Firma care a câștigat licitația pentru executarea logoului și brandingului Galațiului a avut un noroc chior. Și ne chiorăște și de la obraz, pe față, cu așa-zisul plic.
Dacă cineva ar fi vrut să facă un ban ușor, logoul și branduirea unui oraș cu ceva clădiri istorice, niscaiva apă curgătoare și speranță de pod peste ea (cândva, într-un viitor oarecare), le putea găsi pe internet, cu sfântul „Goagăl”, la prima căutare.
La căutarea „logo city brand”, primul rezultat pe care îl întoarce motorul de căutare este „25+ best ideas about City branding on Pinterest | Portugal logo, City …” (vezi foto mai jos). Iar din acea pagină se poate merge, prin al doilea tab (buton), „City logo” (foto 2), direct la imaginile descriptive ale orașului Porto, din Portugalia (foto 3).
Porto a fost unul dintre cele mai îndepărtate orașe-port ale Imperiului Roman și se numea atunci Portus Cale. „Cale” era preluat din limba celților – care au cutreierat Europa înaintea romanilor – și însemna port. Cei care locuiau în port și castrul aferent se numeau „callaeci”, apoi, prin pronunție tot mai guturală, „galaeci”. De aici au rezultat numele de Gaia (vezi Vila Nova de Gaia, oraș în regiunea Porto), dar și vechiul nume de Galiția al actualei Spanii.
Coincidență (sau nu), Galațiul își trage numele tot de la Galiția. Dar este vorba de cealaltă regiune, cea care se găsea cândva preponderent pe teritoriul actualei Ucraine de vest – iar parțial și pe al Ungariei estice și Poloniei inferioare – numită așa de la triburile amestecate celto-germanice care trăiau acolo (Gauli). În analogie cu Halici/Haliț, apoi Galici/Galiț, capitala Galiției (astăzi Halici a rămas un orășel de câteva mii de locuitori în Ucraina), Galațiul de astăzi era numit și „Micul Halici/Galici/Galiț”, apoi Mica Galiție etc. de către cei care urcau pe Dunăre și Prut către Galiția. Denumirile au fost natural preluate de romanii familiarizați cu denumirile celtice de „cale” și „calaeci” și care apoi au construit aici un castru important (Barboși-Tirighina).
Pe de altă parte, în cealaltă parte a Europei, orașul Porto a dat însuși numele țării de pe coasta atlantică a Peninsulei Iberice (Portugalia) și este al doilea oraș ca mărime din aceasta, cu 2,4 milioane de locuitori inclusiv în suburbii.
Vechimea și frumusețea năucitoare a orașului așezat pe estuarul râului Douro, inclusiv impresionantele clădiri îmbrăcate în plăci de ceramică, l-au introdus pe Porto, cu centrul său istoric, direct în Patrimoniul Mondial UNESCO.
O branduire de geniu intrată în manuale
Firma de branding și imagine „White Studio” (Studioul Alb) din Porto a socotit o mare onoare oferta Consiliului Municipal de a furniza un rebranding al orașului.
„Provocarea din acest proiect era foarte clară: orașul avea nevoie de o identitate vizuală care să lucreze ca un sistem care să poată organiza și simplifica o comunicare cu cetățenii, punând laolaltă oamenii și Primăria. (…) Pentru fiecare cetățean, Porto este un lucru diferit. (…) Ne-am gândit la identitatea vizuală a lui Porto ca la un sistem viu. (…) Sistemul de ideograme este inspirat din plăcile albastre de faianță care acoperă atâtea clădiri istorice din oraș. Acestea nu sunt doar obiecte de artă bidimensională. Ele spun povești prin acele „azulejos”. Astfel, inspirația nu a fost doar vizuală, ci în special conceptuală.”
povestesc autorii conceptului. Iată mai jos, în imagini, rezumatul inspirației echipei de la White Studio.
După concretizarea ideii, a urmat popularizarea ei și, prin aprecieri și lipsa criticilor, aprobarea de către comunitate. Pentru asta, echipa celor de la White Studio s-a întrebuințat nițel, creând diverse și laborioase contexte de afișare a conceptului. Postere, afișe, panotaje, film de prezentare, dar și un perete placat cu faianță realizată special pentru promovarea conceptului. Priviți și vă minunați!
Bineînțeles, la o așa realizare, firma de branding, logo și imagine condusă de Eduardo Filipe Aires a ajuns vedetă instant, iar el însuși conferențiază cel puțin o dată pe lună prin diverse colțuri de lume (lume civilizată, desigur). Ultima oară alerga între Buenos Aires și Toronto, la niște simpozioane de profil. Practic, designerii portughezi din Porto au devenit standard de referință în branduirea de orașe.
De aceea conceptul lor s-a umplut de premii (D&AD – Design&Advertising, ED – European Design Awards), lumea îi cheamă și-i plătește să mai împărtășească din experiența și ideile lor, iar Google-ul îi menționează prioritar.
Acum, revenind la logoul Galațiului, ce șanse ar avea o firmă oarecare, din Clinceni de Ilfov, să pice cu inspirația fix pe aceeași idee genială pe care au avut-o, prin mult studiu, observație și analiză, membrii unei echipe de creație din celălalt colț de continent și civilizație în 2-14?
Dom’le, eu cred că nu trebuie să fim răutăcioși, șanse ar fi! Vorba-aia: câștigă unii și la loto, darămite o firmă atent selecționată, după un caiet de sarcini riguros, de către Primăria Galați…
Insulta din mijlocul mesajului
Ceea ce nu înțeleg însă eu la toată chestia asta este aluzia deloc fină și pusă chiar în mijlocul logoului. Creatorii susțin că este vorba despre crucea Sfântului Andrei. Adică cea de mai jos, un simbol puternic perpetuat de-a lungul veacurilor, prezent și în ziua de astăzi. A făcut diferența atunci când a fi creștin a însemnat a urma calea către civilizație, poate face inclusiv astăzi diferența între viață și moarte.
Dar haideți să fim serioși: unde ați mai văzut cruce în chenar? Spiritul omului e liber, cu atât mai mult spiritul său când e inspirat de divinitate.
De fapt, în mijlocul desenului celor care ne-au procopsit cu un logo de 7.000 de euro se vede foarte clar un plic. Un format C4 din ăla de au majoritatea în buzunar când se îndreaptă spre Spitalul Județean „Sf. Andrei”, de exemplu. Sau spre anumite birouri din Primărie, zic cunoscătorii.
Cam cât de arogant să fii, după ce ai câștigat caricatura de licitație organizată de Primăria Galați, pe banii acesteia adică ai noștri, să pui ca element central al logoului Galațiului plicul, adică șpaga?
Cam cât de proști să fim ca să fim așa de tare luați de proști?
