Galațiul, pe vremea când oamenii călătoreau într-un picior pe scara tramvaiului și se țineau de ușile larg deschise. „Da, dar pe vremea aia lumea măcar avea unde să muncească”

O astfel de ipostază ca cea din poza de mai sus pare ireală în ziua de azi. Să vezi oameni circulând pe scara tramvaiului este ceva de neimaginat. Cei mai tineri nu au astfel de amintiri, dar cei trecuți un pic mai mult prin viață pot depune mărturie că așa s-a circulat în Galați, ani la rând, pe vremea lui Ceaușescu.

În ziua de azi, niciun vatman nu mai pornește tramvaiul din stație cu ușile deschise. În plus, parcă astăzi nici nu mai sunt atât de mulți călători încât să fie nevoie să se circule într-un picior pe scara vagonului.

Sau, cine știe, poate că în ziua de azi sunt mai multe tramvaie, care vin cât de cât regulat, și nu are rost să îți riști viața, să te înghesui în vagon de parcă aia ar fi ultima cursă din secolul ăsta.

Pare greu de crezut, dar așa se circula în Galați, înainte de 1989, la orele de vârf, adică dimineața și după-amiaza, când oamenii mergeau sau veneau de la serviciu, elevii se duceau la școală etc.

Fotografia rară de mai sus a fost făcută în anul 1982, la capătul liniei de la Combinatul Siderurgic Galați (CSG).

Așa veneau muncitorii la serviciu în Combinat și la fel plecau către casă: într-un picior pe scară, cu corpul în exteriorul vagonului, ținându-se de ușile larg deschise.

Vatmanul nu avea cu cine să se certe, căci oamenii îi strigau să pornească tramvaiul, să îi dea bice, pentru că sunt cu toții grăbiți.

Următorul tramvai venea în stație naiba știe când, că nici cei din dispecerat nu credem că aveau idee. Așa că gălățenii se înghesuiau în vagoane de parcă acela era singurul tramvai din oraș.

Conducătorii de atunci ai Galațiului nu dădeau nici doi bani pe cetățeni, îi durea în cot de faptul că era datoria lor să asigure condiții civilizate de transport și în deplină siguranță oamenilor.

Americanii aveau zgârie nori încă de pe la 1900 și ceva, iar la noi, în Galați, în anul 1982, adică nu cu foarte mult timp în urmă (numai 42 de ani), oamenii mergeau pe scara tramvaiului, punându-și viața în pericol.

Știm, o să spună unii că n-a murit nimeni călătorind pe scară, cu tramvaiul sau cu autobuzul, pe timpul lui Ceaușescu.

Posibil, dar nici nu credem că era mare fericire pe capul gălățenilor obligați să călătorească așa, ca niște suboameni.

Fărămogul.ro are nevoie de sprijinul vostru. Donați o sumă de bani (în lei) în contul de mai jos al Asociației ALO și susțineți publicația faramogul.ro

RO 62 BREL 0002 0014 6866 0100

Nu de alta, dar am prins și noi vremurile alea, că aveam 15-16 ani la „revoluția” din 1989 și nu ne-a venit niciodată să chiuim de bucurie după o astfel de călătorie pentru care, e adevărat, nu mai plăteai bilet.

Nu era bine nici pentru cei aflați în vagon, care stăteau ca sardelele, și, logic, nici pentru cei care mergeau pe scară, care puteau să cadă oricând din vagon, la primul hop.

Dar, cu siguranță se vor găsi unii care să ne urecheze și să ne atragă atenția, susținând că:

„Pe vremea aia măcar oamenii aveau unde să meargă la muncă, nu ca acum…”.

Au și ei dreptate…

Foto: Richard Lomas, via Facebook/TramFan

Urmărește faramogul.ro și pe Google News

Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să ne ajuți să continuăm, ne poți face o donație dând click și AICI. Sau poți da click mai jos, spre contul de Patreon al ALTERNATIVA – Jurnalism Fără Mogul. Mulțumim!

E suficient un click ca să-i ajuți pe Fărămoguli!