În Galați, sărăcia se agravează și prin fudulia autorităților locale dublată de un dezinteres major vizavi de starea financiară și posibilitățile de cumpărare reale ale cetățenilor.
În schimb, autorităile manifestă un interes pentru taxe cât se poate de mari și, dacă se poate, pentru mai nimic. Aceasta deoarece bugetul este îngenuncheat de cheltuielile de funcționare ale aparatului supradimensionat dar și „firmele de casă” așteaptă cu pungile larg căscate.
Astfel, inițiative lăudabile se transformă în operațiuni de spoliere sistematică a cetățenilor. De exemplu, parcările rezidențiale care – scoase la licitație speculându-se numărul lor de câteva ori mai mic decât cel al deținătorilor de automobile – ajung să coste și de câteva ori mai mult decât în orașe cu pretenții gen Cluj-Napoca, Oradea etc. Plaja Dunărea care, reabilitată din banii cetățenilor, îi așteaptă pe aceștia cu prețuri de două ori mai mari ca în alte orașe și o ofertă de spațiu și facilități de câteva ori mai slabă.
Târgurile și festivalurile cu vânzare de produse organizate de Primăria Galați, din bani publici, au devenit doar un mod prin care câteva firme „abonate” la finanțări nerambursabile de la buget își ghiftuiesc propriile cifre de afaceri iar cetățenii pot, cel mult, să se bucure de produse relativ mediocre dar la prețuri uriașe.
Exemple elocvente sunt cele mai recente manifestări culinare organizate la Galați, de Ziua Marinei și în ultimul weekend. Iar pentru comparație vă vom da un exemplu din alt oraș european, care nu este nici Bruxelles, nici măcar Bratislava, ci doar Brăila.
Festivalul „Merinde și cultură urbană” de pe 12-15 august trebuia să includă
„demonstrații culinare – show-uri gastronomice live, o adevărată călătorie gastronomică, momente artistice susținute de renumiți artiști stradali și de spectaculoase reprezentații de artă stradală.”
Și mai erau înșirați și vreo 15 artiști din care noi nu am auzit să fi fost prezenți mai mult de doi-trei. Adică Cezar Hăbeanu – un muzician stradal excepțional, fost jurnalist dealtfel – și încă unul sau doi „trubaduri”, care se pare că au venit din proprie inițiativă să cânte fiindcă pe Faleză a defilat mai mult popor decât de obicei și era sărbătoarea Sfintei Marii, nicidecum la festivalul în sine.
Problema majoră vizavi de acest „festival” plătit delor de la Autentic Events cu câteva zeci de mii de euro din bani publici este că numai demonstrații culinare, showuri gastronomice și alte reprezentații de artă stradală nu s-au ținut acolo. Ci a fost un biet târg, mai degrabă rural, obosit și vai de el.
De ce?
Fiindcă negustorii nu prea s-au înghesuit să participe și mulți dintre ei consideră că bine au făcut cei care au ales alte locații – ca de exemplu Brăila – sau au preferat să stea acasă decât să-și trambaleze rulotele, sculele, produsele și eventual și familia până la Galați.
Fiindcă Autentic Events, pe domeniul public pus la dispoziție de către Primărie pe aleea falezei inferioare, a perceput comercianților taxe de participare uriașe.
De exemplu, pentru un spațiu de 3×3 m, taxa a fost de 1.800 de lei. Adică de 450 de lei pe zi!
Autentic Events, pentru cine nu știe sau a auitat, este o firmă abonată la șușe cu crăpelniță și târg semirural pe bani publici sau cu beneficiu gratuit de domeniu public gălășean. Am mai scris despre un târg de-al lor tot aici, pe ALTERNATIVA – Jurnalism Fără Mogul și înainte de pandemie.
Află Ce interes are Primăria să sponsorizeze manifestări lăutărești urât mirositoare
În prima zi, vineri 12 august, căderile de tensiune s-au ținut lanț. Deci nici acum Primăria Galați nu reușește să asigure tensiune la care să funcționeze cupoarele și aparatele de preparare ale vânzătorilor stradali la festivaluri.
Și veți vedea mai departe, în acest articol, că problema asigurării curentului electric necesar unui festival sau unui concert nu se manifestă doar pe faleză.
Pe tot parcursul așa-zisului festival, în fapt un târg de nici în comune nu-l vizitau mai mult de câteva zeci de săteni, fondul sonor pentru atragerea publicului nu a existat. Decât în măsura în care cei doi-trei trubaduri au binevoit să se manifeste plenar, cât i-au ținut și pe ei puterile. Și onorariile care probabil au lipsit din partea organizatorilor de vreme ce Cezar Hăbeanu, de exemplu, era foarte mulțumit de „atențiile” trecătorilor și n-a pomenit nimic de vreun onorariu primit de la Autentic Events.
În schimb, de banii primiți de la Primărie, așa cum bine știți, organizatorii s-au făcut că „uită” că ar mai fi trebuit să le livreze gălățenilor, pe 15 august, în ultima zi de festival, la finalul serii, un spectacol muzical – cu DJ, e drept – dar și focuri de artificii.
La Brăila, nu le-au luat, ba chiar le-au dat!
Noroc că, în paralel, pentru gălățenii care au vrut cu adevărat să se distreze în spiritul ultimelor sărbători ale verii, inclusiv în târguri stradale pentru toate gusturile și buzunarele, au avut o oprtunitate la Brăila, care-și serbează inclusiv zilele municipiului în preajma zilei Adormirii Maicii Domnului, adică Sf. Maria mare.
Diferența uriașă dintre tîrgul organizat la Galați cel de la Brăila – tot pe faleza inferioară – a constituit-o preocuparea autorităților vizavi de condițiile asigurate negsutorilor.
La Brăila, căsuțele de lemn ale municipalității, special confecționate pentru asemenea manifestări – folosite inclusiv la târgul de Crăciun, de exemplu – au fost amplasate, proaspăt reparate și curățate, dar și conectate la rețeaua electrică, de-a lungul aleii de promenadă.
În ce priește taxele încasate de municipalitate – deci nu prin intermediul vreunui organizator de evenimente – de la negistori, acestea au fost incomparabil mai mici.
Pentru o căsuță, timp de șapte zile, negistorii au plătit câte 540 de lei. Adică undeva sub 100 de lei pe zi. Nu 450 pe zi, ca la Galați!
Mai mult, meșteșugarii au avut gratuitate, ba și cazarea asigurată de către Primărie plus o masă caldă pentru o persoană pe zi. Numai să vină la târg.
Și așa au ajuns la târgul de zilele Brăilei și Sf. Maria inclusiv meșteșugari din Republica Moldova, ba și producători de vinuri și dulcețuri.
În plus, pe fiecare căsuță era afișat la loc vizbil, mare și citeț, numele meșteșugarului sau producătorului de bucate ori băuturei tradiționale și localitatea din care provine acesta, ca lumea să știe de la cine cumpără și cărei zone geografice să îi asocieze specificul produselor.
Diferența de organizare s-a resimțit clar, atât pentru clienți, dar și pentru negustori.
La finalul festivalului Merinde și Cultură de la Galați niște producători de kürtőskalács (colac secuiesc) din zona Harghitei se rugau de clienți să mai ia câte un colac, cu tristețea în glas a celor amărâți că se termină târgul și ei n-au făcut cine știe ce încasări.
La Brăila, niște producători ai aceluiași produs, la același preț, n-au prididit timp de 7 zile să tot învârtă la colaci încontinuu, coada la orele de vârf atingând și 10-15 metri pe două rânduri!
De fapt, ce s-o mai tot cotim printre diferite exemple – a ajuns Brăila, un oraș mai mic decât Galațiul, să aibă la aproape orice manifestare mai mult public, în mod clar, decât Galațiul. Se vede cu ochiul liber!
Prin urmare, se poate conchide că – atunci când nu o face cu mâinile propriilor angajați – Primăria Galați cel puțin favorizează colectarea, cu două sau mai multe mâini, de taxe de la negustori de către firme favorizate.
Ba chiar aceeași Primărie, în dauna cetățenilor, favorizează „înstăpânirea” pe domeniul public a unor organizatori de evenimente care uneori mai primesc la pachet și câte o subvenție generoasă de la buget, cu titlu de plată pentru iluzorii activități culturale.
Când vine însă vorba să arunce în sus cu banii strânși, Primăria Galați o face chiar cu abnegație am putea spune. Și cu rezultate minime ca relevanță sau chiar dăunătoare pentru buzunarele gălățenilor ce s-au lăsat amăgiți de reclamele propagandistice.
Un exemplu extrem de concludent este chiar festivalul Street Food recent încheiat.
Festival culinar cu rețetă bugetară
Pentru această manifestare predominant comercială, Primăria Galați, cu votul unanim al consilierilor și fără vreo discuție, a aprobat cheltuirea a 50 de mii de euro din bani publici.
În schimbul acestei sume, publicul a primit un lineup de artiști de o calitate cel puțin discutabilă vizavi de obiectivul generos exprimat în propunerea de proiect votată, respectiv
„promovarea principiilor multiculturalismului în rândul publicului gălățean” argumentată „prin concertele pe care le prezintă, proiectul are impact asupra tinerilor și adulților care se confruntă cu o lipsă de alternativă a (sic!) ceea ce reprezintă muzica comercială abordată în majoritatea festivalurilor cu profil gastronomic din țară (…) să aibă impact și asupra publicului tânăr în ceea ce privește genul muzical abordat de către noi.”
Mai exact, așa cum v-a relatat tot aici, pe ALTERNATIVA – Jurnalism Fără Mogul, și colegul Iulian Grosu, în afară de Corina Sîrghi și Taraful lui Jean Americanu – un indiciu de multiculturalism de tip Gabi Luncă, Romica Puceanu sau Cornelia Catanga pe stil nou – restul artiștilor prezentați nu știm ce alternativă necunoscută publicului tânăr ar putea reprezenta.
Fiindcă artiștii prezenți weekendul trecut în Grădina Publică fac parte din mainstream și încă din cel comercial. Deci festivalul nu înțelegem ce a adus nou și inedit.
Poate mai puțin Bosquito – așa cum bine a remarcat colegul Grosu – care mai degrabă au ajuns în underground fiindcă nu-i mai difuzează nimeni de vreme ce nici n-au mai fost în stare să scoată nimic notabil de aproape 10 ani și se bazează tot pe hiturile lor de acum peste 20 de ani…
Dezamăgire mare la Street Food Festival Galați 2022, făcut din bani publici. Unde este „mâncarea sănătoasă” promovată de organizatori? Și expirații de la Bosquito ce au căutat la festival?
Dar tot contra generoasei subvenții bugetare, publicul gălățean a primit o ofertă de produse gastronomice care nu doar că nu „promovează un stil de viață sănătos atât din punct de vedere fizic, mental cât și spiritual”, cum se lăuda proiectul. Fiindcă burgeri cu extra brânză topită, cartofi prăjiți, sosuri pe bază de maioneză și rețete cu pane și făinoase cât cuprinde numai a sănătate nu rimează.
Ca să nu mai vorbim despre faptul că prețurile au fost la nivelul celor din țări cu salarii de 2-3 mii. De euro, nu de lei.
Cu o stipendie de la buget de câteva ori mai mare față de cât s-a plătit pentru toate manifestările din Galați de Ziua Marinei și zilele de weekend care au precedat-o, Food Festival a adus prețuri care urcau de la 15 lei o porție de cartofi simplă, de 150 g, la 55 de lei un burger!
Păi, la ce a mai subvenționat Primăria Galați festivalul culinar dacă prețurile au ținut marea masă a gălățenilor la distanță?
Unii vor spune că pentru programul cultural, adică pentru aducerea artiștilor. De fapt, din cei 50.000 de euro, doar zecime au mers pe onorariile artiștilor.
Dar oare nu trebuia să aducă asociația Why Not Us artiști unul și unul obligat-forțat la ce prețuri s-au practicat la așa-zisa manifestare gastronomică? Mai venea careva să plătească pe un burger cât la Londra, Paris, Viena sau Berlin (că în alte țări e și mai ieftin, lumea vrea delicatese la festivaluri, nu chifle și chiftele) dacă nu răsuna muzica?
În concluzie, Galațiul pare să fi devenit un oraș de aroganțe pe bani publici – „prăduire” a bugetului mai direct – și spoliere a buzunarului cetățeanului de rând, pe principiile și în stilul disprețuitor promovat de administrația Pucheanu. Micii comercianți, cei cu prețuri decente sunt alungați, dar sunt favorizați intermediarii și cei care pot rula sume consistente, „prăduite” de la buget, la care un comision ar fi, de asemenea, pe măsură.
În Galați, interesul nu pare a fi acela ca cetățeanul, dacă tot nu este bogat precum conducătorii orașului și bugetarii acestuia, măcar să fie protejat la un nivel decent, fără a i se diminua prea mult puterea de cumpărare. Nicidecum. Interesul este ca bani mulți să se concentreze în puține buzunare, probabil pentru a li se ține ușor și probabil cu multă și bine repartizată satisfacție socoteala.
Dacă-ți place ce citești și vrei să continuăm, ne poți face o donație AICI. Sau poți da click mai jos, spre contul de Patreon al ALTERNATIVA – Jurnalism Fără Mogul. Mulțumim!
