Printr-o propagandă – în special vizuală – adusă la rang de isterie, locuitorii unuia dintre orașele cele mai grav afectate de febra construcțiilor provizorii sunt astăzi amăgiți cu borduri, pavaje și straturi noi de asfalt. Iar dincolo de stradă i se lasă comunității o moștenire imobiliară care îi va apăsa existența zeci de ani de acum înainte.
De exemplu, în cartierul Țiglina I, a obținut în 1967 Marele Premiu Național de Arhitectură. Practic, organizația arhitecților, care își păstrase un oarecare grad de independență față de autoritățile comuniste, recunoștea că ceva mai bun nu se făcuse până atunci în România postbelică, o lucrare atât de complexă – ansamblu rezidențial plus, o școală (viitorul liceu M. Kogălniceanu), centru comercial și de recreere – și atât de fluidă și aerisită.
Blocurile care se văd în prima imagine, cea alb-negru de mai sus, sunt constituite doar din garsoniere, culoare lungi și camere de 20 mp cu o chicinetă și o baie cu duș.
Dar și între aceste blocuri s-au lăsat spații largi, luminoase, cu multă verdeață, măcar astfel să se compenseze traiul în condiții destul de îmghesuite, printr-o priveliște plăcută și un trafic mai aerisit.
Acest ansamblu de locuințe a devenit, după 1990, expresia cea mai clară a haosului urbanistic din Galați.
Între cele 8 blocuri separate de spații verzi cât dublul lățimii lor, s-au construit în ultimii 30 de ani diverse clădiri ce blochează căile de acces și iluminatul natural, dau zonei un aspect de bazar oriental.
Problema cea mai gravă este aceea a siguranței. Construcțiile îngrămădite haotic, într-o debandadă cum doar în țări sărace din Asia mai poți vedea, fac aproape imposibilă o intervenție eficace în caz de incendiu, înainte ca focul să mistuie aproape tot ce nu este piatră sau metal.
Dovadă stă, de exemplu, cazul restaurantului Cozy care – deși situat la stradă – când a ars, a afectat și un sfert din lungimea palierelor blocului A2 de care este lipit. Ba a mai distrus și peretele unui alt restaurant, alăturat – altă construcție căpușă a clădirii rezidențiale din Țiglina I.
Ca să le ia ochii ocetățenilor, administrația locală postează fotografii glorioase cu pavajele schimbate pe trotuarele din Țiglina I.
În galeria de poze, Primăria le arată cetățenilor și cum a mărit parcările din spatele blocurilor A, cele împresurate de construcții parazite.
În epifaniile sale de mare ctitor ce va dăinui peste veacuri în memoria gălățenilor, actualul primar al Galațiului numește aceste îmbunătățiri de suprafață „regenerări de țesut urban”.
De fapt, inclusiv centrul Galațiului este adus într-o stare mai degrabă suburbană, de târg rural unde construcțiile sunt îngrămădite fără noimă în centrul satului, ca să fie toate laolaltă și să nu afecteze suprafețele agricole.
De exemplu, această uriașă nevoie de locuri de parcare, de exemplu, soldată inclusiv cu tăierea copacilor și desființarea spațiilor verzi pentru a turna asfalt, a apărut tocmai fiindcă, din zonă rezidențială, ansamblul blocurilor A din Țiglina I a fost transformat într-un sordid bazar, rincongruent cu orice reguli de urbanism.
S-a ajuns, de exemplu în cazul de față, ca un nou bloc să fie construit chiar lângă unul din blocurile A din Țiglina, făcându-l parțial de nelocuit. Jumătate din garsonierele blocului A5, pe latura nord, dau acum într-un gang.
Deși gălățenii îl recunosc pe Eugen Durbacă, primarul din 1994-2000, ca fiind „stăpânul dughenelor”, cel care a nenorocit Galațiul cu buticuri, garaje și alte construcții provizorii, răul major, care va dăinui, s-a făcut abia în ultimii ani, Respectiv în mandatele actualului primar, Ionuț Pucheanu, „stăpânul betoanelor”.
În mare foame de bani, cu salariile funcționarilor dublate sau chiar întreite în ultimii 5 ani, administrația condusă de Pucheanu acesta a început să vândă în mare grabă tot ce se poate din domeniul public. Inclusiv parcelele pe care erau construite dughenele, extinderile abuzive sau ansambluri comerciale rezultate din buticuri alăturate, construite încă de pe vremea lui Durbacă sau mai recent, în vremea fostului fotbalist și președinte al clubului de fotbal Oțelul, primarul Marius Stan, predecesorului lui Ionuț Pucheanu.
Acolo unde s-a încălcat autorizația de construcție provizorie și s-a construit dincolo de limite, administrația Pucheanu s-a bucurat la bani rapizi, pe principiul „după noi potopul”. Astfel, a consfințit practic pe veci abuzul imobiliar, înstrăinând din patrimoniul public terenul agresat.
Culmea este că, după Brașov (260 km2), Galațiul este orașul cu cea mai mare suprafață intravilană din țară (241,5 km2), înaintea Bucureștiului (240 km2). Pentru cei care nu știau asta, iată harta cadastrală mai jos. Dovada că aglomerarea imobiliară a orașului este, practic, perpetuată artificial, pentru interese obscure.
Pe de altă parte, indiferent că vorbim despre terenuri închiriate, concesionate sau aflate în proprietatea deținătorilor dezvoltatorilor, administrația Pucheanu se remarcă prin „etajarea” construcțiilor abuzivemai mult sau mai puțin „încetățenite” pe vremea foștilor primari.
Din ceea ce se poate vedea în „modurile de operare” folosite pentru plantarea a ditamai clădirile printre imobilele și-așa aglomerate ale Galațiului, trei au fost practicile utilizate pe scară largă.
Căile enumerate mai sus au fost aplicate individual dar cel mai adesea convergent, de la caz la caz.
Cea mai evidentă metodă a fost construirea abuzivă în văzul lumii. În ciuda protestelor publice, autoritățile au afișat o toleranță imperturbabilă ce a dus la obosirea criticilor și obișnuirea cetățenilor cu ilegalitatea ca fapt cotidian. Cu anii, ochiul public s-a obișnuit cu slădirea ridicată ilegal și nimeni n-a mai protestat după câțiva ani, dorindu-și măcar să nu mai stea neterminată.
Un astfel de exemplu este chiar o clădire apărută lângă fostul centru comercial din Țiglina I.
Clădirea a fost construită de o asociere de firme din care răsăreau bine merci, în văzul lumii, nume din familia lui Eugen Durbacă, primarul gălățean care a declanșat fenomenul haosului imobiliar în Galați. Între proprietarii firmelor asociate mai apăreau însă și numele consilierului local Ion Ștefan, mână dreaptă a lui Durbacă la Partidul Conservator, precum și ale altor consilieri locali PC. De exmplu, numele unei cumnate a consilierului PC Eugen Găvan, care era șef la comisia de urbanism. Și chiar nume de la PNL – al consilierului local Mihai Manoliu, ulterior șef al Poliției Locale – sau numele unei fine a deputatului PDL Mircea Toader.
Nici nu mai este astfel de mirare că, după ani de căi întortocheate prin diverse hotărâri de consiliu local, unele chiar și măsluite grosolan în acte, s-a ajuns ca edificiul abuziv cu miesme pestilențiale de politruci să fie crească de la 9 chioșcuri unite sub acelați acoperiș la un ditamai complexul de 4 etaje. Și să ocupe și o bună parte din domeniul public, inclusiv din trotuar.
O altă metodă a fost cea a construirii prin învăluire, la adăpostul aparențelor înșelătoare. Așa s-au construit, de exemplu, în spatele dughenelor (și acelea abuzive) din fața blocurilor A, alte clădiri, mult mai impunătoare.
Și s-a ajuns în situația periculoasă ca, în caz de incendiu – mai ales că acum li s-au tras și gaze – mare parte dintre garsonierele de la A-uri să nu poată fi practic stinse în timp util, înainte ca focul să se extindă.
Un alt exemplu de clădire lăsată neterminată până când s-au găsit chițibușurile trecerii peste prevederile locale sau naționale referitoare la regimul de înălțime, accesul auto, numărul de locuri de parcare este chiar lângă sediile Prefecturii și Primăriei Galați (vezi și foto deschidere).
Și cum să nu primească această clădire autorizații – deși agresează în mod evident zona istorică de pe strada Domnească, nu are locuri de parcare, acces direct din stradă și, probabil, în caz de incendiu nu poate fi stinsă decât cu elicopterul – dacă însăși noua clădire a Primăriei a fost ridicată încălcându-se în mod evident regulile urbanistice?
De multe ori, dezvoltatorii abuzivi sunt ajutați chiar de Primărie, prin trecerea cu vederea a încălcărilor de lege în actele de fundamentare a hotărârilor de consiliu local dar și prin votul cel puțin neglijent al consilierilor locali. Mai ales când vine vorba de dezvoltatori cu nume sonore…
De exemplu, locatarii din apropierea intersecției bulevardului George Coșbc cu strada Mihail Kogălniceanu vor trebui să învețe să trăiască cu un bloc între blocurile lor.
Din spusele lor, vechiul proprietar al terenului n-a putut la vremea sa să-și ridice nici măcar o vilă. Dar noii proprietari, o procuroare și un fost șef din poliție, au obținut aprobare pentru o clădire de birouri și locuințe cu 5 etaje. Chiar dacă o mare parte din teren, cum o atestă și Google Satellite, era spațiu verde.
Practic, administrația Pucheanu le-a scos ochii gălățenilor din zonă că a demolat două garaje, iar apoi a aprobat construirea unui ditamai blocul în locul lor.
Pe panou, evident, nu apar numele celor care, în mod subit, au beneficiat de „atenție” și ajutor din partea autorităților pentru a le bloca soarele și aresta parcul bieților „blocuitori” din zonă.
Chiar și atunci când se reușește blocarea unei construcții abuzive, demontându-se în instanță inclusiv contrafacerile din acte la care funcționari ai Primăriei au contribuit în mod decisiv, calvarul celor agresți urbanistic nu încetează.
O clădire construită de o firmă foarte apropiată de PSD a fost blocată cu mari eforturi în instanță. Încă un bloc trântit între casele oamenilor, fără a se respecta minimele obligații vizavi de gradul de ocupare al terenului, locuri de parcare disponibile, gradul de însorire pentru clădirile din jur etc.
Doar că firma conswtructoare a monstruozității de vizavi de sediul Casei Județene de Pensii din Galați a dat faliment și acum nu are cine să demoleze scheletul. În timp, acesta amenință să devină periculos pentru clădirile din jur, fiindcă terenul moale și neimpermeabilzat lucrează, iar focarul de infecție cauzat de construcția abandonată poate fi deja admirat cu ochiul liber.
În episoadele următoare, ne vom ocupa în detaliu de unele din cazurile semnalate pentru a arăta concret cum se lucrează documentațiile ce duc la abuzuri. Dar și cum ajung inclusiv consilieri ai așa-zisei opoziții să tolereze haosul imobiliar, adesea încurajându-l prin tăceri complice sau chiar voturi date cel puțin neglijent.
Nu lăsa democrația fără paznici și ajută proiecte curajoase precum Alternativa – JFM! Poți face o donație AICI sau accesând, mai jos, contul de Patreon. Doar sprijiniți de către cititori ne vom putea continua demersul jurnalistic independent.