„Reîntronarea” lui Klaus Werner Iohannis ca președinte al României ar trebui să însemne cea mai bună ocazie de afirmare pentru „oamenii noi” din USR+Plus.
Spre deosebire strict de lideri, pentru marea masă de membri ai celor două partide aflate la început de drum, ar putea fi chiar o situație mai bună decât alegerea lui Dan Barna.
Bineînțeles, ar veni vremuri foarte grele pentru promotorii mișcării #FărăPenali dacă Viorica Dăncilă ar ajunge președinte.
Fiindcă chiar de-a doua zi de după instalarea Vioricăi în fruntea statului, ne-am putea trezi cu UDMR-ul sculat cu fața la cearșaful roșu-verde al duplicității singurei organizații etnice din Parlamentul României. Și, dimpreună cu ALDE și Pro-România – care deja au strâmbat cuiul și-și îndrumă susținătorii către votul pentru Dăncilă – s-ar transforma majoritatea fragilă din Parlament a liberalilor într-o amintire. Cu guvernare cu tot.
Iar USR și PLUS, alături de restul opoziției de dreapta, ar trebui să se întoarcă la lupta de gherilă cu neocomuniștii, cu injuriile, abuzurile și prigoana aferente. O luptă în care, fie că le-ar plăcea sau nu, ar trebui să țină, pe principiul unității dreptei, aproape de PNL și PMP, închizând ochii la meschinăriile politruce prezente din plin și în aceste două partide „pe stil vechi”.
Dar nici cu Dan Barna ajuns în jilțul de la Cotroceni nu le-ar fi fost prea bine „oamenilor noi”.
Toate neîmplinirile și nereușitele guvernării liberale de până la localele și parlamentarele de anul viitor ar fi fost, într-o mai mică sau mai mare măsură, decontate deopotrivă și de colegii lui Barna din USR, în special, și, tangențial, și de membrii partidului lui Cioloș.
Cu Iohannis în fruntea statului și o guvernare liberală, deci cu premizele depășirii – în sfârșit, după 30 de ani – a primitivismelor și josniciilor analfabetismului funcțional și discreționarului ridicate la rang de virtute sub guvernările dominate de PSD și sateliții săi, în sfârșit, în România, se va putea face politică la nivel european. Și acesta este cel mai propice mediu de afirmare pentru „oamenii noi”.
Autostradă pentru limuzina USR+PLUS
Modul de a face politică al „oamenilor noi” și ideile promovate de aceștia, cel puțin prin ceea ce au arătat până acum, este de nivel european. De un nivel la care s-a dorit mereu să se ajungă, dar de care nu ne-am apropiat măcar nici în cei mai democratici ani de după 1989 – în opinia noastră, perioada 1997 – 1999.
Modul de organizare și procedurile funcționale ale USR și PLUS demonstrează – și nu doar teoretic – apartenența la spațiul de valori european. Democrație internă mai puternică decât principiul disciplinei de partid, adversitate față de colaboraționiștii vechiului regim sau cozi de topor asemenea acestora și dornice să se infiltreze, dar și, poate cel mai important, o mare deschidere către cetățean și așteptările acestuia. Să nu uităm că USR, locomotiva Alianței 2020, a pornit dintr-o asociație civică, un ONG, cea mai democratică și transparentă formă de asociere posibilă.
Iată de ce, pentru noi, ca cetățeni, pentru interesul nostru ca plătitori de taxe, ca parte a contractului social cu un stat care mai mereu ne-a umilit și/sau ne-a abuzat, contextul în care se vor afla USR și PLUS până la alegerile locale și parlamentare de anul viitor este unul cum nu se poate mai bun în ce privește șansele noastre de a ne face auzite vocile și a ni se satisface deziderate stringente de 30 de ani încoace.
Dacă vor să-și demonstreze superioritatea în spectrul politic românesc, „oamenii noi” vor avea, cu Iohannis președinte și liberalii la Guvern cele mai multe șanse de afirmare. Vor putea să arate acum clar cu ce sunt ei mai presus, nu doar față de homo politrucus. preponderent în PSD-ALDE-Pro România-UDMR, dar și față de politicienii greoi, inerțiali în compromisuri mai mici sau mai mari, ai așa-zisei drepte tradiționale (PNL) sau de conjunctură (PMP).
Mai exact, scăpată din povârnișurile și hățișurile bazale ale politicii împânzite de grobieni și agramate, politica românească nu va mai trebui făcută din jeepuri greoaie, cu osii rigide și arcuri lamelare, ca de căruță, cu un consum uriaș de carburant, zgomot și mizerie cât cuprinde. Acum este momentul ca, pe autostrada deschisă de democratizarea spațiului politic, limuzina hibridă cu propulsie eco, cu procesoare de bord, camere video și senzori a „oamenilor noi”, să zburde în voie și să facă diferența de viteză în sincronizarea cu valorile europene.
Iar noi, cetățenii votanți, avem datoria ca, până la campaniile de anul viitor, să numărăm atenți și intransigenți, pe drumul lor spre o majoritate în administrațiile locale și forul decizional al țării, la câte borne esențiale se vor zbate să ajungă. Că avem destule: desființarea pensiilor speciale, revizuirea imunităților oamenilor politici, responsabilizarea instituțiilor care au în grijă siguranța, sănătatea și educația cetățenilor, o grilă unică și justă a salarizării la stat, transparentizarea cheltuielilor din asigurările de sănătate, fondul de pensii și de la buget în general, reformarea legilor electorale pentru primari dar și pentru reprezentativitatea în Parlament, reechilibrarea drepturilor și obligațiilor între patroni și angajați/sindicate, reformarea justiției, a cadrului legal al serviciilor publice și de utilități…
Oho, câte nu s-au adunat în 30 de ani de care nimeni nu pare să vrea să se apuce serios! Doar că, de la o vreme încoace, după cum au demonstrat ultimii doi ani și jumătate de protest aproape necontenit al societății civile, oamenii nu prea mai au răbdare. Și în niciun caz nu mai au răbdarea unui mandat întreg…
Cei ce vor să sprijine financiar activitatea publicației Alternativa – Jurnalism fără mogul o pot face accesând acest link. Sau pot da click mai jos, pe contul nostru de Patreon, unde de asemenea pot face donații. Mulțumim de pe acum!
