Facebook nu este despre libertatea de exprimare și punct. Ci despre libertatea celor cu bani mulți de a face regulile într-un spațiu pretins public.
Și acum încă se mai numără din greu la voturile americanilor, dar Mark Zuckerberg, patronul Facebook, știe de câteva zile cine trebuie să le fie președinte.
„Cred că rezultatul alegerilor este clar acum şi că Joe Biden va fi următorul nostru preşedinte. (…) Este important ca oamenii să aibă încredere că alegerile au fost fundamental corecte, iar asta este valabil pentru zeci de milioane de oameni care au votat cu Trump”,
le-a spus Zuckerberg fără ocolișuri angajaților săi conform înregistrării audio a unei ședințe de lucru obținute de BuzzFeedNews.
Ce-l califică pe Zuckerberg să decidă el înaintea biroului electoral central? Vreo covârșitoare experiență sau reputație de analist politic ori averea nemăsurată și puterea de influență?
La noi, dacă ai o opinie mai contondentă despre un baron PSD, ești imediat restricționat grav și rapid de către Facebook, printr-o măsură aparent direct proporțională cu sumele generoase cheltuite de conturile cu trei trandafiri în suflet pentru a promova nesfârșitele asfaltări, tăieri de panglici și alte gargariseri electorale.
Când am terminat articolul despre baronul PSD de Galați care dădea 90.000 de euro din venituri proprii în campania de la Locale, era 2:40 A.M..
AFLĂ cum a ajuns Baronul PSD de Galați, în topul banilor de campanie, cu Firea, Oprișan și Nicușor Dan! Dar Fotea și Oprișan au dat din buzunar, Firea s-a împrumutat, iar lui Dan i s-a donat
Nu am apucat să distribui acel articol – dată fiind ora târzie din noapte sau devreme a dimineții, cum vreți – decât pe un grup de Facebook sau două, naționale și vreo trei grupuri ”specializate” anti-PSD (”PSD ciuma roșie”, ”Românii, împotriva PSD” etc.), fiindcă, oricum, urma să fac grosul distribuirilor dimineață, la ore de trafic serios.
Deci, rezumând, articolul a apărut la 2:40, pe la 3 fără 10 am început să-l distribui, la 3 și 10 primeam deja mesajul de mai jos.
Vă dați seama, cât timp au avut la dispoziție cei care au raportat în disperare articolul? 10 minute? Or fi apucat măcar să-l citească în întregime? Nu mai zic să-l și înțeleagă?…
Dar oare câți or fi fost treji la acea oră din noapte ca să putem presupune că, din cauza unor raportări multiple, Facebook m-a blocat nu 48 de ore, cum se face în primă instanță, ci 7 zile!
„Poștașul” Facebook mâzgălește vederea
Nu mi s-a mai întâmplat așa ceva de prin anii 2012 – 2015, când o armată de postaci mă raportau frenetic, disperați pe practic singura voce din Galați care îl critica asumat pe primarul Marius Stan în primii ani de mandat.
Atunci, am trimis numeroase plângeri, direct în engleză, inclusiv lui Mark Zuckerberg, explicând că eu nu sunt un cont fake sau cu nume împrumutate. Nu sunt vreun postac de partid, ci o persoană reală, asumată, și – mai mult decât atât – un jurnalist, un formator de opinie pentru comunitatea în care trăiesc. Un om care-și valorifică și mizează exact pe relațiile sociale pe care le promovează chiar „întreprinderea” de pereți frumos zugrăviți a rezidentului din Palo Alto, California, SUA.
Adică, eu înțeleg că Fecebook s-a făcut un fel de poștă la vedere a mesajelor pe care vor să și le transmită oamenii. Dar chiar și așa, cu gândurile la vedere, cu inalienabilitatea corespondenței cum rămâne? Ce-ar fi fost dacă, pe spatele cărții poștale, unde-și scriau oamenii impresiile din vacanță, se apuca poștașul să-și scrie și el ofurile sau, și mai grav, să șteargă ce nu îi convenea șepcii lui?
Dacă tot au statuat instanțele că Facebook este spațiu public, libertățile, inclusiv cea de opinie și exprimare, nu funcționează ca într-un spațiu public? Sau li s-au acordat lui Zuckerberg et Co., din start, rolurile de polițiști și judecători deopotrivă?
Astăzi, tot mai intens și insidios, se încearcă acreditarea ideii că viitorul jurnalismului se naște pe rețelele sociale și, bineînțeles, în „cea mai mare parte a turtei”, pe Facebook și Instagram.
Acestea sunt dovezi clare că NU pe rețelele sociale – unde cenzura se poate face fără explicații, și banul pare să primeze – se află reperele democrației, libertății de exprimare și, implicit, al viitorului jurnalism.
Câți bani oare s-or fi vărsat până când Facebook a uitat ce admis acum cinci-șase ani, de vreme ce, în tot acest răstimp, nu am mai fost blocat nici măcar o dată, deși am făcut zi de zi ceea ce am făcut și acum aproape o săptămână, când mi s-a restricționat contul?
Acum nici nu m-am mai obosit, în afară de o scurtă notificare a dezacordului vizavi de măsura luată, să mai fac vreo plângere către Facebook.
În fond, care Facebook? Există Facebook România, știe cineva unde are sediul, câți oameni lucrează acolo, dacă plătesc taxe sau lucrează la semi-gri, precum șoferii de Uber? Și dacă ar fi niște persoane reale – și nu doar niște roboți programați să aplice criteriul sumelor vărsate, și nu al valorii – când ar fi avut timp să-mi citească articolul și să mai și decidă, pe argumente, că acesta trebuie interzis de la distribuireî baza unor neadevăruri sau a unor inexactități sau a unor susțineri calomnioase? Fiindcă insulte sau înjurături n-o să găsiți în acest articol.
Cititorule, dar și tinere jurnalist, nu uitați că viitorul jurnalismului nu este pe rețelele de socializare!
Libertatea ideilor, adevărul, jurnalismul – muzica de calitate care se ascultă de la sursă
Jurnalismul adevărat înseamnă asumare, pe persoană fizică, care devine publică, pe site-uri mai stângace sau mai elaborate, după puteri, dar întreținute cu chin, cu muncă asiduă pentru continut original, cu sacrificii financiare și demnitatea adevărului spus până la capăt. Fiindcă doar așa se obține un rating sănătos, crescând constant pe termen lung, și nu doar bufuri de imagine trecătoare.
Apropo, dacă Facebook își dorește să devină viitoarea platformă atotcuprinzătoare a jurnalismului global, câte burse sau ajutoare ați auzit să ofere jurnaliștilor? Măcar acum, în vremuri de pandemie, cum a făcut Google.
Citește Lista redacțiilor din presa locală care au luat bani de la Google
Dacă Facebook, vrea să le ofere un spațiu de afirmare a libertăților de opinie jurnaliștilor viitorului, ce platforme gratuite ați auzit că a creat, cum o fac de ani buni WordPress și Blogger (blogspot.com), de exemplu?
Rețele sociale precum Facebook, Instagram, sau chiar Twitter, sunt viitorul entertainment al publicității și, eventual, al bârfelor de la colț de stradă.
Pentru opinii argumentate – la fel ca și pentru principii, crezuri și credințe asumate – va trebui, în continuare să țineți legătura direct cu autorii. Șlagărele se aud pentru toată lumea la radio. Dar muzica de calitate se ascultă în săli de concerte sau acasă, pe un sistem audio high fidelity.
Dacă vrei să sprijini publicația Alternativa – Jurnalism fără mogul, o poți face AICI. Sau dă click mai jos, spre contul de Patreon, pentru donații. Mulțumim
