Hal de ministru. Vasile Dîncu de la Apărare n-a văzut atacul la 40 km de malul românesc, dar vede obiective militare în mijlocul unor zone civile, justificând victime nevinovate

Noroc că în România nu a ajuns războiul și Doamne ferește să ajungă cu așa conducători! Priviți ce catastrofă conduce Ministerul Apărării, un personaj care nu recunoaște o agresiune militară când o vede și nici nu înțelege că uciderea civililor neînarmați este crimă de război din orice unghi ai privi-o.

Invitat la Digi24 în seara primei zile a invaziei ruse în Ucraina, pesedistul Vasile Dîncu, ajuns în hora guvernamentală prin cârdășia retrogradă PNL-PSD-UDMR, a bolmojit niște explicații cel puțin penibile pentru un ministru al Apărării.

Întrebat dacă, din evaluările structurii, pe care conduce reiese că  operațiunile Armatei Ruse în Ucraina vizează civili, ministrul Apărării Dîncu a răspuns:

„Nu avem informații că vizează civili. Însă, din nefericire, în războaiele în care se trage cu rachete în obiective militare… obiectivele militare sunt și în mijlocul unor zone civile, din orașe militare dacă sunt vizate cu siguranță că produc și moartea unor civili nevinovați.”

Pentru cei mai puțin familiarizați cu spațiul ex-sovietic, dincolo de faptul că organizările urbane sunt mult mai răsfirate decât în restul Europei – cu spații uriașe între străzi, clădiri, parcuri, întreprinderi etc. Fiindcă numai de spațiu nu duc lipsă Rusia, Ucraina și alte țări uriașe ale fostei Uniuni Sovietice – din motive de siguranță, dar și din secretomanie, obiectivele militare sunt mult în afara orașelor, nicidecum prin cartiere, printre blocuri. Cum au fost amplasate garnizoane și alte unități militare în România, de exemplu.

Mai departe, Dîncu a continuat cu aceleași argumente rizibil de prost alese, făcând o comparație cu precedenta agresiunea în Ucraina, cea de la ocuparea Crimeei:

„Față de perioada Crimeea, când nu a existat o reacție din partea armatei ucrainene, armata a început să reziste. Nu mai este cum a fost înainte. Rezistența sigur că produce și ea victime pentru că se întețește bătălia. Nu este o pierdere fără niciun foc de armă cum a fost data trecută în Crimeea.”

Practic, din argumentele lui Dîncu, în ciuda tratatelor internaționale și a regulilor unanim care separă o operațiune militară de crimele de război, se înțelege că victimele civile sunt rezultatul faptului că armata ucraineană a făcut ceea ce trebuie să facă orice armată a unei țări când aceasta este atacată: a rezistat prin luptă.

Vizibil uimit de spusele interlocutorului său, realizatorul emisiunii îi atrage totuși atenția lui Dîncu că, deși rușii au anunțat distrugerea a 74 de instalații militare și 11 aeroporturi, în imagini se vede cel puțin un loc unde o rachetă a nimerit într-un bloc de locuințe, locuit în majoritate de oameni în vârstă, într-un sat.

„Se întâmplă aceste lucruri în orice război. Există drame legate de faptul că nu întotdeauna toate… Oricât de perfecționat ar fi armamentul de astăzi, oricâtă electronică ar avea și posibilitatea de a lovi ținte minuscule (sic!) sau ținte la o mare distanță există întotdeauna posibilitatea unor accidente și să sperăm că Federația Rusă nu și-a propus să facă un carnagiu în populație, nu sunt date legate de un posibil asemenea tip de atacuri…”

Așadar, pentru Dîncu nu era clar ceea ce era evident în ochii întregii lumi civilizate.

Poate ar fi trebuit să-i spună cineva lui Dîncu că un război se declară, conform normelor internaționale, nu se pornește mișelește noaptea, pe ascuns, aruncându-se cu rachete inclusiv asupra cetățenilor nevinovați.

Poate că Dîncu ar fi trebuit măcar să dea un test de minime cunoștințe în domeniul Apărării și legislației internaționale înainte să ocupe un post de care, la o adică, ar putea atârna soarta unei întregi națiuni.

Dîncu a confundat un crucișător rusesc cu marina ucraineană

Dar miopia intelectuală a lui Dîncu s-a dovedit a fi una tragică chiar la câteva ore după interviul în care acesta dădea asigurări despre aparențele înșelătoare din largul malului românesc la Marea Neagră, în apropierea Insulei Șerpilor.

Întrebat de incidentul petrecut la 40 km de apele teritoriale românești, Dîncu a minimalizat:

„Nu sunt incidente care să fi avut antecedent militar – o tactică militară, o decizie militară în acest sens. Sunt accidentale astfel de întâmplări. (…) În zona Insulei Şerpilor într-adevăr a fost a fost o mişcare la un moment dat, dar nu se justifică să spunem că este vorba despre o pregătire militară, de un atac în această zonă. Acolo exista o bază ucraineană oricum, dar nu au fost lupte acolo. Poate că cei care au văzut mişcare au confundat cu marina Ucrainei în acea zonă, probabil, dar nu au fost desfăşurări mari de forţe în acea zonă”.

La câteva ore după acest interviu (din care un fragment puteți vedea mai jos, ca să vă faceți o idee cam în ce hal de incoerență poate vorbi un ditamai ministrul), realitatea s-a dovedit a fi una serioasă și gravă.

Ditamai crucișătorul „Moscova” – confundat de Dîncu cu „marina Ucrainei” – fără să-și menționeze numele de identificare sau pe cel al comandantului, s-a năpustit cu artileria peste cei 13 grăniceri ucraineni curajoși care apărau Insula Șerpilor.

Orele dimineții au clarificat un total de 30 de obiective civile lovite de ruși, pe lângă instalațiile militare și aerodromurile declarate, în prima zi de agresiune.

După alte câteva ore, încercând să convingă armata ucraineană să-și trădeze țara și guvernul acesteia, Putin a  declarat că acțiunea militară din Ucraina nu este îndreptată împotriva armatei ucrainene ci a unor grupări pe care le-a numit „neonaziste și naționaliste”.

Spre seara zilei de azi, 25 februarie, Vasile Dîncu, ministrul Apărării a putut fi văzut ca element de decor în grupul de oficiali români care au vizitat Vama Siret, conduși de premierul Nicolae Ciucă, alături de Raed Arafat, Lucian Bode, Alexandru Rafila etc.

Până la această oră, deși în România au intrat peste 17.000 de refugiați goniți de carnagiul din Ucraina, nicio tabără de refugiați nu a fost ridicată, nicio facilitate de cazare majoră nu a fost concretizată de autoritățile române, sub scuza că fie acestea nu au fost cerute, fie sunt amplasate discret și urmează să fie populate la cerere, ca să nu se bulucească presa…

Dacă totuși te-ai hotărât să dai o mână de ajutor jurnaliștilor de la Alternativa – Jurnalism fără mogul, poți face o donație AICI. Sau poți da click mai jos, spre contul de Patreon. Mulțumim oricum, fie doar și pentru lectură!

E suficient un click ca să-i ajuți pe Fărămoguli!