Majoritatea părinților din Galați nici nu știu în ce bătaie de joc au început mulți elevi gălățeni anul școlar 2022-23.
Fiindcă, dacă ar ști, nu ar sta impasibili în fața nepăsării autorităților. Ci, cu toată vehemența de care poate fi capabil un părinte responsabil, le-ar cere socoteală edililor pentru situația inacceptabilă și, după părerea noastră, incalificabilă realist fără a risca sancțiuni pentru limbaj injurios…
Mii de elevi sunt în continuare obligați să învețe în spații improvizate sau cel puțin improprii fiindcă edilii Galațiului nu sunt în stare să reabiliteze școlile nici măcar în perioade de timp de două ori mai lungi deât cele în care au fost construite acestea acum 50 de ani.
Deschiderea de an școlar pentru copiii care învață la Școala 13 „Ștefan cel Mare” s-a petrecut tot „în etape”, la Liceul de Marină. Deschiderea pentru cei mici, din ciclul primar, a avut loc la ora 9, pentru cei mai mari, din ciclul gimnazial, de la 10:30.
Măcar, pentru aceștia, s-a putut ține o ceremonie, fără preot dar cu polițist, Aceasta a avut loc în curtea din spatele clădirii prea apropiată de aglomerata stradă a Portului pentru a fi adecvată unei instituții de învățământ cu elevi mici de vârstă, care au nevoie de zone de protecție între ei și traficul curent.
Ca să nu mai vorbim de acel du-te vino care se creează, inclusiv pe patru roți, pe aleea care separă Inspectoratuil Școlar de clădirea în care au fost relocați, chipurile temporar, de trei ani cei de la „Ștefan cel Mare”.
Însă mai puțin norocoși au fost cei de la Colegiul Național „Mihail Kogălniceanu”. Liceul unde a absolvit însuși primarul Ionuț Pucheanu – înainte de a urma cursurile „ilustrei” universități „Nicolae Titulescu” – se află într-o reabilitare mult întârziată fiindcă nici măcar corpul B, cu laboratoarele de informatică și alte patru săli la etaj.
Ca urmare a situației create de lucrările întârziate, elevii, profesorii și părinții și-au dat întâlnire – printr-un anunț pe Facebook, postat în pripă – în Grădina Publică. Acolo s-a oficiat, inclusiv cu preot, deschiderea anului școlar. Printre rulotele și echipamentele rămase de la festivalul de mâncare la botul calului, Street Food, care abia se încheiase în seara precedentă.
Bine că nu a plouat fiindcă atunci probabil că trebuiau să facă deschiderea de an școlar în autobuz…
Acolo, după o ceremonie sumară, cu buchete de flori oferite printre bănci și selfie-uri cu pălării mexicane și hamburgeri în fundal, elevii au poposit împreună cu profesorii la o cârciumă din zonă. Probabil ca să-și înece amarul.
Profesor diriginte de la CNMK Galați dându-le primele indicații elevilor săi din ultimul an de liceu, la terasă
Fiindcă, departe de a fi roz precum run prosecco rosé, situația pentru elevii de la CNMK este gri rău.
Au fost „exilați” tocmai în celălalt capăt al orașului, chipurile la liceele „Radu Negru” și „Elena Doamna”. Dar nu în clădirile principale ale acestora, ci în niște rușini de locații vizavi de cerințele unui proces de învățământ civilizat.
La „Radu Negru”, locația repartizată este un fost cămin în care culoarele, întunecoase, au doar un metru și puțin lățime, iar fiecare baie de pe etaj nu are decât o toaletă per gen sau sex, cum vreți.
În această clădire meschină, în două schimburi, se îngrămădesc 20 de clase de liceu plus cele de gimnaziu!
E atâta îngrămădeală încât nici profesorii nu au loc toți în cancelarie. Sunt doar 7 locuri pe scaune, nenorocoșii își semnează condica și își parcurg documentele pregătitoare din picioare…
Și când te gândești că, la cât spaâiu au în curtea liceului lor cei de la „Radu Negru”, măcar îi puteau primi pe cei de la CNMK să-și facă și ei deschiderea de an școlar într-un spațiu adecvat.
În așa hal de constrângeri de spațiu trebuie să învețe cei de la CNMK încât, ilegal – fiindcă pandemia s-a terminat, inclusiv stările de urgență și alertă – multe ore se țin online, de exemplu ore de informatică, de fizică, de biologie etc.
Celălalt corp de clase este la „Elena Doamna”, dar nu într-un spațiu din clădirea principală, ci tot într-un cămin, situat pe str. Radu Negru, mai sus de liceul omonim.
Bineînțeles, unii profesori se bucură, cum ar fi fosta inspectoare de resurse umane, Monica Iuliana Mușunoiu Novetschi, debarcată de Inspectoratul Școlar Galați înainte de finalizarea contractului, și care și-a luat din nou, din sursele noastre, cel puțin o normă și jumătate. Numai la CNMK. Cică trebuie plătite ratele la mașina de aproape 30 de mii de euro și, deh, doamna are nevoie de bani…
În schimb, cu ore în online, se pot presat simultan și niște meditații, ba și ore la alt liceu dacă vreo directoare prietenă s-a învrednicit să mai gpsească vreo juma de normă liberă pentru o prietenă dorită să marcheze cât mai mult…
Ce nu înțelegem noi este cum de au acceptat părinții așa ceva. Oricum, copiii nu au nicio vină că părinții lor nu au știut să facă altceva decât să întoarcă capul în altă parte, prefăcându-se fericiți în selfieuri de prin grădina publică, sau să aștepte umili în fața unui cămin sordid să ia copiii de la prestigiosul liceu vezi Doamne, dar cazat într-un cămin dezafectat.
Am vrut și noi să vedem de ce nu se pot duce elevii de la „Ștefan cel Mare” înapoi în clasele lor deși școala este în renovare de trei ani de zile. Școalîă care, la vremea ei, a fost construită cam într-un an și jumătate.
Și, ce să vezi, școala este gata de anul trecut chiar.
Doar că la ultimul nivel, cel adăugat la mansardă (foto mai sus), nu s-au achiziționat încă mobilierul și dotările.
Fiindcă să nu credeți că mobilierul de la restul nivelurilor va fi unul nou. Nicidecum. Părinții au fost deja anunțați că, după surghiunul de la liceul de marină, se vor întoarce copiii lor în școala din Țiglina 2 tot cu mobilierul cu care au plecat și care, și la întoarcere, va fi cărat tot de părinți cu ce-or ști: cu mașinile proprii, cu unele înhiriate, cu brațele pe scări în sus…
Deocamdată, Școala 13 strălucește în soare degeaba, nici țipenie nu se vedea luni, 5 septembrie, pe la 11 când am fost noi acolo. Și nici la liceul de transporturi, „Traian Vuia” fost Auto, unde elevii tot prin cămin fac orele, în săli de clasă improvizate, fiindcă muncitorii nu se înghesuie la muncă, totul se petrece într-o cumplită lentoare…
Mai sus, în foto, vedeți cum arată ditamai liceul de transporturi proaspăt renovat, cu niște culori stridente pe frontispiciu, de zici că-i grădiniță, nu ditamai instituția de învățământ pe poarta căreia intră elevii cu buletin și ies majori, unii gata să-și întemeieze o familie.
Iar în timp ce elevi studioși de la școli peste medie se îngrămădesc prin clădiri sordide ori se fălesc cu festivități în parc, ditamai corpurile de clădiri solide, cu spații generoase, cu adevărat adecvate unui proces de învățământ măcar decent, stau goale, în paragină.
Mai sus puteți vedea, din spate, clădirile corpurilor „liceu” ale fostului Grup Școlar Metalurgic, actualmente Liceul Tehnologic „Aurel Vlaicu”.
La o privire atentă, dincolo de folosirea curții drept organizare de șantoer pentru Tancrad și Lemacons sau parcare pentru mașina secției 3 de poliție locală, veți observa paragina în care au fost lăsate aceste clădiri făcute la vremea lor cu mare simț de răspundere.
În aceste clădiri cu structură de rezistență mult peste medie, făcute de Întreprinderea de Construcții, Montaj și Reparații în Siderurgie (ICMRS) așa cum știau ei, adică la standarde industriale, de mediu dificil și sarcini mari, se lăfăie niște cantități neglijabile.
La parterul de pe latura nord se află secția 4 de poliție locală care încape bine merci în 3-4 săli cu tot cu birourile șefilor.
Puțin mai încolo, în două săli, o secție a bibliotecii județene „V. A. Urechia” pe care probabil nici n-o mai știe cineva de vreme ce pare părăsită, noi nereușind să surprindem vreodată vreun vizitator pe care să-l pozăm cum intră sau iese din clădire.
Aceste clădiri, renovate minimal, puteau oferi un spațiu temporar de învățământ decent elevilor din școlile aflate în renovare.
De-a lungul anilor, indiferent ce clădiri a preluat în patrimoni de la Ministerul Educației, Primăria Galați a dovedit că nu știe să le valorifice corect.
S-au „încartiruit” în astfel de clădiri tot felul de neaveniți.
Ba procurorii al căror minister de Justiție, bogat de nu-l mai încap pensiile speciale și salariile sfidătoare, ar fi trebuit să construiască cel puțin o clădire pe an în România, nu să aștepte pomană de la autoritățile locale.
Într-altă clădire generoasă a fost „cazată” poliția locală, parazitată și condusă de o adunătură de sinecuriști, protejați și rubedenii ale politrucilor care au confiscat orașul.
Nici cei de la „spații verzi”, parcări, morminte și alte metode de jecmănit banul public dar și buzunarele oamenilor nu au ratat ocazia de a se lăfăi într-o fostă clădire școlară.
Practic, mulți dintre cei care ieri fugeau de școală azi au ajuns să-i confiște clădirile…
Iar tinerii aflați astăzi pe băncile școlii – și care, dacă rămân între granițe, sunt condamnați să le plătească sinecurile și ulterior pensiile mai mult sau mai puțin speciale și nemeritate ale unor astfel de personaje – trebuie să învețe calea umilinței tocindu-și coatele în bănci prin cămine întunecoase, cu toalete precare, coridoare strâmte, gratii la ferestre și table vechi, de sticlă neagră, de pe vremea când cei cocoțați astăzi în fruntea obștii mâncau creta și dădeau pe gât cerneala.
Dacă-ți place ce citești și vrei să continuăm, ne poți face o donație AICI. Sau poți da click mai jos, spre contul de Patreon al ALTERNATIVA – Jurnalism Fără Mogul. Mulțumim!
