Adesea, complicitatea autorității publice este mult mai gravă decât fapta în sine, a persoanei fizice sau juridice care trebuia sancționată sau măcar supravegheată de către acea autoritate.
În cazul românilor exploatați în Germania pe plantațiile de sparanghel – cazați la grămadă, înșelați la bani și cu actele de identitate reținute – vorbim despre complicitatea prin indiferență a autorităților germane, dar și a Ambasadei României în Germania, girată de Ministerul Afacerilor Externe și personal de președintele Iohannis prin persoana ambasadorului Emil Hurezeanu.
Lipsa de reacție a acestor autorități dă și mai mult curaj antreprenorilor agricoli care fac ce știu sau cred ei că e mai bine pentru ei, aleg drumul cu scurtături spre profit, riscând viața a sute de români proveniți mulți din zonele cu intensă răspândire a coronaviruslui.
Într-un reportaj difuzat de televiziunea NDR (NordDeutscher Rundfunk – Radiodifuziunea Nord Germană) se arată faptul că Departamentul de Sănătate din districtul Nienburg a constatat încălcări grave ale regulilor impuse pentru prevenirea infectării cu coronavirus, în timpul unei inspecţii la o fermă de sparanghel din Hoyerhagen, unde lucrează zeci de români.
Muncitori înghesuiţi în containere, fără măsuri minime de igienă, și nici reglementările de carantină nu au fost respectate, nefiind implementate minime măsuri de igienă. Din acest motiv, autorităţile germane au impus şi controlul regulat de către poliţişti al autobuzelor care transportă muncitorii între locuinţă şi fermă.
Povești de adormit culegătorii din partea ambasadorului Hurezeanu
Ambasada României în Germania, prin însuși ambasadorul Emil Hurezeanu, ia însă o poziție cel puțin ciudată, pe contul de Facebook al instituției, vizavi de astfel de semnalări ale neregulilor.
În primul rând, se exprimă o oarecare nemulțumire că „majoritatea semnalărilor au fost transmise către presă” fiindcă „articolele media de obicei nu includ datele necesare pentru identificarea exactă a fermelor în cauză”. Ca și cum, în rigoarea lor specifică, jurnaliștii nu ar fi documentat în detaliu fiecare caz semnalat, filmând precis la locul reclamat și intervievând chiar fermierii înșiși, cu nume și prenume, pentru a avea și punctul lor de vedere.
Pe de altă parte, ambasadorul Hurezeanu se scuză cel puțin penibil vizavi de lentoarea demersurilor de clarificare făcute de personalul pe care îl coordonează, în ambasadele și consulatele din Germania.
Notând că se află la finalul unei săptămâni pascale – a ortodocșilor, nu a etnicilor germani, acesta subliniază că diplomații și consulii au fost „în situația de a își lua lumina, târziu în noapte, de la monitoarele și telefoanele pe care le foloseau pentru a clarifica situațiile ce ne-au fost semnalate”.
De parcă lanterne puternice, cu LED-uri, la 10 euro bucata, care bat cât farul unei locomotive, nu s-ar găsi și în Germania la orice colț de stradă.
-
În schimb, deși susține că a făcut verificări, ambasadorul Hurezeanu nu dă niciun detaliu despre neregulile găsite, grave dacă este să ne luăm după imaginile și comentariile jurnaliștilor germani. De exemplu, chiar Deutsche Welle notează că „măsurile ministrei Agriculturii nu sunt altceva decât o farsă. Dau sentimentul siguranței, acolo unde nu există niciun fel de siguranță. Acest mod de operare iresponsabil este plătit uneori cu sănătatea de către lucrători”, iar lucrătorii sezonieri ar fi tratați, de fapt, ca niște „oameni de mâna a doua”.
De fapt, problema ambasadorului, evidențiată încă din debutul postării, nu pare a fi cea a nerespectării unor minime reguli de civilizația relației dintre angajatori și muncitorii români, ci amploarea problemelor ajunse în presă.
„Subiectul a dobândit o amploare mediatică deosebită. S-a scris, s-a distribuit și s-a comentat mult mai mult decât în anii precedenți, cu toate că numărul sezonierilor români aflați în prezent pe teritoriul german este semnificativ mai redus decât în trecut.”
Ca prostituatele, culegătorii români sunt sechestrați fără buletine
Ceea ce este însă foarte grav din partea domnului ambasador Hurezeanu este însă atitudinea acestuia vizavi de o practică ilegală, abuzivă, aplicată muncitorilor români din partea unor angajatori germani ai acestora.
Ca să nu poată pleca de la ferme, angajatorii le iau românilor cărțile de identitate, astfel încât aceștia ar fi imediat reținuți la prima întâlnire cu o patrulă de poliție, nu și-ar putea procura bilet de întors etc.
Dar iată ce spune Emil Hurezeanu despre asta:
„Sigur, nu sunt excluse abuzurile din partea angajatorilor, bunăoară se critică des faptul că fermele ar ține mai mult decât este rezonabil cărțile de identitate. Ele sunt în mod firesc necesare acestora pentru întocmirea formalităților contractuale și pentru înregistrarea în fața autorităților locale, dar trebuie înapoiate imediat ce acestea au fost încheiate. Altfel, reprezentanții diplomatici și consulari vor semnala de îndată că documentele de identitate aparțin de drept statului român și sunt în posesia exclusivă a titularilor lor.”
Știm foarte bine că și proxeneții fac acest lucru cu actele prostituatelor pe care le iau în exploatare de dinainte ca această metodă să fie preluată și de angajatorii cetățenilor din lumi inferioare. Or pentru domnul Hurezeanu acest lucru pare a face parte din normalitate dacă returnarea se petrece „imediat ce acestea (contractele, n.n.) au fost încheiate”.
Chiar suntem curioși: de câte ori s-a angajat undeva domnul Hurezeanu – la Europa liberă, dar și în România, la reviste, la televiziuni sau la Ministerul de Externe – cât timp i-a fost reținut actul de identitate?
Înțelegem din biografia sa că are studii juridice, că a lucrat ca jurisconsult, ba și ca avocat. În opinia noastră, domnul Hurezeanu ar trebui să fie un legist, un campion al militantismului pentru respectarea drepturilor cetățenilor, europeni cum pretindem că suntem și noi, românii.
Or, din ceea ce întrevedem printre rândurile domniei sale din scrisoarea lacrimogenă adresată românilor pe site-ul Ambasadei României în Germania, el găsește chiar o scuză acestei rețineri a documentelor, o argumentează ca fiind „firească”! Deși este de notorietate publică acest mod abuziv de reducere a libertății de mișcare practicat pe scară largă de cei ce vor să-și aroge drepturi de stăpâni asupra semenilor lor.
Pe care, de altfel, cum se vede și în imagini, îi tratează fără nicio precauție vizavi de pericolele pandemiei, cărându-i la grămadă cu autobuzele, de exemplu.
Datele personale pentru contractele de muncă se pot nota pe loc sau se poate face o poză cu telefonul, deși ele trebuiau să fi fost deja culese de acasă, de când s-au semnat contractele cu firmele recrutoare.
Deci, dacă domnului Hurezeanu nu i se pare strigător la cer ca actele de identitate ale muncitorilor români să fie reținute de către angajatori, fermierii germani, fie și pentru o oră, înseamnă că are o mare problemă. De etică, în primul rând!
Un sfat la piedestalul unei valori
Sincer, nu l-am uitat pe domnul Hurezeanu de pe vremea când ținea aprinse speranțele românilor de la microfonul Europei libere, postul de radio care se asculta în majoritatea caselor celor care au suferit sub comunism.
Evident, în ierarhia vocilor disidente, în ce ne privește, topul era ocupat de Neculai Constantin Munteanu și Monica Lovinescu, dar și Emil Hurezeanu a avut colțișorul său incontestabil.
Cu atât mai mult am prefera ca d-l Emil Hurezeanu să se întoarcă la cărți, la cultură, și să nu ocupe degeaba, incompetent și poate chiar cu rea-credință, postul de ambasador, împietând chiar asupra propriei imagini verticale, admirabile, din trecut.
Prin urmare, ne-am bucura mult dacă d-l Hurezeanu ar conștientiza imensa defavoare pe care o face concetățenilor noștri arborând această poziție aparent împăciuitoare, dar în realitate umilă vizavi de gravele nereguli semnalate la adresa unor angajatori germani. Dat fiind că urmează să împlinească foarte curând vârsta legală de pensie, credem că ar putea invoca acest motiv demn ca să-și depună demisia și să lase în locul său un diplomat hotărât să-și asume cu adevărat reprezentarea eficientă a concetățenilor noștri.
Foto deschidere: Agerpres
Dacă vrei să sprijini publicația Alternativa – Jurnalism fără mogul, poți s-o faci aici. Sau dă un click mai jos, spre contul nostru de Patreon, pentru a ne ajuta cu o donație. Mulțumim!
