Trăim într-o lume în care kitsch-ul este la mare căutare. Scara valorilor a fost inversată în urmă cu mulți ani, iar oamenii îi iau drept repere pe toți amatorii, care habar nu au pe ce lume trăiesc.
Nu spunem noi aceste lucruri, ci reputatul artist plastic Gheorghe Andreescu (foto), din Galați, care la 72 de ani simte că profesioniștii nu mai au loc în această lume. Nu, nu sunt vorbele unui artist care nu mai are căutare sau nu are din ce trăi. Sunt vorbele unui artist care asistă neputincios la transformarea artei într-un banc prost, la care râd doar mediocrii. Dl. profesor Gheorghe Andreescu a acceptat dialogul cu publicația Alternativa – Jurnalism fără mogul și a făcut o radiografie a actului cultural din ziua de astăzi.
Iulian Grosu: Aveți un CV impresionant…
Gheorghe Andreescu: Am absolvit două facultăți, pictură și scenografie. Și nu că mă laud, dar am lucrat 40 și ceva de ani la Muzeul de Artă Vizuală, am predat 10 ani de zile la Colegiul Al. I. Cuza și alți 10 ani la Școala Populară de Artă din Galați, unde am fost șef de catedră la secția Pictură. Am fost 18 ani scenograf la Teatrul Muzical din Galați, până în 2017, și am peste 40 de expoziții personale în țară și străinătate. Încă sunt invitat în taberele internaționale UNESCO și sunt medaliat cu Meritul Cultural de către Președinția României. Lumea din Galați mă cunoaște drept tipul ăla care reface mâna muzei lui Mihai Eminescu, care este furată de 28 de ani încoace.
Iulian Grosu: Cum se prezintă astăzi lumea artelor de la noi?
Gheorghe Andreescu: În general, lumea artelor de la noi, în ultimii 25-30 de ani este într-o totală derută. Dar nu facem notă discordantă față de restul Europei sau restul lumii, căci deruta este la nivel mondial. A pătruns cu nonșalanță și obrăznicie amatorismul. Amatorismul distruge profesionalismul. Distruge calitatea esențială a unei lucrări de artă. Și ce este mai trist, distruge educația și distruge felul de a înțelege fenomenul artistic contemporan, care se bazează pe o structură cumulativă de idei, de fapte, de tehnici… Și toate astea ar trebui să ducă la realizări importante în domeniul artei. Din păcate, se amestecă în mod voit actul cultural profesionist cu actul amator.
Iulian Grosu: Ne-a acaparat kitsch-ul?
Gheorghe Andreescu: Da, se poate spune că kitsch-ul ne-a acaparat cu totul. Ne-au invadat kitsch-ul, pornografia, lucrările de slabă calitate, lucrări care vor să redea atmosfera naturală la modul fotografic fără filtrul gândirii, fără filtrul analizei, fără a scoate în evidență importantele trăiri ale artistului. Arta de astăzi este într-o derută nu numai prin prisma faptului că se amestecă cele două componente, ci prin faptul că slăbesc foarte mult calitatea educației la nivelul unui popor. Sunt apreciate covoarele turcești, făcute în nu știu ce loc, iar cele românești tradiționale, cu elemente plastice deosebite, lucrate în lână, sunt ignorate. Sunt ignorate lucări de calitate în detrimentul kitsch-ului. Afișul… în case au început să apară afișe în loc de tablouri, postere. În ziua de azi, oamenii nu mai cumpără tablouri, ci preferă să își pună afișe sau postere pe pereți. Arta de astăzi nu este vândută bine. Sunt puseuri ale unor artiști români, care câștigă binișor, dar sunt puseuri. Când lumea s-a plictisit de Micuța Picasso, a abandonat-o… Din păcate, moda crează un grav prejudiciu asupra artei , în general.
Iulian Grosu: Putem vorbi despre o inversare a scării valorilor?
Gheorghe Andreescu: Nu mai există o scară a valorilor, ci o bulibășeală. Un amalgam în care valorile se cern într-un cerc extrem de restrâns. Un colecționar adevărat face achiziții numai de la artiști la care consacrarea a venit pentru că au fost în trend, la modă. Mai scot capul unii artiști de valoare, dar sunt puțini și foarte slab promovați. De exemplu, la noi, la Galați, avem lucrări importante, cum ar fi cele ale sculptorului Frederic Storck care, în ciuda rezonanței austriece a numelui său, este mai român decât mulți români. A făcut bustul și grupul statuar Eminescu, din Parcul Eminescu, lucrarea sa datând din anul 1911. A făcut cele două lucrări de pe frontonul Palatului Administrativ (prefectura), care au purtat diferite denumiri de-a lungul timpului. Lucrările se numesc Agricultura și Industria și sunt făcute în marmură de Carrara, marmură foarte prețioasă. Din păcate ele au fost vopsite cu vinarom, cum s-a întâmplat și cu statuia lui Mihai Eminescu. Acest vinarom uniformizează culoarea lucrării, dar e o soluție prostească, un kitsch. Au apărut monștri care au dat cu vinarom sau cu var pe lucrări de mare valoare, lipsa de cultură… au apărut indivizi care au dat cu flexul pe lucrările de bronz, cum a fost cazul lucrării “Fata pe Valuri” a lui Constantin Baraski… este efectul inversării scării valorilor.
Iulian Grosu: Galațiul avea odată lucrări de artă valoroase.
Gheorghe Andreescu: Da, Galațiul a avut multe lucrări de valoare, care ba s-au furat, ba s-au astupat. Vedeți Complexul Țiglina 1, care era un adevărat muzeu în aer liber, cu lucrări de artă decorativă, cu lucrări de mozaic. Și nu mă refer numai la zona de la A-uri, ci și în spate. La fostul Cinema Țiglina era un mozaic foarte frumos, care a căzut în dizgrația unor indivizi care nu cunoșteau nimic despre artă, a autorităților care au stricat multe lucrări de artă. Erau oameni care nu se pricepeau, dar au fost puși să răspundă de artă. Și mai grav este că nu au cerut ajutorul artiștilor care se pricepeau, ci au luat decizii greșite care, iacătă, au făcut mult rău orașului.
