Suceveanul care a construit primul metru de autostradă din Moldova propune să ne oprim un sfert de oră. Dar cum ar fi dacă ne-am porni pe alt drum?
Ștefan Mandachi anunță că, în semn de protest față de inacțiunea autorităților în domeniul infrastructurii, își va înceta activitățile în firmele sale timp de 15 minute, la ora 15, pe 15 martie.
În același timp, el cheamă cât mai mulți susținători ai construirii de autostrăzi în Moldova, să i se alăture în data și la ora protestului, la Suceava, când se va și „inaugura” oficial primul metru de autostradă de dincoace de Carpați sau Siret.
Iar cei care nu pot ajunge măcar să-și amintească pe 15 martie la ora 15 să se oprească timp de 15 minute.
Mai exact, o grevă de avertisment în toată Moldova, timp de un sfert de oră, la inaugurarea simbolului dorinței fierbinți de infrastructură a moldovenilor.
Cine pierde dacă NOI ne oprim?
Să fim bine înțeleși: noi apreciem foarte tare gestul lui Mandachi. Nu doar că este un demers foarte scump. 4.500 de euro pentru a construi un simbol, un protest este o sumă. Dar însuși gestul, constructiv ca să zicem așa, ni se pare a fi unul de mare valoare morală.
În specil venind din partea unuia care, înțelegem, nu-i lipsesc resursele pentru a surmonta neplăcerile cauzate de lipsa infrastructurii. Căci să străbați „cărările” Moldovei într-un Cayenne, adesea cu șofer, este mult mai puțin traumatizant, suntem siguri, decât s-o faci într-o biată mașină națională sau una la mâna enșpea cumpărate cu mari sacrificii.
Doar că nu putem să ne întrebăm dacă asta este soluția de protest, cea propusă de sucevean.
Cine pierde dacă, pe 15 martie, NOI ne oprim un sfert de oră? Nu tot NOI? Nu tot NOI ne vom „biciui” apoi pe NOI înșine să recuperăm timpul în care am protestat? Nu tot NOI vom fugi apoi mult mai repede să ajungem la destinație? Nu tot NOI vom munci peste program apoi să ne acoperim banii pierduți în sfertul de oră de protest?
Asta este soluția, să dăm tot NOI bani pentru a face câte un metru și alt metru de autostradă după ce, oricum, i-am dat cu nemiluita bani statului la taxe?
O soluție pentru avocatul și cineastul Mandachi
Aflăm că Ștefan Mandachi are studii juridice, este avocat, dar este și pasionat de cinematografie.
Și atunci poate ar fi bine dacă Ștefan Mandachi ar gândi un scenariu ca în filme, alea realiste, și cu implicații juridice.
Mai țineți minte ACR? „Instituție comunistă!” vor striga mulți, uitând că, de fapt, Automobil Clubul Român a fost creat după rețeta ADAC, clubul omolog german. Care, în Germania, este un fel de dumnezeu în domeniul auto. Supervizează legislație, face teste pe modelele noi – producătorii de automobile, pneuri, piese de schimb etc. i „se închină”, numai să nu-l supere. Practic, dacă ai intrat „în gura” ADAC-ului, cam faliment scrie pe tine.
Oare în Moldova, printr-o campanie din oraș în oraș, nu s-ar putea strânge câteva mii bune de membri ai unui club al automobiliștilor moldoveni? Cu doar 5 lei pe lună, de la numai 20-30 de mii de membri – deși, la cei 4,3 milioane de locuitori ai Moldovei, sigur există peste 1 milion de conducători și posesori de auto – se pot plăti salariile a doi-trei lucrători permanenți într-o asociație, dar și colaboratorii juriști plus logistica prin care să fie târât statul în procese.
Mai exact, CNAIR-ul.
Și, atenție, un mare sprijin ar putea veni de la firmele de transport. Acestea au multe vehicule și zeci de tone „per fiecare volan”. Deci n-ar da doar 5 lei pe lună…
Dar s-a gândit cineva să mobilizeze astfel de resurse pe singura cale de izbăvire rămasă în țara asta cât de cât în picioare, alături de presă – justiția?
Fiindcă soluția nu este să pierdem noi bani făcând proteste costisitoare gen primul kilometru de autostradă sau miting cu deplasare la București.
Soluția, după părerea noastră, este să piardă EI din banii pe care, în loc de infrastructură, îi varsă la pensii speciale, la cheltuieli exorbitante în administrație sau în buzunarul propriu. Soluția este în a-i opinti, a-i forța pe EI să ne facă ce le-am plătit și să nu le mai dăm alți bani până când nu ne fac ceea ce trebuiau deja să ne fi făcut. Adică drumuri civilizate.
Ia să cerem dreptul de a nu mai plăti taxă de drum pentru județele Moldovei! Ce ziceți, i-ar afecta pe vremelnicii nesătui din fruntea statului?
Se pot inventaria drumurile naționale la kilometru, se poate verifica respectarea standardelor – care oricum sunt încălcate încă de la recepție – și, până la conformare, să avem dreptul de a circula între Suceava și Buzău sau Galați și Piatra Neamț fără rovinietă.
Judecătorii sunt și ei oameni. Au și ei mașini, nu?
Și chiar de-ar fi să pierdem, cei reuniți într-o asociație, toate procesele anti-CNAIR în toate căile de atac din România – pentru cetățeni, spre deosebire de stat sau entități juridice (cum e CNAIR), există și calea apelului la CEDO! Taxa auto ne-a demonstrat deja asta. Ați mai auzit ceva de ea?
Ar fi procese în care nici măcar nu trebuie plătite taxe de timbru. Fiindcă nu se cere nicio sumă de la stat înapoi. Ci dreptul, de-acum încolo, a nu mai plăti unei companii servicii pe care aceasta nu le prestează, respectiv construcția de autostrăzi, sau le prestează deficitar, ca în cazul drumurilor naționale.
Apropo, pentru domnul avocat Mandachi o întrebare de principiu: de când o companie, fie ea și de stat – dar un agent economic, orientat pe profit – evident, se poate „înstăpâni” pe bunul public, respectiv drumurile naționale? S-a gândit cineva la asta?
Poate inclusiv felul în care este administrată infrastructura rutieră în țara asta este unul profund greșit, din principiu, constituțional vorbind….
Citește în acest link cum poți să susții financiar activitatea publicației independente Alternativa – Jurnalism fără mogul.
