Dar autoritățile degeaba s-ar oftica oficial în statistici dacă n-ar fi cineva să le colporteze mai departe inepțiile, în capul maselor. Și au găsit partenerul perfect pentru întins pelteaua minciunilor prin omisiune: presa atârnată la comunicate.
Adică acei jurnaliști care, mânați de servilism în fața oficialităților și grăbiți să nu apară vreo mărgică expirată la concurență fără s-o dea și ei, iau de bun și fără întrebări ori comentarii tot ce li se deversează c-un antet și o ștampilă.
Cel mai recent „fake news” este acela că Galațiul s-a umplut de rable. Prima verificare a acestei inepții o puteți face și dvs., cu nasul propriu: este că acum, când din țeava unuia iese benzină nearsă sau ulei ars, simțiți imediat mirosul neplăcut? Este că-l simțiți mult mai pregnant decât îl simțeați acum 10-15 ani?
V-ați pus și întrebarea de ce? Ei bine, fiindcă acum mașinile care poluează mult peste normal sunt relativ rare, acum 10-15 ani erau o regulă. Atunci erați obișnuiți să luați toată ziua în nări fum nefiltrat de catalizatoare, astăzi mașinile pe benzină cu carburator (gen Dacia clasică) sau Diesel cu antecameră de injecție (gen ARO) sunt niște rarități.
„Dacă în 2016 au fost înmatriculate 4.048 autoturisme cu o vechime mai mare de 10 ani, în 2017 numărul acestora a ajuns la 8.086. În ceea ce priveşte rata de înnoire a parcului auto, în 2017, maşinile noi reprezintă doar 0,07% din totalul înmatriculărilor”
explică comisarul-șef Cristinel Baciu, şeful Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatricularea Vehiculelor Galaţi pentru Viața liberă.
Așa, și? Câte dintre aceste înmatriculări făcute în 2017, care dublează nivelul anului 2016, sunt reprezentate de autoturismele cu număr de Bulgaria? Care, deci, oricum „locuiau” în Galați și înainte, doar că acum vor plăti impozite pe proprietate la Galați, nu în țara vecină. Și vor plăti asiguratori români, cu TVA și alte beneficii în România, nu în Bulgaria. Și ITP vor face aici. Deci, vor fi mai ușor de ținut sub control.
Și câte din autovehiculele înmatriculate „suplimentar” anul trecut aveau normă de poluare sub Euro 4? Ce este peste (Euro 5 și 6) oricum nu face nicio diferență în standardele de teste ale Registrului Auto Român și ale stațiilor de inspecție tehnică periodică fiindcă standardele nu au mai fost actualizate cu valori noi de prin 2008, este?
În ce privește întrebarea de mai sus, sursa Serviciului local de Permise și Înmatricularea Permiselor aruncă o apreciere fără nicio susținere concretă în cifre, dar cu terminologie înșelătoare:
„majoritatea achiziţiilor o reprezintă autoturismele cu norme de poluare NON-EURO, EURO 1, EURO 2 şi EURO 3”.
Achiziții nu-i totuna cu înmatriculări de vehicule noi. Adică, și dacă unii gălățeni sau cetățeni români în general și-au tranzacționat între ei mașinile vechi și clasă inferioară de poluare, tot la „achiziții” intră. Ca să nu plătească taxa auto introdusă de lacomul stat român inclusiv pentru înstrăinările de mașini deja înmatriculate în România, mulți nu duceau vânzarea-cumpărarea până la final, adică schimbarea proprietarului și în certificatul de înmatriculare, mergând pe „încredere”. Pe cei care și-au făcut „intrarea în legalitate” i-a socotit onor domnul comisar-șef?
Bineînțeles că nu fiindcă nici presa consemnatoare de comunicate de presă nu pune asemenea întrebări delicate. De fapt, nici nu credem că pune vreo întrebare în general și vă explicăm mai jos de unde conchidem asta.
Noi n-am reușit o zi întreagă să luăm măcar legătura cu purtătoarea de cuvânt de la Prefectură, instituția din care fac parte cei de la Permise și Înmatriculări. Darămite să mai și aflăm dacă aceasta ne poate da direct relații despre parcul auto sau trebuie să sunăm la serviciul specializat.
Deci vă dați seama cât de „comunicativă” este „reprezentanța” Guvernului în teritoriu. E clar că ziariștii ori acceptă să scrie „după dictare” ori deloc…
Socotirea asta a gradului de poluare după vechimea autovehiculului este de fapt o punere comunistoidă a tuturor în aceeași oală. Nu înseamnă că tot ce e vechi este și prost. De exemplu, subsemnatul am două mașini identice din 2001. Una primăvara, una toamna. Una este Euro 2, cealaltă Euro 4 fiindcă unii constructori au făcut saltul direct, fără să mai treacă prin Euro 3, cel puțin la benzină.
Nu mai spun că benzinarul meu de 139 de grame de CO2/km, indiferent că-i Euro 2 sau 4, poluează mult mai puțin decât Touaregul Primăriei. Cu 15 ani mai „tânăr” și Euro 6, acesta azvârle în aer aproape 200 g CO2/km plus ce alte minuni mai fumegă un Diesel cu 6 cilindri de 3.000 cmc. Deci, vreți să vorbim și de Touaregul Prefecturii, vechi de prin 2009?…
Pe principiul ăsta, al vechimii, poate ar trebui mai întâi să ne întrebăm de ce nu-și iau gălățenii mașini noi la străzi învechite, cu gropi nerezolvate din timpuri imemoriale – vezi denivelările de la aproape orice gură de canal sau intersecție cu linia de tramvai.
Sau să ne întrebăm de ce aceleași figuri tocite ne conduc de ani verzi, inclusiv pe la serviciul ăsta al Prefecturii, care face statistici trunchiate și, mai rău, trage și concluzii mincinoase, precum alea citate în Antidotul, cu o seninătate nedemnă de un cotidian incisiv:
„Efectele eliminării timbrului de mediu s-au văzut clar (…) mai ales în ponderea mașinilor cu an de fabricație înainte de 2007”
Adică, oameni buni, fiindcă s-a scos timbrul de mediu s-au repezit oamenii la mașini vechi, nu că n-au bani. Nu zău? Să înțelegem că Primăria are cele mai poluante autovehicule din oraș – autobuzele – fiindcă a achiziționat aceste jalnice SH-uri „cu autoaprindere” pe vremea când taxa auto era, culmea!, în vigoare?
Nu mai spunem că, dacă ar fi cu adevărat să se preocupe de sănătatea noastră, Prefectura, și nu un biet serviciu de înmatriculări, ar putea lua la rost edilii vizavi de niște poluatori mai importanți decât autovehiculele cetățenilor. De exemplu, de câți ani nu mai plătește taxe de poluare ArcelorMittal (și din câte știm noi nici cei care exploatează halda de zgură), grație unor procese pierdute aproape prin neprezentare, parcă voit, de Primărie?
Tot pe principiul „învechirii”, la ce să te aștepți de la o instituție în fruntea căreia, cel puțin la Galați, nu s-a găsit alt prefect mai luminat decât cel care a mai fost în post și între 2013-2016, un constructor închipuit de vehicule pe pernă de aer care n-a fost în stare să organizeze o intervenție decentă la inundațiile din 2016…