Și acest gen de scumpire este, culmea!, o palmă dată preponderent electoratului captiv al PSD.
Fiindcă pensionarii Galațiului sunt în marea majoritate cei pe numele cărora se află astăzi locurile de veci cu trupurile celor plecați dintre noi.
Știți cum este. De regulă, așa-zisa concesiune – desființată fiindcă nu aveau cadru legal și transformată în tarif de întreținere cimitir – este pe numele celor care urmează să treacă în lumea celor drepți mai curând. Așa încât, majoritatea celor pe care i-am întâlnit pe la casieriile cimitirelor erau persoane trecute de a doua tinerețe.
Și erau pur și simplu siderați bieții oameni cum de PSD-ul și primarul-ctitor de borduri cu etaj și peluze de asfalt au putut – după ce ei, creduli, le-au dat votul – să le scumpească „taxa pe morminte” în așa hal!
Cu 30% a crescut recent taxa respectivă după ce, la jumătatea lui 2018, mai crescuse o dată!
În 2018, a fost aprobată creşterea tarifelor pentru concesionarea unui loc de veci astfel: înainte, taxa încasată era fixă şi nu se avea în vedere dimensiunea locului de veci, care diferă de la un cimitir la altul. Preţurile erau de 105 lei/loc de veci pentru concesiunea pe 7 ani şi 241 lei/loc de veci pentru concesiunea pe perioadă nelimitată.
După aprobarea Regulamentului privind gospodărirea domeniului public, printr-o hotărâre de Consiliu Local, în aprilie 2018, tariful se calculează pe metru pătrat de mormânt (!), iar termenul nelimitat al concesiunii a fost desfiinţat.
Prin Regulamentul de mai sus, cu unanimitatea voturilor consilierilor și prin care PSD-ului i s-au dat puteri aproape absolute asupra domeniului public, „taxa pe mormânt” a crescut de la 25 de lei și 50 de bani, în anii anteriori, la 35 de lei și 50 de bani per mormânt.
Și atât s-a încasat pe 2018 și 2019. De fapt, este vorba despre un așa-zis tarif de întreținere cimitir fiindcă banii nu merg la buget, cum ați crede și ar fi normal, ci la firma de partid Gospodărire Urbană SRL. O firmă făcută pe modelul fostelor gospodării de partid, de unde se aprovizionau tovarășii când oamenii mureau de foame pe la cozi, cu cartelele în mână… Discutăm imediat, puțin mai departe.
La final de 2019, cu excepţia tarifului pentru „concesiune” şi a altor câteva tarife, au crescut sumele percepute pentru înhumare, dezhumare, tămâiat, eliberat adeverinţe sau întocmit acte. Concesiunea pe morminte au amânat-o discret, să nu se prindă lumea, că venea an electoral…
S-a mai scris aici, pe Alternativa – Jurnalism fără mogul, despre cum, suportabilă ani la rând, taxa de concesiune loc de veci a devenit de anul acesta încă un chin pentru portofelul fiecărui cetățean. Dar când colegul Silviu Vasilache își căznea condeiul în slujba întregii comunități, gălățenii erau probabil ocupați cu plaja pe la mare…
Află cum, de când a ajuns în Galați întâiul stătător între cei vii, Pucheanu scumpește și afacerile cu moartea
Plus că ar fi fost de porc să crească taxa pe morminte înainte de sezonul bălăriilor, când riscau să îi înjure lumea cu vârf și îndesat la ce buruieni cât școlarul cresc printre cruci.
Acum e iarnă, totul e uscat și de mult așternut la pământ, parcă nu se mai vede neîngrijirea chiar așa abitir, nu?…
Ei bine, acum recent a crescut și tariful de „concesiune”, de fapt „taxa întreținere cimitir”. Fiindcă, ce să vezi, terenul cimitirului este bun public și nu poate o firmă privată să scoată bani de pe urma domeniului public.
Dar la Galați se poate fiindcă Gospodărire Urbană nu este orice firmă, ci SRL-ul marelui partid PSD.
Tariful de întreținere a cimitirului, vechea taxă de concesiune, a crescut de la 35 de lei și 50 de bani – cât a fost pe 2018 și 2019 – la 45 de lei și 50 de bani pe 2020. Adică cu 30%! Nu cu 3 și ceva la sută, cât ar fi justificat-o inflația, ci de 10 ori mai mult!
Mare lucru ca pe 2021 să nu se decidă o nouă mărire!
C-așa-i acolo unde de 31 de ani, cum e cazul la Galați, „domnesc” de fapt aceiași tovarăși neocomuniști, avizi după bani și putere cum n-au fost nici cei pe care i-au moștenit din vremurile de tristă (re)amintire.
Iar banii, în loc să meargă la buget, măcar să știm o treabă, merg, ca și cei rezultați din taxarea parcărilor, la Gospodărire Urbană SRL. Iar bugetul se alege doar cu redevența lunară pe care această așa-zisă firmă publică – în fapt, o mare sursă de locuri de muncă și salarii grase pentru activul de partid, ca și Apă Canal S.A, Transurb S.A., Calorgal S.A., S.P. Ecosal, Administrația Piețelor etc. – o plătește municipalității pentru bunurile publice luate în administrare.
Cât plătește? Doar vreo opt mii și ceva de lei. Adică mai puțin decât salariul, lunar și el, al uneia din cele 18 persoane cu funcții de conducere din această firmă-căpușă la banul public.
La ce are nevoi Gospodărire Urbană SRL de atâtea cadre de conducere și de nădejde? Păi, ca să stea de pază la niște sute de angajați care, în marea lor majoritate, au ajuns acolo prin concursuri organizate transparent, fără presiuni de la partid, da, da…
Dacă vrei să sprijini publicația Alternativa – Jurnalism fără mogul, o poți face AICI. Sau dă click mai jos, spre contul de Patreon, pentru donații. Mulțumim.
