EXCLUSIV: Cu Primăria pre lege călcând… Paragrafele pentru care noul sediu se poate demola cu brio în instanță
Din complicitate sau poate dezinteres ori nepricepere, nimeni nu a expus argumentele clare ale încălcărilor de lege „(în)făptuite” la construirea noului sediu al Primăriei. Deși contestări palide au mai existat. Noi scriem exclusiv pentru interesul public general, inclusiv cel al respectării legii, așa încât vă prezentăm motivele legale pentru care noul sediu al Primăriei Galați ar putea risca demolarea, în caz că se va găsi cine să-l conteste în instanță.
În ansamblul arhitectonic al unei localități, planul de urbanism general și planurile de urbanism zonal ale Galațiului au caracter de lege. PUG-ul Galațiului a fost elaborat până de prin 2011 până în octombrie 2014, iar în vigoare a intrat în martie 2015. La câteva săptămâni după acesta, a intrat în vigoare și planul urbanistic pentru zone istorice protejate din care face parte și strada Domnească.
Clădirea noului sediu al Primăriei a început să fie construită în iulie 2015 și încalcă cu brio aceste planuri aprobate prin vot de Consiliul Local. Dacă o persoană fizică sau juridică, cum a fost de exemplu, în Capitală, Uniunea Salvați Bucureștiul, ar avea tăria să meargă în instanță pentru a contesta ridicarea mamutului ridicat abuziv între Prefectură și Casa Serfioti, această hidoșenie arhitecturală ar putea risca demolarea…
O realitate cenușie judecată după poze colorate
Noul sediu al Primăriei, după cu se știe, a trebuit să obțină, pe lângă avizele necesare oricărui proiect de clădire, și un aviz al Comisiei Zonale a Monumentelor Istorice de la Iaşi.
Văzând însă cum arată acum, aproape de inaugurare, noua Primărie și cum arăta ea în diferite proiecte (care au ajuns negreșit și pe mesele celor ce și-au dat avizele), te întrebi ce anume au judecat și avizat diverse instituții vizavi de realitatea prezentă astăzi în teren.
În toate aceste planșe de perspectivă – pe care sigur nu le-au făcut jurnaliștii acasă dar noi din presă le-am cules – clădirea trebuia să aibă elemente diferite de ce vedeți astăzi la intersecția Eroilor cu Domnească.
În planșe se poate observa un alt aspect a fațadei laterale dinspre Prefectură, o altă formă a acoperișului, o curbare a unei porțiuni din fațada dinspre Domnească, dar și o parte superioară diferită de cea inferioară, cu unfel de brâu care să „spargă” și să atenueze dungile de „zeghe” ale fațadei etc. Vă lăsăm pe dvs. să observați toate diferențele care nici nu sunt puține!
În final, nici nu mai vorbim de culorile generale care ar fi rimat nuanțele de ocru sau roșcat ale Palatului lui Ion Mincu (al Prefecturii) și ale Casei Serfioti. La fața locului veți fi loviți de dominația unui cenușiu tern și ieftin, pe alocuri accentuat de un auriu mat cu iz de turcism ieftin.
Practic, detaliile care s-au schimbat de la proiect(e) la construcție fac diferența. Dintr-un proiect cu aspect de centru cultural, sală polivalentă sau măcar centru de afaceri mai de fițe (în funcție de planșa pe care o analizați), a ieșit o clădire anostă, cu aer sumbru de hală de legume chinezească ridicată mai înspre granița cu Coreea de Nord.
Agresiune arhitecturală cu încălcare de PUG
Când am spus că noul sediu al Primăriei este o agresiune la adresa contextului arhitectonic al străzii Domnească, nu ne-am bazat doar pe o impresie subiectivă. Încălcările prevederilor din Planul de Urbanism General al Municipiului sunt evidente. Noi vi le cităm și dvs. puteți reflecta la ele comparând imaginile celor trei clădiri alăturate: Palatul Prefecturii, noua Primărie și Casa Serfioti.
„Arhitectura noilor clădiri se va subordona cerințelor de coerență a secvențelor particulare de țesut urban și va participa la punerea în valoare a caracteristicilor dominante ale acestuia printr-o expresie arhitecturală contemporană.”
În afară de „expresia arhitecturală contemporană” foarte clară, sugerând explicit dungile gratiilor de Jilava pe pereții noi Primării, poate cineva să spună cum rămâne cu punerea în valoare a centrului istoric al Galațiului prezent în special pe strada Domnească?
Planul Urbanistic Zonal pentru zonele protejate este explicit, stipulând:
„Pe teritoriul zonei protejate, nu se vor atribui autorizații de construire (…) pentru construcții sau categorii de lucrări care prin amplasament, arhitectură, dimensiuni și/sau aspect exterior sunt de natură să atenteze asupra percepției monumentelor, ansamblurilor, siturilor clasate, pesajului natural sau cultural, spațiului sau clădirilor protejate…”
… cum atentează, de exemplu, acest „cozoroc” metalic al ctitoriei lui Stan, continuate (fără alte obiecții în afară de lipsa momentană a banilor) de Pucheanu. Un acoperiș din bare de metal, butucănoase și mate, cu sticlă deja murdar-afumată, gen acoperiș de peron de gară, „eclipsând” zvelta clădire desenată de cel mai mare arhitect român ever! Al cărui nume, culmea!, îl poartă dealtfel și instituția de învățământ superior care pe unii îi face arhitecți, iar pe alții doar deținători de diplome…
Subtilitatea unui frigider la groapa de gunoi
Planul Urbanistic General al Municipiului este și mai strict vizavi de aceste prevederi care nouă, profanilor, ni s-ar putea părea relative precum versurile unei poezii. Referindu-se la orice nouă clădire, PUG susține că trebuie să se țină seama de caracterul zonei și caracteristicile clădirilor învecinate în ce privește:
„- volumetria: simplitatea volumelor, adecvarea clădirii, controlul imaginii din toate direcțiile (să vedeți ce hâd arată clădirea pe laterale și pe spate mai ales!, n.n.)
– arhitectura fațadelor: armonizarea cu scara străzii ca ritm al liniilor de forță verticale și orizontale (…), armonizarea cu vecinătățile imediate ca proporții ale lementelor arhitecturale, ca relief al fațadei, ca transparență a balustradelor, balcoanelor și logiilor
– materialele de construcție: armonizarea texturii finisajelor, evitarea materialelor care pot compromite integrarea în caracterul zonei… (deci metal și sticlă?, n.n.)
– culoarea: (…) respectarea ambianței cromatice a străzii (vezi să nu!, n.n.)”
Iar ca totul să fie foarte clar, PUG-ul fiind practic legea în arhitectură, mai jos se spune explicit:
„Se interzic imitații stilistice după arhitecturi străine zonei”
În niciun caz o hală de fabrică, în stil neo-bolșevic, între palatul neo-românesc și casa tip vilă neoclasică cu elemente renascentiste!
Edificatoare pentru „talentul” arhitectural în distrugerea contextului zonei este mai ales fațada dinspre strada Al. I. Cuza a Primăriei. Până și o carcasă de frigider abandonat într-o rână la groapa de gunoi are o estetică mai subtilă, după părerea noastră. Practic, în mod paradoxal, „fundul” de hală afișat de noua Primărie în strada Cuza – unde există destule clădiri vechi cu valoare arhitecturală (una, dealtfel, renovată superb de curând) – pune în valoare modul în care comuniștii au încercat (cât i-a dus și pe ei capul) o minimă „armonizare” a blocului Cristal cu liniile verticale ale Palatului lui Ion Mincu. Până și acest bloc comunist este mai discret și mai ancorat în peisajul străzii.
Pe noi, cel puțin, noul sediu al Primăriei Galați ne trimite, dincolo de asemănarea dintre partea din spate, total ruptă din context, și o carcasă de frigider abandonat, la un simptom foarte grav. Cel al brutalismului în arhitectură perpetuat din era sovietică și în capitalismul de cumetrie al epocii postcomuniste.
Un astfel de exemplu putem vedea la Chișinău, una dintre cele mai urâte capitale ale lumii. Arhitecții de acolo, în lipsa unei culturi profesionale solide, dar și năuciți de atracția pentru banii clienților mult mai puțin cultivați decât ei, dau naștere unor grozăvii chiar mai hidoase de la „modelele” bolșevice de la care au pornit.
*
* *
Într-un material viitor, foarte curând, vom enumera câteva încălcări grave ale planurilor de urbanism general și zonal, dar și ale Codului Civil – prevederi stricte, aritmetice, referitoare la cât spațiu verde trebuia să existe pe terenul ocupat de noua Primărie, de cât din acesta avea voie să fie ocupat de construcție, de ce distanțe trebuiau respectate față de vecinități etc.
Prevederi pe care nici geniul suprarealist al lui Gaudi nu le-ar putea contesta. Darămite vreun desenator-proiectant de cuști cu geamuri sau depozite cu acoperiș curbat…
