Primarul propune plăți și achiziții de care nu are habar, firmele publice locale se îndreaptă spre faliment fără ca autoritățile să știe, bunurile publice sunt folosite cu taxe ridicole, se plătesc servicii minimale, dar supraevaluate, domeniul public este la cheremul profitorilor, iar, din cât se mai colectează la buget, majoritatea se duce pe salariile nesimțite din Primărie.
Apelez la memoria dvs.: când s-a mai întâmplat ca firme ale municipalității să intre în situații vecine cu falimentul și să se afle asta abia în ultimul moment?
Cum putem spune despre Transurb, unde informația despre conturile blocate ați aflat-o de la noi, citind Alternativa – Jurnalism fără mogul. Iar abandonuri succesive din poziții manageriale de vârf au confirmat faptul că societatea este într-o situație foarte gravă deși are practic monopol pe transportul local în comun.
Sau putem exemplifica cu recenta dezvăluire a conturilor blocate de la Calorgal, despre care s-a aflat întâmplător, din niște discuții ivite în timpul ședinței de consiliu local. Dar nici până acum nu știe ce datorii au dus la acestă situație, cât din asigurările și contribuțiile angajaților acestei societăți către stat sunt actualmente neplătite…
În schimb, s-au mai vărsat niște milioane de euro în această gaură neagră, salvându-se probabil managementul societății de la o situație ce frizează penalul pentru a se asigura perpetuarea alianței ALDE-PSD în Consiliu…
Când s-a mai întâmplat ca bunuri publice, cum sunt Sala Sporturilor, Patinoarul, Baia Comunală, stadioanele Dunărea și Municipal (ex-Gloria) etc., să fie exploatate plătindu-se municipalității doar 3% (trei la sută!) din încasări? Fiindcă atât au votat otova aleșii locali acum două luni, deși, de la înființare FSG fusese condiționată cu 30%…
Când s-a mai întâmplat ca domeniul public să fie la cheremul oricui dorește să facă pe el afaceri și să plătească 0 lei pentru a-l ocupa? Ei bine, din răspunsul dat de Primărie jurnalistei Anca Melinte, reiese că „în prezent nu sunt în derulare contracte având ca obiect închirierea domeniului public în vederea amplasării mijloacelor de publicitate”. Adică tot ce vedeți panouri de reclamă prin oraș ocupă teren public gratis și bine-merci.
În timpul acesta, Poliția Locală umblă cu atenție prin oraș, cu ochii larg închiși, să nu cumva să-i vadă pe cei care, suspectați de culoare politic corespunzătoare, pun panouri publicitare neautorizate pe domeniul public, care demolează fără autorizație sau lasă construcții neterminate sau în ruină, de decenii.
În schimb, vinovații zilei, sancționați cu impozit 500%, sunt bieții pensionari, locuitori ai blocurilor vechi, rusești, de la Grădina Publică. Care, deși proaspăt văruite, cică strică aspectul orașului!
Iar asta după ce, oricum, impozitele și taxele au crescut la maximul permis de legile strâmbe date de așa-zișii sociali și democrați de la guvernare, dar pentru persoanele fizice…
Chiar și atunci când nu cochetează cu falimentul, firmele municipalității, umbrele angajatoare multor trepăduși de campanie, participă la golirea pungii cu bani publici cu sume nejustificate. Crescând tarifele serviciilor prestate Primăriei, de exemplu cu 30%, peste noapte, cum s-a votat fără crâcnire, la propunerea primarului, pentru Gospodărire Urbană.
Practic, pentru beneficiile funcției de primar, cu salariu dublat față de cât avea precedentul primar, pentru o schemă de trepăduși gonflată fără precedent – urmăriți câte persoane foșgăie mai nou prin departamentele de presă, imagine, confetti și artificii ale Primăriei – Ionuț Pucheanu a lăsat Galațiul la cheremul profitorilor.
Cu un Consiliu Local înclinat puternic spre stânga de triunghiul PSD-ALDE-UNPR și o opoziție adesea habarnistă, nici nu trebuie să se chinuie prea mult.
Iar sub această apăsare de aroganță discreționară împletită cu inacțiune aproape complice, gălățenii sunt cei care achită nota de plată.
Cu un buget total mai mic cu 30% față de 2017, în Primărie se lăfăie un fond de salarii dublu față de anul trecut.
În timp ce banii de investiții sunt la doar jumătate din dezmățul salarial și mai sunt și grevat de contracte cu mare „valoare adăugată” – borduri care se pun mai nou pe două rânduri, gazon pretențios de trebuie udat continuu, giratorii la preț de intersecții supraetajate sau cârpeli care costă cât reabilitări complete…