Arhitectură de Gulag, pușcărie sau bordel | Noile blocuri sociale, sub ghettoul comunist
Reportaj, foto și video: Silviu VASILACHE și Mihai ANGHELUȚĂ, Jr.
Un cartier social cum nici comuniștii n-au îndrăznit să facă în anii în care România părea că se îndreaptă vertiginos spre Coreea de Nord a fost inaugurat în Galați. Pe banii contribuabililor, inclusiv ai unora dintre cei care îl vor locui, acest Gulag de tip nou demonstrează cât de mult disprețuiesc autoritățile civilizația, legea și cetățenii ale căror interese ar trebui să le slujească.
Oficial, cartierul social din Micro 17 din Drumul de Centură nr. 39E este funcțional și util celor care sunt nevoiți să facă această opțiune. De fapt, la această adresă se află deocamdată niște blocuri cu aparență de containere de sinistrați suprapuse, fără apă curentă, fără curent electric, dar cu o mulțime de utilaje și resturi de materiale de construcții împrăștiate pe aleile și prin parcările aferente.
Cheile de la locuințele cu pretenții de confort foarte scăzutau fost deja înmânate de Serviciul Locativ mai multor locatari-chiriași de pe lista de așteptare. Neoficial, locatarii care stau în cartierul social sunt de fapt niște sinistrați ai vieții, o condiție în care greu spre deloc își mai pot permite opțiuni sau preferințe.
Proprietarul își șantajează chiriașii
Oficial, se poate locui în acest cartier de tip Gulag, cu uscătoare de rufe pe sistem frânghie, întinsă între suporți postați tacticos pe lateralele clădirilor de un gri sinistru, botezate invariabil cu M (probabil de la „module”) și cifre.
În realitate, locuințele nu beneficiază încă de utilități. Cu un cinism vecin cu abuzul, Primăria a lăsat în sarcina chiriașilor taxele de racordare la apă și curent electric, dar și încheierea contractelor. Numai la Electrica, chiriașii trebuie să plătească, inclusiv pentru achiziționarea contorului (!!!), aproape 500 de lei. Ca și cum chiriașii Primăriei și-ar însuși dreptul de proprietate asupra acestui dispozitiv indispensabil unuii furnizor legal, care nu taxează după ureche și bunul plac.
Iar suma de mai sus este smulsă din buzunarul unor amărâți pentru care o chirie de 600-700 de lei lunar – pentru un apartament decent de două camere, prin Aviației sau în altă periferie, de exemplu – ar fi de nesuportat. Altfel nu ajungeau în aceste cuști cu numere pe ușă.
Perioada de așteptare la mâna furnizorului este inclusă supliciului – o lună inclusă din oficiu până la livrarea efectivă a primului watt. Practic, Primăria, șantajându-i pe față pe cei care așteptau de cine știe câți ani să se mute sub un acoperiș fără găuri și cu apaă curentă, eventual și caldă, și-a scos pârleala unor costuri care ar fi trebuit plătite din start din propriu-i buget, în calitate de proprietară. Altminteri, reiese că municipalitatea gălățeană a construit și dat în folosință cel mult niște boxe, fără apă și curent electric – implicit și fără căldură – neîncadrabile la categoria spații de locuit.
Camere de bordel sau pușcărie
Oficial, chiria a fost fixată deocamdată la prețuri simbolice, în jurul a câteva zeci de lei lunar, în funcție de mărimea „apartamentului”. Dar în spatele anunțatelor „contribuții pentru întreținerea zonelor comune” se pot ascunde multe capcane pecuniare. Rămâne de văzut.
Săptămâna trecută, în câteva dintre blocuri locuiau doar doi-trei chiriași cu membri ai familiilor lor. Unul cu soția sau prietena, altul cu copilul și cu mama. Un altul stătea singur fiindcă soția însărcinată și copilul de doi ani nu puteau viețui fără apă și curent. Majoritatea covârșitoare a chiriașilor, deși au făcut recepția locuinței, stau altundeva. E greu pe căldurile astea să cari apă la bidon de la cișmea și să stai serile pe întuneric, cum stăteau actualii refugiați în cartierele lor de baștină, sinistrate de teroriștii care au bombardat rețelele de utilități.
„Apartamentele” sociale cu greu pot fi numite locuințe, poate doar camere de hotel de tineri plecați cu rucsacul în spate să cutreiere lumea. Spațiile sunt meschine, respectiv 16, 19 și 23 mp „apartamentele” de o cameră, două, respectiv trei. Și vorbim aici de suprafețe totale!
De înălțime nici nu trebuie să mai discutăm, și aceea este cu cel puțin 30 cm sub cea minim legală. La câtă suprafață și ce înălțime au locuinețele lor, acestor chiriași ai Primăriei le va fi dificil la iarnă și să-și monteze un brad mai de dai-Doamne de Crăciun…
Sursa video: YouTube | S-a folosit Online Video Converter
Când intri în așa-zisa locuință, holul este de fapt și cameră de zi, dar și bucătărie. Iar dimensiunea este mai mică decât a unui hol de la blocurile Primăriei de pe Traian, unde stau, de exemplu, tot felul de înalți funcționari, mai stăteau și fete de primari etc. În baia unui apartmanet social din Micro 17 nu trebuie să te apleci prea tare deasupra vasului de toaletă ca să nu dai cu fruntea de chiuvetă. Iar la duș te speli fără a îndoi prea mult coatele! Frigiderul și mașina de spălat trebuie trase pe rând în spațiul care mai rămâne sub boiler, boiler care îi stă chiriașului deasupra capului când se așează la masă.
Dormitoarele sunt exact cât dimensiunile unui pat matrimonial serios. Deci, pe lângă cel de tip cameră dublă de cămin studențesc cu care au fost dotate, se poate merge în picioare, pe două laturi. Fereastra dormitorului este fie cât una de baie în blocurile normale, fie una normală la camerele care au dormitorul în vecinătatea culoarului de palier. Doar că aceea dă, ați ghicit, în holul blocului. Dacă nu va fi „blindată” cu pături, ziare sau alte materiale opace de către chiriașul care preferă astfel să se ilumineze doar artificial decât să fie spionat în propriu-i pat, ea va putea fi folosită de nspectorii Primăriei, curioși să vadă ce face locatarul în locuința statului, ca o uriașă vizetă, mult mai generoasă decât cea a ușilor de la pușcărie.
Ca să facem totuși haz de necaz, dacă asemenea blocuri s-ar fi dat în folosință în celebrul Cartier Roșu din Amsterdam – unde doamne virtuoase își așteaptă clienții unduind ademenitoare în vitrine – probabil că ar fi avut un succes imens.
Standarde din altă epocă și altă lume
Așadar, standardele locative din cartierul social inaugurat de primarii Stan și Pucheanu (da, dublă inaugurare!) sunt o poveste. Izolații cu spumă, pereți cu rigips, linoleumul imită parchetul pe dușumea, fereastra din dormitor dă pe casa scării, bucătăria este între antreu și balcon iar baia este în debara. Intimitatea rămâne o dorință cu risc ridicat. Suprafețele de minim tehnic locuibil sunt și ele o pretenție exagerată, clasa de confort la Galați fiind sub cele de la ghettourile comuniste ale anilor ’80 din secolul trecut care totuși ofereau cel puțin 37 mp – cameră și dependințe.
La blocurile tip Mazăre-Constanța, spațiul vital este o șmecheria tipică Primăriei Galați – nefiind delimitat de pereți, schițele pot suprapune același spațiu pentru două sau trei funcțiuni, adică baia este și debara, bucătăria este și cameră, balconul este și bucătărie. În balcon s-a făcut economie și la termopane, scoțându-li-se balamalele de dublă deschidere.
Dacă ferestrele nu se închid bine, ușile din termopan te pot închide automat pe balcon, neavând mâner și pe exterior. Totuși, din dormitorul fără lumină naturală poți ieși pe fereastră direct în holul blocului, singurul relativ supradimensionat, unde poți trage din țigară, de nervi.
Deși nici asta nu poți să faci fiindcă nu am văzut pe undeva vreun hidrant, ci doar un fișet din tablă roșie, ca la 1900, cu o lopată, un târnăcop și o găleată înăuntru, alături de un singur (!) stingător, drept mijloace PSI.
Chiria ieftină care va arde cu utilitățile la buzunare
Fiindcă ieftineala din prețul chiriei are și revers, materialele precare din care sunt făcute apartamentele sociale își arată limitele. Nu se pot găuri pereții care, din rigips fiind, nu pot susține nici măcar un tablou, darămite un aparat sau raft. Este interzisă folosirea buteliilor de aragaz. Chiriașii au pe inventar câte o plită electrică cu două ochiuri la care trebuie să se gătească uneori și masa a cinci-șase persoane.
Încălzirea se face prin panouri radiante electrice, atârnate de pereți, apa caldă vine din boilere dintre cele mai ieftine. Nici nu are rost să ne gândim cât vor fi notele de plată la Electrica iarna și nici ce căderi de tensiune vor fi pe transformatoarele de la care este alimentat acest cartier nefericit.
Locatarii fac bășcălie și spun că singurul lucru de calitate este ușa de la intrare. Au trecut prin două deschideri oficiale ale cartierului – și în mandatul lui Marius Stan, și în mandatul lui Ionuț Pucheanu. Nici atunci, nici acum, inaugurarea nu pare a fi o treabă serioasă. Este doar fațada ce maschează încă o improvizație locativă, de factură dubioasă ca și proiectul în sine.
Inaugurată la dublu și cu mult fast, această realizare trans-mandat ridică de fapt rebuturile locative socialiste din Micro 40 la rangul de „risipă comunistă”. Unde mai pui că nici actualul primar nu se lasă. După ce a întârziat inaugurarea ghettoului din Micro 17 pe motiv că locuințele nu corespun minimelor norme legale, acum, alături de acestea, mai înalță vois încă două blocuri de apartamente cu vizetă…
Mai jos, vedeți și un film lămuritor ca să înțelegeți cât de departe a ajuns Galațiul în hăul întoarcerii la vremurile de dinainte de 1989.
