De ce m-am mutat definitiv din Galați și dacă o să mai scriu în Alternativa fără mogul
Subsemnatul Iulian Grosu, autor la Alternativa – Jurnalism fără mogul, am ceva să vă spun, așa că v-aș ruga să parcurgeți următoarele rânduri.
De 6 luni de zile, mai exact de la 1 septembrie 2018, m-am mutat definitiv din Galați în București, împreună cu soția și cei doi copii.
Nu am făcut un secret din această mutare, dar nici nu am bătut toba întrucât am considerat că nu e mare chestie că eu, un cetățean oarecare din Galați, am ales să mă mut din oraș.
Dar astăzi, marți, 19 februarie 2019, am decis să scriu un articol pe această temă în Vice. Probabil că ați lecturat articolul 10 motive care m-au făcut să plec definitiv din Galați, căci am văzut că a făcut destul trafic și multă lume a reacționat pe Facebook.
Nu am să reiau motivele care m-au determinat să mă mut din Galați. Le găsiți în articolul din vice.com, dar aș vrea să adaug ceva.
Lipsa de perspectivă a fost decisivă în luarea deciziei privind mutarea. Pur și simplu am ajuns la concluzia că acest oraș frumos pe nume Galați, cu o faleză superbă și oameni minunați, nu va evolua în următorii 5-10 ani, sub conducerea unor mediocri ca primarul Ionuț Pucheanu, city managerul Marius Humelnicu și viceprimarul Picu Roman.
Viața în Galați s-a degradat constant în ultimii ani iar acest lucru este resimțit de mare parte dintre gălățeni. Orașul se scufundă – asta o spun mulți, de ani de zile – iar cei care au dat din coate ca să ajungă la butoanele orașului și care au promis că îl vor resuscita nu dau semne că ar vrea și ar fi în stare să schimbe lucrurile în bine.
Nu am plecat pentru mine din Galați. Am 45 de ani și am trecut de mult de jumătatea vieții, că doar nu sunt nebun să cred că o să apuc vârsta de 90 de ani. Am plecat pentru copii, la fel cum au făcut și alți mulți prieteni ai mei care acum sunt prin Brașov, Arad, Cluj-Napoca, București, Cordoba sau Roma.
PSD-ul ăsta nenorocit, care a pus stăpânire pe Galați, în urmă cu 30 de ani, a pârjolit totul în cale. Galațiul este un oraș frumos (aici m-am născut și am trăit 45 de ani), dar care a fost sluțit de cei care l-au condus, începând cu Durbacă și terminând cu Pucheanu. Sunt oameni fără viziune, hapsâni, preocupați de propriul buzunar și de păstrarea privilegiilor.
M-au întrebat astăzi mai mulți oameni pe Facebook sau la telefon ce se va întâmpla cu publicația asta www.faramogul.ro. O să mai scriu, n-o să mai scriu? O închidem sau ce facem cu ea?
De asta am zis ca după articolul apărut astăzi în Vice să vin aici cu câteva lămuriri pentru cititorii cărora le pasă ce se va întâmpla cu mine, cu colegii mei Mihai Angheluță și Silviu Vasilache, cu publicația în sine.
Cei cărora nu le pasă sunt rugați să închidă fereastra și să își vadă liniștiți de viețile lor.
Chiar dacă sunt în București, voi continua să scriu ca și până acum în Alternativa – Jurnalism fără mogul. Am reușit să scriu de la distanță în aceste 6 luni de când sunt plecat, așa că o voi putea face și în continuare (în limita timpului). Mă mai ajută cititorii cu poze, cu subiecte, cu linkuri, cu informații – este incredibil cât de tare s-au implicat unii gălățeni. Le mulțumesc pe această cale. O să încerc să scriu și chestii din București, să vedem cu toții cum se derulează lucrurile în Capitală, prin comparație cu Galațiul.
Nu, aici nu scriu pentru bani pentru că Alternativa – Jurnalism fără mogul, neavând contracte cu statul, cu instituțiile din subordinea Primăriei Galați, cu baronii care conduc orașul, nu are încasări ca alții. Ne-au ajutat câțiva cititori cu donații în contul Asociației ALO (și așteptăm ca pe viitor să ne sprijine și alți cititori), dar asupra acestui aspect vom reveni cât de curând, când vom face publice sumele de bani care au intrat în conturile Asociației ALO, ca să nu creadă lumea că ne-am îmbogățit.
O să scriu în continuare pentru că asta simt că trebuie să fac, pentru că am crezul ăsta tâmpit că lucrurile se vor schimba într-o bună zi. Am mama, tata și un frate care au rămas în Galați, încă mai plătesc impozite în Galați, așa că chiar dacă sunt la 250 de km. distanță simt nevoia să mă implic, să spun în scris ce am pe suflet.
Vă salut și ne citim în continuare aici, la fel ca până acum. Numai bine tuturor.
Citește în acest link cum poți să susții financiar activitatea publicației independente Alternativa – Jurnalism fără mogul.
