Nici măcar o investiție „sponsorizată” generos de statul capturat de PSD nu a ajuns la Galați, ci, fiindcă nu e nimeni orb, a nimerit fix alături, la Brăila.
România nu este încă o adevărată țară capitalistă, ci mai mult o însăilare socialist-iliberală. În România, statul, capturat de interese de grup partinico-oligarhic, atunci când nu manevrează piața prin propriile monopoluri, stabilește liderii din diverse domenii economice cu ajutoare de la buget mai mult sau mai puțin mascate.
Un bun exemplu este recent inițiativă de a finanța nerambursabil companii străine mari ca să facă investiții în România. De exemplu, ditamai Mercedes Benz va primi aproape 190 de milioane de lei dintr-o investiție totală de aproape 700 de milioane.
Un caz aparte și semnificativ pentrru regiunea Galați-Brăila îl reprezintă subvenționarea firmei TESLA Energy Storage din Cehia. Firma, condusă de o „veche cunoștință” a mediului de afaceri al „băieților deștepți din energie”, va primi 200 de milioane de lei de la stat pentru a implementa o investiție totală de 450 de milioane.
Interesant este că Dušan Lichardus – reprezentantul ceh al unei firme din Slovacia care a cumpărat marca TESLA a fostului conglomerat socialist de întreprinderi electrotehnice al Cehoslovaciei – nu este la prima sa afacere în România.
Absolvent, printre altele, al Institutului de Stat pentru Relații Internaționale al Ministerului Afacerilor Externe al Federației Ruse, Lichardus, prin fondul de investiții Dravus Investment, a deținut și operat până în 2019 un număr de 3 parcuri fotovoltaice în vestul României, în județul Bihor.
Prin urmare, Lichardus este un afacerist care cunoaște bine intrările la clădirea Guvernului României, iar corpooratismul afișat nu este neapărat capitalism. Ajutorul dat de statul român nu este din bani europeni, nu e un împrumut, ci bani nerambursabili care vor rămâne ai celor care-i primesc.
Așadar, comunitatea brăileană – unde TESLA, prin fabrica de echipamente pentru stocarea energiei, va crea 200 de noi locuri de muncă – va beneficia de un nou impuls de dezvoltare pe baza a 200 de milioane de lei din taxele și impozitele tuturor contribuabililor din România. Practiuc, milionul de la stat contra locul de muncă creat.
„Am ales acest loc (n.r. Brăila) cu multă grijă pentru că îndeplinea mai multe criterii: proximitatea faţă de portul Constanţa, zona liberă, profilul industrial al zonei şi dezvoltările semnificative pe zona de energie verde. România, ca ţară, a fost aleasă datorită orientării ei clare spre energia verde, sector în care are un potenţial natural semnificativ”,
a declarat Lichardus, „uitând” că mai aproape de Constanța sunt Tulcea, respectiv Galațiu, care are și „un profil industrial” mai pregnant decât al Brăilei.
În ce privește afirmația lui Lichardus că România a beneficiat de o alegere investițională în domeniul energetic datorită implicării sale, că țară, pe calea energiei verzi, și în acest caz ne rezervăm un drept de… rezervă.
Investițiile cu ajutor de stat sunt decise în ministerele care au legătură cu economia și, bineînțeles, cu banii. Așadar, investiția TESLA de Brăila se datoreaza „bunăvoinței” lui Adrian Câciu de la Finanțe și Florin Spătaru de la Economie. Amândoi pesediști, dar ultimul chiar și gălățean. Prin urmare, nici măcar colegii de partid ai lui Ionuț Pucheanu nu au avut curajul să aloce sute de milioane de euro în zona industrială și/sau liberă condusă de primarul PSD gălățean.
Cu toate că vorbim despre o investiție dirijată „de la Centru”, de milioane pentru care este de presupus că greu va răspunde cineva dacă se duc pe apa Sâmbetei sau a Dunării – dat fiind că sunt din buzunarele amărâților de contribuabili români, nu din visteria supervizată a UE – nimeni din conducerea centrală a PSD nu a avut curajul să-i lase așa la voia întâmplării și a lui Pucheanu.
Ce să mai vorbim despre investiții literalmente, integral private, când statul însuși, prin „capturatorii” săi n-are încredere în zona gălățeană?
Ionuț Pucheanu se poate imagina în orice viitor dorește, inclusiv în cel din Germania, vorba reclamei.
Prezentul este însă unul trist, dezolant. Unul în care nici în sistemul socialist-cvasioligarhic, de dirijare a investițiilor de la nivel central, nu se poate speră că cineva cu oarecare viziune și așteptări – măcar în termeni de gestionare rațională a cheltuielilor dacă nu și de profit – n-ar putea mai degrabă nimeri Brăila decât Galațiului.