S-a împlinit săptămâna și nu știm dacă vina pentru victima de pe 1 Decembrie 1918 aparține exclusiv conducătorului de utilaj sau este împărțită cu firma contractoare din cauza unei defectuoase organizări de șantier.
În schimb, constatăm că multe dintre observațiile noastre erau corecte de vreme ce au apărut schimbări în sensul remedierii celor semnalate. Timide schimbări, dar au apărut.
Vă reamintim că, sâmbăta trecută (5 iunie), o femeie de 70 de ani, din Galați a fost trântită la pământ și călcată de un buldoexcavator, în zona Mașniță, decedând după doar câteva ore, la spital.
Vezi cum arată Șantierele morții plătite de Primăria Galați. O gălățeancă a murit după ce a fost călcată de un utilaj, la Mașniță
Ei bine, a trebuit să moară un om, un cetățean, un contribuabil măcar dacă edilii nu judecă oamenii decât după taxele pe care le plătesc și, eventual, după voturile pe care li le dau o dată la patru ani, pentru ca organizarea rușinoasă, de estul Africii al șantierelor plătite gras din bani europeni să capete o formă cât de cât legală.
Deși, la 10 milioane de euro pe kilometru liniar de bulevard reabilitat, inclusiv șantierele în sine ar trebui să arate exemplar – nu doar rezultatul final a cărui întârziere a depășit deja o prelungire contractuală – avem de-a face cu o debandadă pe alocuri criminală, după cum se vede.
Dar, de la începutul acestei săptămâni (luni, 7 iunie), au apărut primele semne că, de teamă sau de rușine, constructorii au început să își ia seama cum se spune.
Prima observație ar fi aceea că zonele de lucru ale utilajelor cu potențial de accidentare a trecătorilor au început să fie îngrădite, ca în imaginea de deschidere a acestui articol.
Chiar și în imediata vecinătate a locului unde s-a petrecut tragedia, am văzut un excavator lucrând într-o zonă delimitată, să nu mai poată ajunge pietonii în preajma acestuia.
La începutul lunii trecute vă arătam cum se lucrează ca în lumea a treia pe șantiere care înghit zeci de milioane de euro bani europeni.
Printre nereguli, nepurtarea căștilor de protecție și neasigurarea șanțurilor săpate împotriva surpării accidentale.
Ei, ce să vezi, pe bd. Traian Vuia, colț cu bd. Henri Coandă, se săpa zilele trecute cu asigurare din grinzi de lemn și, într-o oarecare măsură, se purtau și căști…
N-o să vă vină să credeți, dar chiar și problema poluării imense cu praf cauzată de aceste șantiere a început să fie, parțial, abordată de constructorii „de casă” ai Primăriei, adică acei constructori care fac casă bună cu orice primar ajunge la putere și înhață rând pe rând cam toate contractele majore.
Pe bd. 1 Decembrie 1918 a fost udată porțiunea dintre străzile Tecuci și Aurel Vlaicu, unde se concentrează o mare parte din traficul de autoturisme, dar și de mijloace de transport în comun care ajung în cartierul Aviației.
Toate acestea se întâmplă fiindcă autoritățile se fac că plouă când e să țină sub control modul în care se organizează șantierele și se desfășoară lucrările în Galați.
Iar despre „frăția ochilor închiși” dintre două autorități locale și vreo trei-patru naționale, în ce privește milioanele de euro de la UE batjocorite pe șantierele Galațiului, vorbim curând, într-un articol viitor.
Pe de altă parte, cetățenii își „aruncă” singuri praf în ochi, îmbătându-se cu apă chioară, pe principiul „s-a furat dar s-a mai și… stricat câte ceva”…
A, nu era asta zicerea celebră? Nu-i nimic, veți vedea că va fi așa dacă debandada de pe șantiere este tolerată în continuare.
Fiindcă nu știu de la câți meșteri ați mai auzit să fi ieșit treaba bună la final după ce au răsturnat mortarul peste gresia deja pusă, au stropit cu var geamurile, au tencuit și gletuit „la ochi”, fără cumpănă, și au mai și venit obosiți, cu mâinile tremurânde, la program…