Nicolae, Florin „Ciordache”, Eugen „Niciolichea”, Nicolae „Bădăran-Pașa” și momentele lor de glorie melteană ale acestor monumente de sfidare la adresa oricărui alegător cu minim de bun simț.
De fapt, victoria răsturnării cabinetului Dăncilă aparține unei conștiințe civice dezvoltate postare cu postare, miting cu miting și cu fiecare ieșire spontană în calea ciocoilor mai vechi sau mai noi. Ripostând cu vorba ascuțită, uneori stridentă, cu gesturi adesea stângace sau prea nervoase, toți cei pe care i-a apăsat conștiința civică în fața dictaturii PSD-ALDE-UDMR n-au stat cu mâinile încrucișate.
Victoria aparține vocilor, așa dezacordate și adesea în falset, cum au fost ele, domnilor și doamnelor de la PNL – cu excepția fostului jurnalist de mare angajament civic Rareș Bogdan, desigur. Nicidecum tăcerii atotștiutoare, domnule Președinte.
Degeaba susțineți că PSD-ul a fost învins fiindcă dvs. v-ați „suit în capul lor”. Dacă v-ați fi urcat acolo v-am fi văzut. Așa cum s-au văzut toți cei enumerați mai sus și care au pierdut încă niște ani din viață în lupta cu PSD. Dumneavoastră nu ați pierdut nimic. Ba ați câștigat și niște avantaje frumoase de tot la pensie…
Cititorii care vor să sprijine financiar activitatea publicației Alternativa – Jurnalism fără mogul o pot face accesând acest link. Sau pot da click mai jos, pe contul nostru de Patreon, unde de asemenea pot face donații. Mulțumim de pe acum!
