La Combinatul Sidex Galați proprietarii se schimbă, producția se evaluează/stagnează, doar secretele afacerilor dubioase rămân
Sunt destule indicii că ar putea fi cel mai recent tun din Europa de Est, început de roiurile de manageri englezi și australieni (Brexit, nu glumă!) din jurul lui Gupta, veniți la Galați să facă „evaluarea de 100 de zile”.
Ultima reformă la Sidex Galați! Combinatul se numește acum Liberty Steel și a intrat în epoca Gupta, adică în afacerea de familie a indianului englezit Sanjeev Gupta.
Cum și această preluare este secretă, cine poate să garanteze că se respectă contractul încheiat inițial de Mittal cu statul român? Până la găsirea unei variante convenabile de răspuns, se livrează deocamdată intenții și avânturi: Liberty Steel, în colaborare cu managementul local, sindicatele, clienții și furnizorii fac o analiză cuprinzătoare a fabricilor, explorează oportunitățile de investiții, stimulează competitivitatea, extind gama de produse, bla, bla, la, la, o-la-la!
Ultima oră! Directorul general al combinatului, Bogdan Grecu, dă asigurări că va crește producţia de la 1,9 milioane de tone la 2,1 – 2,2 milioane de tone pe an, ba chiar și 3. Problema este că merge doar un furnal din două și doar o producție de peste 4 milioane de tone oțel/an este la nivelul considerat a fi critic pentru atingerea unor performanțe financiare solide și pentru consolidarea unei poziții apreciate în plan comunitar/regional/european.
George Soros intră în combinațiile discutabile ale miliardarului indian controversat care a preluat Sidex Galați
Lovitură de teatru! Soros a achiziționat un pachet de acțiuni de 3% la fondul de investiții GAM, unul dintre cei mai importanți finanțatori ai conglomeratului Liberty House, deținut de Sanjeev Gupta. Da, dar GAM Elveția a fost nevoit să își asume pierderi de circa 7 miliarde de euro, tocmai din cauza unor investiții necâștigătoare făcute în afacerile lui Gupta, pe care l-a finanțat cu circa 600 de milioane de euro. Hm!
Dar despre procesul aflat pe rolul Curţii Internaţionale de Arbitraj de la Paris, nimic? Nimic! ar fi răspuns pe loc cenzorul de serviciu al informațiilor despre Sidex (unii spun că ar fi responsabilul cu relațiile publice), Dorian Dumitrescu, dacă nu ar fi scos din nou de pe lista scurtă a presei convocată la conferința de presă, jurnaliștii fără mogul.
Noroc că presă de oarece potență ca Evenimentul Zilei și Capital au realizat o amplă anchetă în mai multe episoade, în care arătau că expansiunea extraordinară a lui Sanjeev Gupta și al său Liberty House ridică semne de întrebare în întreaga lume financiară mondială și că indianul are un istoric controversat inclusiv în România, unde a promis un laminor de zeci de milioane de euro și a sfârșit prin a planta lavandă și goji, la Oltenița. Publicația Capital a arătat, la vremea respectivă, legăturile cu GAM, fondul elvețian aproape pus pe butuci de Gupta.
Pe orice gălățean cu simțul realității și cu bunul simț nedeteriorat încă îl interesează cum evoluează (trist) perla coroanei siderurgiei românești, Combinatul Sidex.
Construit în anii ’60, Combinatul Siderurgic de la Galaţi a fost pe locul şase în lume la producţia de tablă groasă şi avea, înainte de 1990, aproximativ 40.000 de angajaţi, în timp ce producţia de oţel se ridica la aproape 8 milioane de tone anual.
După anul 1990, producţia de oţel a început să scadă, iar în 2002, după ce unitatea a fost preluată efectiv de indienii de la ArcelorMittal, producţia a scăzut la jumătate.
Acum, indianul Lakshmi Mittal urmărește să definitiveze ceea ce a început în anul 2001, adică distrugerea combinatului siderurgic gălăţean cu sprijinul guvernanților de Românica, care au impus Autorităţii de Administrare a Activelor Statului să adopte o atitudine de non-combat în cadrul procesului aflat pe rolul Curţii Internaţionale de Arbitraj de la Paris.
În stilul caracteristic, ArcelorMittal vrea să scape de obligațiile asumate în contractul de privatizare al combinatului gălățean și se pregătește să-l transfere noului așa-zis proprietar, fără acordul statului român.
Vânzarea obscură a combinatului siderurgic Galați, fără acordul statului român?
Cu toate că vicepremierul Viorel Ştefan a declarat, în 2018, că ArcelorMittal Galați AMG are dreptul să vândă combinatul siderurgic de la Galaţi celor de la Liberty House LHG „doar cu acordul explicit al statului român”, acest lucru nu s-a întâmplat.
Surse diverse, din administrație și din sindicate, ne-au semnalat lipsa de transparență a negocierilor purtate între AMG și LHG, precum și posibilitatea ca AMG să inducă în eroare DG Comp, prin neinformarea acestei instituții și a cumpărătorului cu situația reală a monitorizării post-privatizare.
„Cesiunea nu se poate face decât cu acordul explicit al statului român. Există un drept menţionat în contractul de privatizare, care spune că cesiunea nu se poate face decât cu acordul vânzătorului, adică al statului român. (…) Se vor lua măsuri asiguratorii şi toate garanţiile necesare că producţia la Galaţi va creşte după această tranzacţie, nu se va restrânge, iar acest lucru va fi valabil pentru toate unităţile de producţie care fac obiectul acestei tranzacţii”,
a subliniat vicepremierul Viorel Ştefan.
Și de parcă asta nu era deja prea mult, se vorbește că reprezentanții ArcelorMittal au respins posibilitatea încheierii unui contract de novație cu statul român, care oferea posibilitatea transferării combinatului gălățean, inclusiv cu investițiile nerealizate care au fost prevăzute în contractul de privatizare.
Poate autoritățile statului ne vor lumina și ne vor ajuta să înțelegem de ce AMG a refuzat contractul de novație, pentru că atitudinea patronului Mittal a creat suspiciuni în ceea ce privește interesul AMG asupra viitorului combinatului gălățean.
Argumentul lui Mittal, cum că Liberty House nu are niciun angajament asumat față de Comisia Europeană, pălește în fața intenției de a transfera combinatul fără obligații. Poate ar trebui să ne întrebăm, cine va fi în final adevăratul proprietar al perlei coroanei siderurgiei românești? Ar putea avea un răspuns deputatul Rodeanu, care este invitat la toate consultările/informările/pregătirile febrile ce se fac între administrație și sindicatele de la Combinat?
Finanțarea activității din împrumuturi, element comun pentru AMG și LH
Potrivit analistului Petrișor Peiu, prima achiziție din Europa a indianului Mittal este combinatul siderurgic Galați, cea mai mare și mai importantă afacere. Dar și singura în care nu prea a băgat bani și pe care a lăsat-o să se deprecieze – mai produce doar jumătate din cât producea la privatizare, are sub 7.000 angajați și, până anul trecut, nu a mai făcut profit 10 ani, adică din 2008.
Cu ce a fost oare finanțată activitatea de la AMG dacă nu a existat aport de capital? Cumva cu împrumutul de 60 milioane euro de care vorbea Gheorghe Tiber, liderul sindicatului Solidaritatea?
Sau poate, de fapt, combinatul a făcut bani, dar nu și oficial, profiturile fiind repatriate măiastru sub ochii dezinteresați ai statului român?
Încălcarea contractului de privatizare
Prin nerespectarea obligațiilor asumate în cadrul contractului de privatizare, Mittal a realizat profituri de aproximativ 60 milioane de euro anual deşi, în intervalul 2009 – 2013, AMG a raportat pierderi financiare, totalizând 850 milioane de USD.
Evidențiind că AMG a speculat grăbirea procesului de trecere de la economia de stat la cea privată a Combinatului Sidex Galați de către Mittal, Vasile Crişan, secretarul general şi purtătorul de cuvânt al Sindicatului Siderurgistul AMG, a declarat în 2018 că AMG nu a respectat promisiunile privind creșterea producției, investițiile tehnologice și protecția mediului.
„Nu a dat cifră, dar asta înseamnă că tu trebuia să ai cel puţin 4,3 milioane tone de oţel, ori acolo ai redus la 2 milioane de tone oţel. S-a mai angajat că va face un laminor nou pentru piaţa asta auto, venise Renault atunci. Nu au făcut-o nici pe asta. (…) Povestea cu gaura neagră înainte de privatizare a fost să se grăbească acel proces de trecere de la economia de stat la cea privată, să meargă cât mai repede economia privată”,
a declarat Vasile Crişan.
Abia acum începe să aibă sens zvonistica privitoare la obediența funcționarilor din instituțiile de protecție a mediului
Astfel, prin raportări false către Registrul Naţional al Certificatelor de Emisii de Gaze cu Efect de Seră, AMG a beneficiat de alocări de certificate pentru o serie de instalaţii declarate de managerii combinatului gălăţean ca fiind oprite temporar, dar funcţionale (deşi acestea sunt în realitate demolate), de peste 500 milioane de euro, cu toate că a mărit riscul afectării mediului înconjurător, ca urmare a poluării masive generate de instalațiile de producție.
Cel mai mare tun din lume produs cu oțel românesc de Galați
Și pentru că cele mai bune afaceri sunt cele făcute în familie, indianul de la AMG l-a ales pe indianul de la IDOM CONSULTANTS Spania pentru a-i justifica investițiile fictive făcute la combinatul siderurgic gălățean. Astfel, în baza auditului făcut în 2013 de IDOM CONSULTANTS Spania, Curtea Internațională de Arbitraj de la Paris a decis că AMG și-a asumat investițiile din intervalul 2004 – 2011.
Fiind un partener mai vechi de afaceri, auditorul indian a certificat programul post-privatizare privind investițiile tehnologice și pentru protecția mediului, într-un timp record, respectiv trei zile, perioadă în care conducerea AMG și Institutul de Cercetări Metalurgice SA București au pus la dispoziție analiza datelor.
Alte surse pomenesc de încă un nivel al obediențelor interesate la AMG, structurat de reprezentanții AMG Ionel Borş și Ioan-Bogdan Grecu. Se pare că în sfera de influență a celor doi s-a aflat IDOM CONSULTANTS Spania, care a avut relaţii comerciale şi cu alte entităţi componente ale AMHE, precum și responsabilii din Institutul de Cercetări Metalurgice SA București, cei care nu au verificat în teren rapoartele prezentate de AMG.
Încă o dată, evidențele acestei afaceri a pierderilor planificate pentru România
Începând cu anul 2008, când au fost dezafectate fluxuri de producție ce totalizau peste 50% din capacitatea operațională a combinatului gălățean, activitatea combinatului siderurgic gălățean pe piața internațională de profil a fost grav afectată de reducerea masivă a capacităţii operaţionale a instalaţiilor de producție ale AMG (de la 4,5 milioane de tone oțel/an în 2008, la aproximativ 2 milioane de tone oțel/an în 2018).
Numărul de salariaţi ai combinatului siderurgic a scăzut constant în ultimii ani, atât pe fondul retehnologizării şi automatizării anumitor sectoare de producţie, cât şi al unui program de pre-pensionări pentru care, în anumite condiţii, puteau opta unele categorii de salariaţi. Aşa se face că, dacă în 2013 în combinatul siderurgic lucrau 7.115 salariaţi, în 2016 s-a scăzut sub pragul de 6.000 de salariaţi, iar în 2018 s-a întrevăzut şi pragul de 5.000 de salariaţi.
Pe de altă parte, investiţiile realizate au dus la creşterea productivității şi, implicit, la creşterea producţiei combinatului. În ultimele şase luni producţia ArcelorMittal Galaţi, acum Liberty Galaţi, a crescut cu aproximativ 15 la sută.
Așadar, noul patronat de la Sidex Galați are o rețetă de investiţii de coşmar. Afacerile lui Gupta în România au produs deja perplexitate și derută, afacerile din alte medii europene și din India natală au creat controverse în lumea financiară, se adaugă aici și scandalul GAM. La Olteniţa a răsărit o plantaţie de lavandă în locul fabricii metalurgice promise. Ce surprize a pregătit familia Gupta pentru Galaţi? Să mergem pe o plantație de tutun pentru trabucuri englezești sau… ?
Ce spune Gupta despre banii cu care a venit să cumpăre „niște Combinat” la Galați?
Spune cam așa:
„Această informaţie este acoperită de clauze de confidenţialitate, cel puţin deocamdată (tranzacția a fost aprobată de Comisia Europeană, deci n-ar fi cazul de ceva mai multă transparență?). Dar ce pot să spun este că Galaţiul este o afacere profitabilă şi bună. Cu siguranţă vă spun că această valoare a fost substanţială. Felul în care această tranzacţie a fost structurată este că ArcelorMittal, atunci când va pleca, va lăsa bani pentru investiţii şi va lăsa o sumă substanţială. Această sumă substanţială a crescut preţul pe care noi îl plătim pentru Galaţi, pentru că noi plătim pentru banii pe care ArcelorMittal îi lasă aici pentru investiţii.”
Ce se vorbește în presă despre credibilitatea clanului Gupta?
Iată un extras chiar din presa locală, gălățeană, care a scormonit după Gupta acum vreun an, dar mai recent tace mâlc:
„În 2011, societatea Transdanube Industries (TDI) deţinută prin offshore-ul Cobrom Investments Limited înregistrat în Cipru de familia Gupta (fraţii Raj, Sanjeev şi Alok), promitea că va începe construcţia unei oţelării cu o capacitate de producţie de 500.000 de tone anual în Olteniţa, investiţia totală promisă iniţial fiind de 150 milioane euro. Atunci TDI au cumpărat turnătoria de fontă Turol Olteniţa. Investiţia a fost demarată din surse proprii, însă pe parcursul implementării proiectului, compania a căutat (hopa!, iar pe datorie?!) finanţare de la bănci. Pentru că nu a obţinut împrumutul solicitat, nici investiţia nu a mai fost făcută.
Deşi vânzarea Turol a fost făcută sub clauză suspensivă care prevedea investiţii, în caz cotrar, după cinci ani, trebuia să piardă activul cumpărat, Consiliul Local Oltenița a găsit modalitatea de a ocoli clauza suspensivă şi a sfârșit prin a fi de acord cu înscrierea definitivă a dreptului de proprietate în favoarea TDI”.
Bune afaceri se mai fac în România! Oltenița a rămas și fără oțelărie, și fără proprietate pe teren, dar cu satisfacția atragerii în România a unor investitori de mare calibru. În jaf.
Galați, pregătește-te!
Află în acest link cum poți să susții financiar activitatea publicației independente Alternativa – Jurnalism fără mogul.
