Guvernul Cioloș n-are vreo șansă să fie votat fiindcă România nu vrea să se facă bine. Preferă să treacă prin boală și sărăcie în locul vaccinului antioligarhie
Cifrele scăzute ale procentajului de vaccinați în România reflectă, punctual, într-o situație dată, optica românească generală în privința iminenței pericolului.
Majoritatea românilor preferă să experimenteze răul pe propria piele, să-l vadă ei de-aproape cât de mare și de tare e, în loc să se păzească de acesta pe baza experienței altora.
La fel, și în politică, și viața socială, preferăm, ca nație, să mergem pe aceleași soluții perdante în atâtea rânduri, crezând că vom reinventa noi roata pătrată. În loc să luăm un model patentat de alții și să-l implementăm, chiar dureros dacă va fi la început, și pentru a ne rezolva problemele locale.
Românii nu ar accepta astăzi politicieni de tipul celor din țările scandinave, de exemplu, mai aproape de funcționari decât de animale politice, fiindcă le-a spus lor cineva că aceștia sunt neomarxiști. Și fiindcă preferă să creadă susținerile „tătucilor” locali, îmbuibați de limuzine, protocoale și paltoane scumpe, cum că austeritatea statului minimalist înseamnă de fapt o întoarcere la comunism.
Iată de ce însuși premierul desemnat să alcătuiască zilele acestea un cabinet este privit cu suspiciune, înfățișarea sa însăși sădind neîncredere în românii obișnuiți cu opulența conducătorilor de pe urma cărora au mereu impresia că se vor alege și ei cu ceva.
Un revizor contabil între moguli de țară
Cine a avut ochi de văzut a observat diferența încă de la întâlnirea dintre Cioloș și Cîțu, dimpreună cu Hunor Kelemen și reprezentantul minorităților, Varujan Pambuccian, din 13 octombrie seara, de la sediul PNL.
Primul a sosit prim-ministrul (interimar) în funcție, Florin Vasile Cîțu, care, deși aborda o ținută casual, în blugi și geacă de piele, de diatamai limuzina de lux suprem BMW 750 iX versiunea Lang (lungă, germ.) nu s-a putut lipsi. I se vede portbagajul omens în stânga imaginii de mai jos.
Următorul sosit a fost Hunor Kelemen, liderul minorității maghiare, scriitor în timpul liber, dar mare iubitor de funcții și putere în majoritatea timpului ocupat, care nici n-a catadicsit să coboare până nu a dat șoferul roată ultimului model de Touareg, să-i deschidă portiera.
Până și Varujan Pambuccian, unul dintre „protozaurii” (de la protozoar și dinozaur) politicii românești, în Parlament încă din 1996, nu și-a putut mobiliza fizicul de mare profesor universitar cu catedra rezervată, gen Iohannis, fără o limuzină Audi. Adică, o fi el reprezentantul minorităților, dar statura politică îl califică pentru majoritatea combinațiilor parlamentare de susținere a unui guvern.
Toți cei trei vin ca la o șuetă, cu nimic sub braț, sau cu o borsetă ori o mapă. Ca și cum ar ști că aerul din urma acestor discuții va rămâne la fel de incert și rarefiat, lipsit de substanța unor soluții pentru țara care stă să crape.
Dar iată că, în groapa politică a celor trei „grei”, vine un băiat subțirel, cu o Toyota Corolla pe care o conduce singur.
Însă, spre deosebire de cei trei, poartă în spate și un rucsac burdușit de cine știe câte proiecte de guvernare cu tot felul de calcule despre reașezarea finanțelor României prin combaterea speculei în domeniul energiei, combustibililor și asigurărilor, a risipei cauzate de cheltuielile bugetare, în special în administrația publică sau prin plata pensiilor speciale etc.
Ei, bine, ce ascendent să aibă un asemenea „revizor contabil” cu reforma în spate în fața unor „magnați de țară”, ajunși în pozițiile de forță tocmai datorită unui sistem bazat pe cultul scaunelor moștenite de la autocrat la discipol cărător de servietă și pe oligarhia de partid prezentă în toate instituțiile și autoritățile, din prima zi în care s-a pornit fiecare nouă guvernare?
Ce deschidere să aibă vizavi de Cioloș șefii unor partide sau grupări politice de facto, cum este pretinsa masă de independenți anonimi, strânși sub titulatura golită de conținut a minorităților etnice (vezi reportajul Statul la stat. Dinastii în Parlament: Mandatele de senatori și deputați sunt transmise către rudele apropiate, ca să rămână în familie) când europarlamentarul USR propune în programul de guvernare inclusiv măsuri pentru reprezentarea corectă a diasporei în ţară, dar şi a partidelor în afara ţării?
Cum să vii să propui modificarea legislaţiei electorale astfel ca românii care deţin acte de identitate româneşti să poată vota sau candida de oriunde pentru circumscripţia de acasă la locale sau parlamentare ori să permiți și românilor care şi-au pierdut cetăţenia să susţină, inclusiv financiar, partidele politice româneşti? Cum să accepte așa ceva tocmai PNL, un partid devenit aproape la fel de „etatizat” ca și PSD?
Iohannis a tăcut din complicitate cu Cioloș sau fiindcă s-a speriat?
Fix acum o săptămână, pe circuitul intern, Uniunea Salvați România, le explica membrilor săi cu ce își va trimite echipa reprezentativă, la consultările de la Cotroceni.
În afară de numele prim-ministrului propus, useriștii menționau „cele mai importante măsuri pe care i le vom pune pe masă lui Klaus Iohannis”.
Mai exact, un pachet de măsuri pentru reducerea cu 32% a prețului energiei electrice.
Păi cum să fie cineva dintr-o administrație bugetofagă de acord cu așa ceva? Unde s-a mai văzut ca România să-și bazeze vreo creștere economică pe altceva decât pe consum? Din ce să se plătească atâta amar de salarii la stat, multe mai mari decât ale președintelui, și atâtea pensii speciale nesimțite dacă nu din consum?
Și, dacă consumul nu crește, atunci cresc prețurile. Și, implicit, taxele și accizele raportate la prețul unitar. Păi, numai TVA-ul este o cincime din tot ce se plătește fiscalizat. Și cu atât mai mare TVA-ul cu cât mai mare este prețul dacă volumul de consum nu poate crește fiindcă, ce să vezi, românii se mai și împuținează prin imigrație după ce că sărăcesc…
Și la capitolul speculei de cea mai joasă speță practicate în domeniul prețurilor energiei, ar mai fi o discuție legată de firmele distribuitoare. Multe sunt niște încropeli de apartament, dar cu profituri cât filiale de multinaționale. Credeți că în acționariatele acestora veți regăsi oameni obișnuiți, afaceriști ridicați prin propriile puteri sau o multitudine de personaje conectate cu „dumnezei” ai mediului politic?
Cum credeți că s-a ajuns, de la monopolul de stat, la un alt monopol, cel al OPCOM (filială a transportatorului național de electricitate, Transelectrica, care are rolul de administrator al pieței de energie electrică, adică tot statul) pe bursa de energie electrică?!…
Și în aceeași categorie, a păstrării unor avantaje materiale pentru o grupare de la vârh, politic-oligarhică, intră și „periculoasa” măsură de implementare a „0 taxe pe salariul minim”, pentru a reduce povara fiscală pe salariile mici.
Păi, cum, să dispară marea sursă de venituri la buget, cea a sărăcimii pe care statul o jupoaie cel mai eficient? Fiindcă cei cu salariul minim sau aproape de acesta nu au nici capacitatea și nici dexteritatea de a-și salva prin cheltuieli anumite venituri, prin „detașări” în zone mai slab fiscalizate, gen off-shore, și nici bani de avocați cu care să se salveze dion fața popririlor și executărilor silite?
Măsura de reformare a pensiilor speciale, astfel încât toate pensiile speciale să fie aliniate la principiul contributivității până la final de 2022, este una dintre cele mai grave îndrăzneli pentru care planul de guvernare al USR-Cioloș n-are absolut nicio șansă în majoritatea partidelor „vechi” – PSD, PNL, UDMR.
Gândiți-vă doar câți de la PNL, PSD, UDMR au între frați, părinți, unchi sau bunici beneficiari de pensii speciale și câți din USR se gândesc măcar că poate în viața asta vor beneficia de așa ceva.
Mai mult, așa cum vă spunea colegul Iulian Grosu chiar aici, pe Alternativa – Jurnalism fără mogul, în timp ce oamenii mor pe capete prin spitale și mai mulți pe la poarta lor, în timp ce țara este practic neguvernată, cu un prim-ministru ajuns ciuca batjocurii inclusiv pe la colțurile culoarelor propriului partid, parlamentarii PNL și PSD din Comisia Juridică a Camerei Deputaților au votat acum cinci zile împotriva eliminării pensiilor speciale pentru primari și viceprimari!
Pensii speciale pentru primarii Eugen Durbacă, Marius Stan și Ionuț Pucheanu. PSD și PNL au făcut blat pentru adoptarea acestei legi
Peste măsurile care i-ar afecta pe „oligarhii politici” ai României direct la bani, mai sunt câteva măsuri puse în brațe președintelui care fac din start imposibilă numirea unui guvern, fie el Cioloș sau de orice altă culoare politică și cu ce prim-ministru în frunte, care propune așa ceva.
Una este desființarea SIIJ până la final de octombrie 2021 și adoptarea legilor Justiției până la final de 2022, obiectiv cu care UDMR, balamaua tuturor coalițiilor de guvernare din ’90 încoace, este întrutotul în dezacord.
O alta este revenirea la alegerea primarilor în două tururi de scrutin până în martie 2023, condiție cu care nici PNL, nici UDMR nu pot fi de acord fiindcă și-ar da singure, ca partide, cu tesla la temelia multor „monopoluri” multi-mandat pe scaunele de primari.
Iată de ce nu ați auzit nicio literă din partea președintelui Iohannis vizavi de obiectivele cu care au venit la el cei de la USR și pentru care le-a încredințat mandatul formării unui nou guvern.
Sunt obiective ce lovesc prea dur și prea adânc în însăși chintesența relațiilor de vasalitate din interiorul partidelor „tradiționale” ca să nu se sperie însuși președintele, cel care cu doar câteva zile mai devreme se posta peste constituție, în fruntea jocurilor pur politice de la vârful unui PNL cu un congres mai jalnic în organizare chiar și decât ultimul congres al PSD.
Programul de guvernare, șir de motive pentru nevotare
Dezideratele de mai sus sunt adevăratele motive pentru care atât reprezentanții PNL, dar și cei ai UDMR, nu pomenesc o vorbuliță despre ce le-a arătat Cioloș din rucsacul său.
Ci preferă să ducă discuția în cu totul alt plan, ba către lista de miniștri prezentată de Cioloș după refuzul PNL și UDMR de a colabora, ba către pretinse vini ale USR pentru căderea cabinetului Cîțu care, de fapt, a picat la vot prin moțiune susținută de majoritatea parlamentară unde USR nu face mare diferență.
Fiindcă tot ce a propus Cioloș nu ține de persoane, de culori politice, de coaliții sau mandate. Ține de principii, de tratarea României de bolile care o împresoară de 32 de ani.
Vezi aici Programul de guvernare pe termen scurt și mediu de care se tem majoritatea covârșitoare a politicienilor României
în foarte multe puncte, programul de guvernare – făcut, eviudent, nu de Cioloș, ci de o mulțime dintre cei care s-au adunat în partidele de „oameni noi”, USR și PLUS – este despre „bolile” României.
Desprte bolile pe care preferă românul majoritar să le lungească, evitând tăierea răului de la rădăcină. Boli de care profită oligarhia politică pentru a-și promova pe mai departe „tătucii” politici, stratificați și interconectați ierarhic prin disciplina de gașcă bugetofagă numit partid politic. De la nivel național, în Parlament și instituțiile centrale, la nivel județean, pe fiefuri tradiționale, până jos, la nivel local, în ultima comună dintr-un vârf de deal și fundătură de asfalt turnat preelectoral direct peste lut.
Și iată din programul de guvernare câteva lucruri despre care nimeni nu discută, tocmai fiindcă majoritatea cetățenilor și le-ar dori. Dar aceste măsuri nu ar fi în favoarea oligarhiilor create în rândul autorităților și instituțiilor naționale ori locale capturate, în rândul clasei politice majoritare sau al grupurilor de interese formate în jurul acestora.
De exemplu, cine nu și-ar dori asigurarea accesului pacienților non-COVID la tratament: menținerea funcționării spitalelor în format mixt, pentru a asigura accesul pacienților non-COVID la îngrijire medicală? Însă acest lucru i-ar slăbi puterile lui Arafat și ale întregii cleptocrații din sfera achizițiilor medicale.
Cine nu și-ar dori eliminarea accizei la energie electrică, reducerea cotei de TVA de la 19% la 5% pe o perioadă de 6 luni și exceptarea de la plata certificatelor verzi în factura consumatorului casnic? Și, dacă scade taxarea tarifelor la energie, acum în plin debut sezon de maxim consum, de unde bani de dezmăț bugetar?
Dar cine n-ar vrea debirocratizarea procedurilor legate de achiziția și utilizarea caselor de marcat, simplificarea regimul declarativ derogatoriu la ANAF pentru firmele suspendate temporar la ONRC sau ierarhizarea regulilor de interpretare și aplicare a legii fiscale într-o succesiune clară, astfel ca interpretarea normelor fiscale sau faptelor impozabile să fie în favoarea contribuabilului printr-o prezumție ce trebuie răsturnată prin probe de către stat?
Dar transparentizarea tuturor achizițiilor publice prin publicarea tuturor contractelor care presupun bani publici, într-o platformă ușor de folosit și în care informația se caută electronic cine n-ar dori-o?
Medicament dureros? Nicidecum. Doar radical
Dar introducerea concursurilor transparente în toate firmele de stat și eliminarea administratorilor speciali care tot preghătesc de 20 de ani multe dintre ele cică pentru „privatizare” (sau devalizare) cine n-ar dori-o?
Dar lucruri simple, elementare, precum accesul public al cetățenilor, pietonal și cu bicicleta, în pădurile din România prin modificarea Codului silvic, cine nu l-ar dori?
Ei bine, multe astfel de prevederi cuprinse în programul de guvernare pe termen scurt și mediu propus de USR prin Cioloș sunt nu doar de bun simț, normale, ci și dezirabile.
Dar când veți încerca să vă răspundeți elementar la întrebarea cui nu i-ar folosi tăierea multor rele de la rădăcină și deschiderea României spre reformele aducătoare de civilizație, veți înțelege de ce premierul Cioloș, lista de miniștri, dar în special programul de guvernare propus de oamenii noi – cu infinit mai puține spre deloc conexiuni la banul public față de cei din partidele tradiționale – nu au nicio șansă în fața unui Parlament dominat de clasa politică păguboasă a ultimilor 32 de ani.
Fiindcă România, la fel ca în cazul vaccinului anti-COVID-19, va pune propaganda înaintea rațiunii și temerile unui prezumtiv efect secundar înaintea certitudinii unei societăți blonave de peste trei decenii. Și, prin majoritatea aleșilor săi, va respinge o șansă de a se face bine chiar și cu prețul unui medicament mai degrabă radical decât dureros.
Dacă vrei să sprijini publicația Alternativa – Jurnalism fără mogul, o poți face AICI. Sau dă click mai jos, spre contul de Patreon, pentru donații. Mulțumim!
