Deși predecesorii s-au întrebuințat în a mai scoate Galațiul din strâmtoarea unui târg de provincie, construind bulevarde largi și intersecții cuprinzătoare, epigonii lor de urmași habar n-au ce să facă cu ele. Nici măcar cum să le folosească adecvat. Un exemplu este Inelul de Rocadă.
În cea mai mare intersecție din Galați, organizarea traficului se face la fel ca acum trei decenii deși aglomerația a crescut de câteva ori. Gândiți-vă numai că parcul auto a sporit de cel puțin patru-cinci ori, dacă nu luăm în considerație și „bulgarii”… Iar cât privește „densitatea” drumurilor făcut de o mașină zilnic, credem că nu greșim deloc când spunem că pe la Inelul de Rocadă „defilează” aproape de zece ori mai multe decât au îndrăznit măcar să viseze cei ce l-au proiectat.
Netulburate însă, autoritățile au păstrat aceeași dirijare de acces în intersecție care, deși clasifică străzile concurente în principală (Brăilei) și secundare (Cloșca și Siderurgiștilor), funcționează aproape în haos, contribuind la acesta și dispunerea circulară, ca la sensurile giratorii.
Inelul de Rocadă are multe probleme și, dacă a intra în el poate fi oarecum tricky, nici de ieșit nu este ușor, ba chiar se poate lăsa cu șifonări serioase.
Atenție mare la intrare!
Orice șofer cât de cât umblat, când a mai văzut o așa intersecție, ori era sens giratoriu (natural!), ori era semaforizată. Cum ar fi de exemplu Piața Universității, din București, sau Bariera Dorobanților, în Brăila. De unde să știe străinii de oraș că la Galați se reinventează fluidizarea traficului fix într-o ditamai joncțiunea de cinci bulevarde?
Deși este clar că cei ce vin pe Brăilei (și la vale, în viteză) vor miza mereu pe prioritatea lor, iar ceilalți, de pe Siderurgiștilor, Cloșca sau Prelungirea Brăilei, vor trebui să se strecoare cum pot, autoritățile insistă să păstreze această organizare dezechilibrată.
Deși intersecția arată ca un sens giratoriu și este ușor de confundat cu unul, edilii, pe-o mână cu poliția rutieră, ajută chiar la această confuzie printr-o semnalizare precară, la limita vizibilului.
De exemplu, indicatorul care îți arată că ai prioritate dacă intri în Inel de pe Brăilei, dinspre Spitalul Județean, se află tocmai hăt, la peste 50 m distanță, „lipit” de indicatorul stației de autobuz, înainte de „breteaua” spre Cloșca. Deci, la suficientă distanță de intersecție și bine „camuflat” de celălalt indicator, al stației, ca șoferii să-l observe greu. Nu-i de mirare că cei din alte orașe se opresc adesea la intrarea în Inel, crezând că trebuie să acorde prioritate.
Pe principiul „las-o că merge și-așa”, după eșecul răsunător de acum câțiva ani când s-a încercat (stângaci și fără convingere, zicem noi) implementarea sistemul de sens giratoriu, autorităile se spală pe mâini. Lasă cel mai important nod rutier al Galațiului în voia sorții și a principului „care pe care”. E absolut clar că, dacă dai prioritate totală unui bulevard care „descarcă” câte două sau trei benzi pline ochi, mașinile de pe celelalte străzi, aglomerate și ele, trebuie să traverseze ditamai intersecția în trombă, cu roțile scrâșnind, ca să prindă „ferestrele” libere din traficul de pe Brăilei.
Încolțire la ieșire
Iar dacă intrarea în Inelul de Rocadă cere abilități de demaraj cu pedala la fund, nici ieșirea nu e pentru neavizați.
Chiar și pe ruta cu prioritate, Brăilei dinspre Țiglina spre Micro 19, poți avea surprize dacă nu caști ochii atât la propria încadrare pe benzi, dar și a „vecinului” din stânga!. Inclusiv din cauza unui marcaj confuz, mulți încearcă să treacă din banda 3, cea de lângă scuarul rotund, direct către Micro 19, tăindu-le calea celor de pe banda 2. Asta fiindcă autoritățile, după ce au înțeles ele însele cum stă treaba cu marcajele, mai trebuie să facă și niște ani de specializare în curățarea temeinică a vechilor săgeți de preselectare de sub cele recent vopsite.
Iar din această confuzie de marcaje, la viteza cu care vin dinspre Țiglina 2 și sub starea de tensiune dată oricum de manevrarea în curbă, între atâtea mașini, șoferii ajung să-și taie calea în Galați ca în cele mai năuce intersecții din Africa.
În schimb, cu gândul la vreun soclu și pancarte cu „Trăiască…”, primarul se tot zbate să găsească un proiect de amenajare a scuarului. Uitând că, de fapt, ar trebui să înceapă cu strada, cu funcționarea, nu cu decorul și iarba verde…
Mai rău, proasta organizare a traficului nu duce doar la nervi, dar poate cântări greu și la buzunar. Cum s-a întâmplat pentru nefericitele mașini din imaginile de mai jos. Una mai grăbită, probabil în timpul serviciului, alta începătoare, dar neclintită pe traiectoria ei (la care avea și dreptul dealtfel) și uite-așa s-a lăsat cu o frumusețe de înghesuială din banda 2 în 1, cu prag și laterală distruse, dar și roți dejantate, geometrii strîmbate etc.
Indiferent și oricât de evidentă ar fi vina, necazul este că nu doar una dintre mașini va pierde ceva timp prin service. Iar pentru cei care nici cu aceste argumente nu sunt convinși că Inelul de Rocadă nu-i doar un ghiul pe care să-și pună unii fanteziile, ci o problemă vitală de trafic ce trebuie urgent rezolvată, avem un film. Vedeți mai jos cum arată busculada în timp real, un coșmar pentru toți cei care încă mai sperăm la un trafic civilizat în Galați.
