La vremea când a fost dată sentința lui Ivanciu Corcioveiu, am căutat un termen de comparație. Zilele trecute s-a dovedit că pedeapsa primită de ucigașul celor doi copii din Foltești este suspect de blândă.
Camionagiul beat din Belarus a primit 16 ani de închisoare pentru că a rănit ușor doi bicicliști și a lovit la o mână un polițist. Un tânăr recidivist din Măstăcani, care a condus în repetate rânduri fără permis și a ucis doi copii în Foltești a fost condamnat la doar 7 ani și 8 luni de închisoare.
În urma inconștienței camionagiului, în afară de bicicletele stricate și o mașină care se spune că ar fi fost acroșată ușor, nu plânge nimeni. Fiindcă nici bicicliștii, nici polițistul nu au necesitat internare. În urma sfidării lui Corcioveiu, care nu s-a oprit din condus fără permis nici cât a fost lăsat în libertate pe durata procesului, două familii se vor duce toată viața lor cu lumânări și lacrimi la mormintele copiilor.
Dar cum a fost așa ceva posibil? Fiindcă justiția nu este vreun dar divin, un joc de noroc sau o afacere personală discreționară, ci un serviciu asigurat din taxele și impozitele contribuabililor, cetățenii au dreptul să știe. Cum s-a ajuns la o asemenea incoerență judiciară, ca să folosim cel mai blând termen?
Încadrări forțate versus victime ucise și contopite
Din câte am reușit noi să înțelegem din sentințele lui Ivanciu Corcioveiu și a lui Brutski Stsiampkouski Siarhei, deosebirile pornesc încă de la încadrarea faptelor.
Astfel, doar pentru uciderea copiilor, Curtea de Apel l-a condamnat pe Corcioveiu la 6 ani de închisoare, conform art. 192 alin. 2 și 3 din Codul Penal din care reies niște limite ale pedepsei de la 3 ani la 10 ani și 6 luni. Adică undeva la 30% din pedeapsa posibilă.
Pe Brutski, numai pentru rănirile de care v-am spus – doi bicicliști unul lângă altul și două persoane într-o mașină particulară care încerca (inconștient, după părerea noastră) să oprească TIR-ul – dar încadrate ca patru tentative de omor (!), Tribunalul Galați l-a condamnat la 14 ani de închisoare. Deci de peste două ori mai mult decât pe Corcioveiu pentru două ucideri săvârșite! Restul până la 16 ani este reprezentat de pedepse pentru ultraj, conducere sub influența alcoolului și părăsirea locului accidentului. Dar, atenție, până și pentru ultraj l-au pedepsit de două ori. Probabil că dacă se repezeau patru polițiști asupra lui să-l aresteze, îl taxau de tot atâtea ori…
Și la pedepsele referitoare la circumstanțele producerii celor două nenorociri în trafic, instanța are viziuni diferite. Deși pedeapsa poate fi de la unu la 5 ani, atât pentru șofatul fără permis, cât și pentru conducerea în stare de ebrietate, Corcioveiu ia doar 2 ani, pe când Brutski ia 3.
Întrebăm și noi: ce este mai grav – să conduci (în repetate rânduri, cu mai multe accidente de-a lungul timpului) fără să ai permis și să te doară-n cot de autorități? Sau să te urci o dată băut la volan și să faci o prostie (uriașă, e drept) deși în rest nu ai creat probleme fiindcă asta este meseria ta, din șoferie mănânci o pâine?…
Noi nu ținem cu ursul, dar vrem dreptate și pentru căței!
Și nu ne îndignează atât că pentru niște tamponări și victime ușoare un tânăr de 30 de ani va mai vedea libertatea abia la 46, într-o țară străină unde nu credem că are cine să-l ajute cât va fi la închisoare. Dar ne doare nespus că pentru două mame rămase toată viața lor în lacrimi un ucigaș care și-a bătut efectiv joc de justiție și stat în general va plăti probabil cu nici 5 ani de închisoare deși a trebuit adus în cătușe din Italia, a condus fără permis și cât era sub control judiciar, a trecut granița ilegal în Moldova și a fost prins după ce a furat lemne în totală nepăsare față de asemenea autorități impotente.
Nouă nu ne este clar deocamdată cui se „datorează” o asemenea dublă măsură în aplicarea justiției. Poate judecătorilor care au apreciat subiectiv faptele, poate procurorilor care le-au încadrat și au efectuat urmărirea penală mai în dorul lelii sau cu exces de zel. Poate tuturor celor din Justiție și poliție care au avut cazurile în lucru.
Sau poate faptul că într-un caz avem de-a face cu doi copii ai unor familii amărâte, de la țară, iar în celălalt au fost „răniți” în orgoliu inclusiv niște polițiști a căror fișă a postului include și prinderea infractorilor… Inclusiv a celor care se opun arestării!
Dar cu siguranță este nevoie de niște explicații clare. La cât de mult s-a bâjbâit în prinderea lui Corcioveiu care a mai și corupt un polițist ca să-și acopere fapte anterioare, la cât de neglijent a fost lăsat acesta liber la domiciliu pe durata procesului, deși a fugit inițial din țară, și la cât de nepăsător conducea fără permis și se deda în continuare la infracțiuni și cât era sub control judiciar, s-ar putea crede că Ivanciu Crcioveiu avea protecție. Și, culmea, nu din partea unor infractori ca el. Ci din partea Justiției?
PS: Cheltuielile judiciare (către stat) au fost stabilite pentru șoferul belarus la aproape 9000 de lei. În timp ce pentru Corcioveiu statul pretinde că a cheltuit doar 3000 de lei… O fi reflectând asta interesul și rigurozitatea Justiției vizavi de cele două dosare în fazele de urmărire penală și apoi judecată?
